Articole pe această temă:

talpă heracleum leonurus cardiaca palmatum

  • 1. Partea inferioară (puțin concavă) a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Nu pot să mișc talpa piciorului. STANCU, D. 313.
      surse: DLRLC
    • Băieții încinseseră o horă de gemea puntea vaporului sub tălpile lor goale. BART, S. M. 13.
      surse: DLRLC
    • Graiul ei cel dulce... îl făcu să-i rămîie tălpile lipite de locul unde sta. ISPIRESCU, L. 35.
      surse: DLRLC
    • Ce se proptește-n cap, Ca să-ți intre-n tălpi ? (Pironul). TEODORESCU, P. P. 240.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Din talpă (sau din tălpi) până-n creștet, din creștet până-n talpă (sau până-n tălpi) = din cap până-n picioare.
      surse: DLRLC NODEX expresie
    • 1.2. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a o șterge.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie sinonime: pleca un exemplu
      exemple
      • Fata... au apucat-o repede la talpă mai departe. SBIERA, P. 279.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie.
      surse: DEX '09 DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Unde să se ascundă... acum cînd focul arde la tălpile picioarelor ! GALACTION, O. I 162.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A-l frige pământul sub tălpi = a fi cuprins de neliniște; a sta ca pe ace.
      surse: DLRLC NODEX expresie un exemplu
      exemple
      • Poate că numai cîteva clipe trecuseră. Dar lui Stroe Vardaru îi păreau că durează de o veșnicie, fiindcă îl frigea pămîntul sub tălpi. C. PETRESCU, A. R. 18.
        surse: DLRLC
    • 1.5. A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat.
      surse: DEX '09 DLRLC expresie regional 2 exemple
      exemple
      • Ar scula tot satul în tălpi să știe că i-a adus pe Ion în casă. REBREANU, I. 118.
        surse: DLRLC
      • După cină să dau la culcare, că pînă nu să face ziuă trebuie să fie-n tălpi. RETEGANUL, P. III 83.
        surse: DLRLC
      • 1.5.1. A (se) pune în mișcare, în acțiune.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC prin extensiune
    • 1.6. A bate averea la tălpi = a-și risipi averea (în petreceri).
      surse: DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Iar după ce-i muri, copiii tăi au s-o bată [averea] la talpe. GANE, N. III 24.
        surse: DLRLC
    • 1.7. A cunoaște (pe cineva) din talpă = a cunoaște (pe cineva) foarte bine.
      surse: DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Numai cine a trăit mult cu Agatocle Leuștean, precum am trăit eu, putea să-l cunoască din talpă. GANE, N. III 156.
        surse: DLRLC
    • 1.8. Sărut tălpile, formulă învechită și servilă de salut, de adresare sau de mulțumire.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Apoi care cîntec porunciți, sărut tălpile – întrebă Ghioc îndoindu-se din șale. GANE, N. III 174.
        surse: DLRLC
  • 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Își privea atent talpa ghetei, udă, neagră. GALAN, B. I 79.
      surse: DLRLC
    • Pantaloni albi și pantofi de olandă cu talpa elastică. C. PETRESCU, Î. I 12.
      surse: DLRLC
    • Și-ntr-o zi – să vezi acu – dete-Osman porunci să-i puie Tălpilor la cizme, cuie. COȘBUC, P. II 48.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A bate talpa (la pământ) = a păși apăsat, trântind piciorul de pământ.
      surse: DLRLC NODEX expresie un exemplu
      exemple
      • Căpitanului îi plăcea să meargă oamenii țanțoși, veseli și să bată talpa la pămînt. SADOVEANU, O. VI 195.
        surse: DLRLC
  • 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Și-a pregătit piele bună, și talpă ș-o ocă de scîrț. SADOVEANU, E. 112.
      surse: DLRLC
    • Ce-i drept, făceau paralele acele; căci pusese piele bună, talpă de fund și erau cusute de tocmală. CREANGĂ, O. A. 84.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă, la branțuri, ștaifuri, bombeuri.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Ceva ulcele roșii, sau alte lucruri curioase, găsite uneori nu mai departe decît sub talpa casei. GALACTION, O. I 119.
      surse: DLRLC
    • În stînga, o aripă a castelului din Suceava... sfîrșindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de piatră. DELAVRANCEA, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • Cînd valul se retrage, ei se întorc, își ridică iar bordeiele din talpă. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Tîlharii... s-au sfătuit ca să sape o bortă pe sub talpa casei în pivniță. SBIERA, P. 276.
      surse: DLRLC
    • Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC prin extensiune
    • 4.2. Talpa casei = capul familiei, bărbatul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Bună să vă fie inima, zise talpa casei. RETEGANUL, P. III 4.
        surse: DLRLC
    • 4.3. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor).
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Potoliți-vă, măi oameni, ascultați de boieri și munciți ! Fiți harnici și nu vă luați după îndemnurile rele ! Voi sînteți talpa țării. REBREANU, R. I 271.
        surse: DLRLC
      • Țăranul... face parte din acel strat social ce alcătuiește talpa țării, pe care se sprijină întreaga greutate a acesteia. PAMFILE, A. R. 33.
        surse: DLRLC
      • Locuitorii țării erau împărțiți în mai multe categorii sau clase: 1. Clasa țăranilor de la sate, talpa casei, cum s-ar zice, care plătea dări și ducea toate sarcinile statului. GHICA, S. XII.
        surse: DLRLC
      • Cu drept cuvînt li s-a aplicat numirea de «talpa casei», numire pe care eu am scris-o sub fotografia reprezentînd pe deputații pontași. KOGĂLNICEANU, S. A. 222.
        surse: DLRLC
    • 4.4. Talpa iadului = (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor.
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • După ce ți-i împlini anii, să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu; și aceea are să fie de trebuință la talpa iadului, că au început a putrezi căpătăiele. CREANGĂ, P. 146.
        surse: DLRLC
      • Tu ești bun de talpa iadului. NEGRUZZI, S. I 93.
        surse: DLRLC
      • Eu în iad cînd am intrat, Ce-am văzut m-am spăriat... Vornicul satului Ținea talpa iadului. MARIAN, S. 72.
        surse: DLRLC
      • Talpa iadului însă, mai ajunsă de cap decît toți dracii, zise atunci lui Scaraoschi. CREANGĂ, P. 310.
        surse: DLRLC
      • Talpa iadului e însuși mama lui Scaraoschi, o babă hîdă și urîtă. ȘEZ. II 160.
        surse: DLRLC
    • 4.5. Talpa iadului = om foarte rău, păcătos; babă rea.
      exemple
      • Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega apa... Talpa iadului, cum aude despre această minunăție, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia. CREANGĂ, P. 96.
        surse: DLRLC
      • Cînd a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica și din talpa iadului bucățica. CREANGĂ, P. 101.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Iaca și moș Arbure, talpa răzășilor. ALECSANDRI, T. 1337.
        surse: DLRLC
    • 4.7. Totalitatea oamenilor simpli, considerați ca formând baza societății.
      surse: DLRLC figurat un exemplu
      exemple
      • Începînd la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pîn’ la frunțile crăiești. EMINESCU, O. I 133.
        surse: DLRLC
  • 5. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Tălpile... formează lungimea războiului. ȘEZ. VII 188.
      surse: DLRLC
  • 6. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Îmi așezai sania pe tălpi, mă scuturai de zăpadă și plecai și mai grăbit. GANE, N. II 204.
      surse: DLRLC
    • 6.1. Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: taban un exemplu
      exemple
      • Talpa plugului... e făcută din lemn tare, de stejar sau de ulm. PAMFILE, A. R. 42.
        surse: DLRLC
    • 6.2. Partea de dedesubt a corabiei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Sub talpa corăbiei Străbătătoare-n adînc vuiau răscolitele valuri. MURNU, I. 18.
        surse: DLRLC
    • 6.3. Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pîrîul... cade pe roata morii și iese dincolo, vijelios, pe talpa unui scoc lat de vreo cinci pași. CAMIL PETRESCU, O. II 587.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Partea de la temelia morii, pe care se sprijină scocul.
        surse: NODEX
  • 7. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 7.1. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazămă pe traverse.
      surse: DEX '09 DEX '98 prin specializare un exemplu
      exemple
      • Bagă de seamă că șina are talpă prinsă-n cîrlige zdravene, afundate-n traverse de stejar. SP. POPESCU, M. G. 27.
        surse: DLRLC
    • 7.2. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX prin specializare
    • 7.3. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX prin specializare un exemplu
      exemple
      • Se uita chiorîș la milițienii care-și scoseseră armele și le lăsaseră cu talpa de fier pe pămînt. MIHALE, O. 513.
        surse: DLRLC
    • 7.4. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX prin specializare un exemplu
      exemple
      • Claia... se compune dintr-o parte scurtă... care se numește talpă. PAMFILE, A. R. 161.
        surse: DLRLC
    • 7.5. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX prin specializare
    • 7.6. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice.
      surse: DEX '09 DEX '98 prin specializare

etimologie:

talpa-gâștei

  • 1. Încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă).
    surse: DEX '09 NODEX compus
  • 2. Scris urât, neîngrijit.
    surse: DEX '09 NODEX compus
  • 3. Plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX compus sinonime: priboi spanac-porcesc

etimologie:

talpa-lupului

  • 1. Plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX compus sinonime: coada-mâței

etimologie:

talpa-stâncii talpa-stăncii

  • 1. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe, cu întrebuințări medicinale (Coronopus procumbens).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX compus

etimologie:

talpa-ursului Acanthus longifolius

etimologie:

14 definiții

TÁLPĂ s. 1. (ANAT.) plantă, (prin Transilv.) tablă. (~ a piciorului.) 2. (CONSTR.) tălpoi, (reg.) subtoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. și Dobr.) temei. (~ casei.) 3. (TEHN.) tălpig, (rar) patină (pop.) fălcea, (reg.) tălpeț, (Olt. și Munt.) plaz. (~ la sanie.) 4. (TEHN.) colac. (~ la o roată.) 5. (TEHN.; la pl.) butuci (pl.), plazuri (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeți (pl.). (~ la războiul de țesut.) 6. v. butuc. 7. (TEHN.) călcător, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.) 8. (TEHN.) (reg.) pod. (~ la joagăr.) 9. v. plaz. 10. v. grindei. 11. (BOT.) talpa-gâștei (Leonurus cardiaca) = (reg.) apucătoare, cătușniță, cervană, somnișor, buruiana-orbalțului, buruiană-de-bleasnă, coada-leului, creasta-cocoșului, iarba-cășunăturii, iarbă-de-dat, iarbă-flocoasă, laba-lupului; talpa-lupului (Cheiturus marubiastrum) = (reg.) poala-Sfintei-Mării; talpa-ursului = a) (Acanthus longifolius) (reg.) matrună, pălămidă, brânca-ursului; b) (Heracleum palmatum) plăcinta-porcului.

tálpă (-ắlpi), s. f.1. Partea inferioară a labei piciorului. – 2. Partea de dedesubt a încălțămintei. – 3. Branț. – 4. Partea de dedesubt a ciorapului. – 5. Bîrnă, placă de bază, fundament. – 6. Fiecare din cele două suporturi pe care alunecă sania. – 7. Baza războiului de țesut. – 8. Culată, suport la patul puștii. – 9. Plaz, călcîi de plug. – 10. Laviță joasă la casele țărănești. – 11. Parte inferioară, bază. – 12. Clasă inferioară (mai ales în expresia talpa țării „clasă țărănească”). – 13. Ceea ce este caracteristic, fundamental. Origine incertă. Se pune de obicei în legătură cu mag. talp, sb., bg. talpa (Cihac, II, 530; Tiktin; Candrea; REW 8545a; Gáldi, Dict., 97); dar cf. friul. talpe, comel. talpa, care pare să postuleze un lat. *talpa. Der. tălpar, s. m. (Bucov., pantofi); tălpănoagă (var. tă(l)păl(o)agă), s. f. (pantof vechi și deformat; papuc; galoș; înv., butuc de ocnaș; instrument de tortură; labă, picior), cu suf. expresiv -o(a)gă (după Candrea, din mag. talpalló); talpaș (var. talpoș), s. m. (infanterist, soldat al unui corp de infanterie organizat în Munt. în 1688), din mag. talpás; tălpălaș, s. n. (crestătură în partea inferioară a unui trunchi), din mag. talpalás (Candrea); tălpui (var. tălpălui), vb. (a pune tălpi, a pingelui), var. din mag. talpalni (Pașca, Dacor., X, 151); tălpălar, s. m. (Mold., pielar de tălpi); tălpiță (var. talpică, tălpigă, tălpăriță), s. f. (pedală la războiul de țesut; laviță joasă; schi); tălpeț, s. n. (Olt., pedală); tălpoaie, s. f. (suport, bază; branț, talpă inferioară); tălpoi, s. n. (suport, talpă, placă de bază); tălpăși, vb. refl. (a o șterge, a-și lua tălpășița); tălpășița, s. f. (fugă, cărăbăneală); tălbăcie (var. tărbăcie), s. f. (Trans., lemne cu care se leagă fînul în căruță).

talpă f. 1. partea de desubt la piciorul omului, între degete și călcâiu: din creștet până ’n talpă; a bate la tălpi, a) v. falangă; b) fig. a cheltui: când puneam mâna pe câte o para, o băteam la tălpi pe must, pe cărnați GHICA; 2. bucată obișnuit de piele ce se ține dedesubtul încălțămintelor; 3. grindă mare ce servă de temelie caselor țărănești: talpa casei, fig. țărănimea; talpa iadului, mama necuratului, fam. babă afurisită: tu și ca talpa iadului sunteți potrivită pereche CR.; talpa gâștei, fam. mâzgălitură, semn făcut de cei ce nu știu să scrie: puneți talpa gâștei pe sdelcă AL.; 4. lemnul ce suportă o sanie; 5. pl. suporturile răsboiului de țesut; 6. Bot. nume de plante: talpa gâștei, creasta cocoșului, talpa ursului, acant. [Ung. TALP].

tálpă f., pl. e (Let. 2, 22) și tălpĭ (ung. talp, talpă, pĭedestal; bg. sîrb. talpa. V. toloapă). Suprafața de dedesuptu [!] picĭoruluĭ între degete și călcîĭ, partea pe care te sprijinĭ în mers (și care corespunde cu palma la mînă): din creștet pînă´n tălpĭ. A bate la tălpĭ, a bate la falangă, (fig.) a mînca, a bea, a cheltui tot: șĭ-a bătut averea la tălpĭ. Partea încălțămintelor pe care se sprijină trupu (maĭ ales partea din ainte [!], pe cînd cea din apoĭ [!] se numește călcîĭ saŭ toc). Grindă care servește ca temelie la casele țărăneștĭ (de vălătucĭ): talpa caseĭ. Fig. Țăranĭ, țărănime: țăranu e talpa țăriĭ, om ĭeșit din talpă (om grosolan, necĭoplit). Mojic, ghĭorlan: calcă maĭ încet, măĭ talpă ! Talpa ĭaduluĭ, femeĭe (maĭ ales babă) foarte rea. Talpa gîșteĭ, mîzgîlitură cu degetu uns cu cerneală în loc de iscălitură la neștiutoriĭ de carte: șĭ-a pus talpa gîșteĭ pe contract. Fălcea, fie-care din cele doŭă lemne orĭ șine pe care alunecă sania. Fie-care din cele doŭă lemne groase (unite cu altele doŭă maĭ scurte) care constitue [!] cadru și baza războĭuluĭ de țesut. Numirĭ de plante: talpa gîșteĭ, o plantă erbacee labiată numită în Trans. creasta cocoșuluĭ (leonúrus cardiaca); talpa ursuluĭ, acant, un fel de scaĭ (acanthus longifolius).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TÁLPĂ s. 1. (ANAT.) plantă, (prin Transilv.) táblă. (~ a piciorului.) 2. (CONSTR.) tălpoi, (reg.) subtói, (prin Olt. și Ban.) bălván, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. și Dobr.) teméi. (~ casei.) 3. (TEHN.) tălpig, (rar) patínă, (pop.) fălceá, (reg.) tălpéț, (Olt. și Munt.) plaz. (~ la sanie.) 4. (TEHN.) colac. (~ la o roată.) 5. (TEHN.; la pl.) butuci (pl.), plazuri (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), foféze (pl.), grindéíe (pl.), lémne (pl.), tălpéți (pl.). (~ la războiul de țesut.) 6. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, strat, (reg.) pitrúcă, stîrcióg. (~ la sucală, la vîrtelniță.) 7. (TEHN.) călcător, (pop.) tălpígă. (~ la scaunul dogarului.) 8. (TEHN.) (reg.) pod. (~ la joagăr.) 9. (TEHN.) călcîi, plaz, (reg.) bî́rsă, nádă, piept, plásă, plughíță, pod, (prin. Dobr.) tabán. (~ la plug.) 10. (TEHN.) grindei, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 11. (BOT.) talpa-gîștei (Leonurus cardiaca) = (reg.) apucătoáre, cătúșniță, cervánă, somnișór, buruiana-orbálțului, buruiană-de-bleásnă, coada-léului, creasta-cocóșului, iarba-cășunătúrii, iarbă-de-dát, iarbă-flocoásă, laba-lúpului; talpa-lupului (Chaiturus marubiastrum) = (reg.) poala-Sfintei-Măríi; talpa-ursului (Acanthus longifolius) = (reg.) matrúnă, pălămídă, brînca-úrsului.

tálpă, tălpi, s.f. – Șatră, tindă: „L-o lăsat pă talpă-afară” (Bilțiu, 1996: 69). ♦ În expr. talpa casei = grinda masivă din lemn de stejar sau brad, care se așază pe mur și peste care se montează bârnele din pereții construcției (Dăncuș, 2010). ♦ (onom.) Talpa, Talpă, Talpaș, Talpeș, Tălpășan, Tălpășanu, nume de familie (42 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. talp „talpă, piedestal” (Cihac, Tiktin, Candrea, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

tálpă, tălpi, s.f. – Șatră, tindă (în expresia talpa casei): „L-o lăsat pă talpă-afară” (Bilțiu 1996, 69). – Din magh. talp.

TALPĂ subst. 1. – Gh. (Sd XI 69); – Lupu, cupar, 1628 (Glos), etc. 2. Talpan (Ard); cu met. Tăplan (I Bot 6). 3. Tălp/așu s. (17 B I 484); -ășești s. (Glos); Tălpescu (Î Div). 4. Tălpău (Bir II). 5. Talpea, Mihai (AO XX 147). 6. Talpeș, G. (RI XXXI 179; Bîr II; Arh). 7. Tălpici (17 A 1167). 8. Talpiș (Bîr I); – din Tutova (Arh). 9. + Dan: Tălpădan (16 B VI 373); -a din Chiojd (Mz Pl I 43). 10. Talpalaiu, Vana (16 A II 203). 11. Tălpălariu (Ștef). 12. Tălpig (Ștef II 21). < subst. talpig (pedal din talpă); -eanul (ib.). 13. Tălpilăești s. (Dm).

talpa-gî́ștei s. v. SPANAC-PORCESC.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Talpa iadului, personaj feminin nefast în mitologia românească, închipuit ca un fel de mamă a dracilor și cumulând atributele cele mai nefaste ale Iadului, ca: răutate, perfidie, spiritul răzbunării, dar și lașitate.

a face o talpă expr. a face o plimbare, a ieși la plimbare.

nouă cu talpă expr. nota doi.

Intrare: talpă
talpă (pl. -i) substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talpă talpa
plural tălpi tălpile
genitiv-dativ singular tălpi tălpii
plural tălpi tălpilor
vocativ singular
plural
talpă (pl. -e) substantiv feminin

Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talpă talpa
plural talpe talpele
genitiv-dativ singular talpe talpei
plural talpe talpelor
vocativ singular
plural
Intrare: Talpă
Talpă
Intrare: talpa-stâncii
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talpa-stâncii
plural
genitiv-dativ singular tălpii-stâncii
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talpa-stăncii
plural
genitiv-dativ singular tălpii-stăncii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: talpa-gâștei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talpa-gâștei
plural
genitiv-dativ singular tălpii-gâștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: talpa-ursului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talpa-ursului
plural
genitiv-dativ singular tălpii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Acanthus longifolius biologie
Intrare: talpa-lupului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular talpa-lupului
plural
genitiv-dativ singular tălpii-lupului
plural
vocativ singular
plural

17 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ◊ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile etc. ♦ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul din față, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazămă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazămă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ♦ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile tocurilor etc. ◊ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corăbiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazemă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazemă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului la om și la unele animale, de la călcîi pînă la degete, care vine în atingere cu pămîntul și pe care se sprijină corpul, cînd omul sau animalul stă în picioare. Nu pot să mișc talpa piciorului. STANCU, D. 313. Băieții încinseseră o horă de gemea puntea vaporului sub tălpile lor goale. BART, S. M. 13. Graiul ei cel dulce... îl făcu să-i rămîie tălpile lipite de locul unde sta. ISPIRESCU, L. 35. Ce se proptește-n cap, Ca să-ți intre-n tălpi ? (Pironul). TEODORESCU, P. P. 240. ◊ Expr. Din (sau de la) creștet pînă în tălpi (sau în talpă) sau din talpă pînă în creștet v. creștet. A o apuca la talpă (sau a-și lua tălpile la spinare) = a pleca, a o șterge. Fata... au apucat-o repede la talpă mai departe. SBIERA, P. 279. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune cînd cineva este amenințat foarte de aproape de o primejdie. Unde să se ascundă... acum cînd focul arde la tălpile picioarelor ! GALACTION, O. I 162. A fi (sau a scula, a pune pe cineva) în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. Ar scula tot satul în tălpi să știe că i-a adus pe Ion în casă. REBREANU, I. 118. După cină să dau la culcare, că pînă nu să face ziuă trebuie să fie-n tălpi. RETEGANUL, P. III 83. A-l frige (pe cineva) pămîntul sub tălpi, se spune cînd cineva este neliniștit, nerăbdător (să facă ceva, să plece undeva). Poate că numai cîteva clipe trecuseră. Dar lui Stroe Vardaru îi păreau că durează de o veșnicie, fiindcă îl frigea pămîntul sub tălpi. C. PETRESCU, A. R. 18. A bate averea la tălpi = a-și risipi averea (în petreceri). (Atestat în forma de pl. talpe) Iar după ce-i muri, copiii tăi au s-o bată [averea] la talpe. GANE, N. III 24. A cunoaște (pe cineva) din talpă = a cunoaște (pe cineva) foarte bine. Numai cine a trăit mult cu Agatocle Leuștean, precum am trăit eu, putea să-l cunoască din talpă. GANE, N. III 156. Sărut tălpile, formulă învechită și servilă de salut, de adresare sau de mulțumire. Apoi care cîntec porunciți, sărut tălpile – întrebă Ghioc îndoindu-se din șale. GANE, N. III 174. ◊ Compuse: talpa-gîștei = plantă erbacee cu tulpina puternică, cu flori mici, roz; crește în locuri necultivate (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee, cultivată și ca plantă ornamentală, cu frunze mari și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic la vîrful tulpinii (Acanthus longifolius); acantă; talpa-stîncii = mică plantă erbacee cu tulpina culcată, ramificată, cu flori mici (Coronopus ruelli); talpa-lupului – plantă erbacee cu flori mici, roșietice și cu frunzele acoperite pe partea inferioară de numeroase glandule albe (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care acoperă talpa (1). Își privea atent talpa ghetei, udă, neagră. GALAN, B. I 79. Pantaloni albi și pantofi de olandă cu talpa elastică. C. PETRESCU, Î. I 12. Și-ntr-o zi – să vezi acu – dete-Osman porunci să-i puie Tălpilor la cizme, cuie. COȘBUC, P. II 48. ◊ Expr. A bate talpa (la pămînt) = a călca apăsat, trîntind piciorul de pămînt. Căpitanului îi plăcea să meargă oamenii țanțoși, veseli și să bată talpa la pămînt. SADOVEANU, O. VI 195. ♦ Piele groasă, tare, tăbăcită în mod special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile tocurilor etc. Și-a pregătit piele bună, și talpă ș-o ocă de scîrț. SADOVEANU, E. 112. Ce-i drept, făceau paralele acele; căci pusese piele bună, talpă de fund și erau cusute de tocmală. CREANGĂ, O. A. 84. II. 1. Lemn gros, grindă, care se așază la partea inferioară a pereților unei case, pentru a sprijini construcția; p. ext. (mai ales precizat prin «casei») temelie. Ceva ulcele roșii, sau alte lucruri curioase, găsite uneori nu mai departe decît sub talpa casei. GALACTION, O. I 119. În stînga, o aripă a castelului din Suceava... sfîrșindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de piatră. DELAVRANCEA, O. II 11. Cînd valul se retrage, ei se întorc, își ridică iar bordeiele din talpă. VLAHUȚĂ, la CADE. Tîlharii... s-au sfătuit ca să sape o bortă pe sub talpa casei în pivniță. SBIERA, P. 276. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48. ◊ Expr. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea considerată în trecut ca temelie a țării și obligată să suporte tot greul îndatoririlor. Potoliți-vă, măi oameni, ascultați de boieri și munciți ! Fiți harnici și nu vă luați după îndemnurile rele ! Voi sînteți talpa țării. REBREANU, R. I 271. Țăranul.. face parte din acel strat social ce alcătuiește talpa țării, pe care se sprijină întreaga greutate a acesteia. PAMFILE, A. R. 33. Locuitorii țării erau împărțiți în mai multe categorii sau clase: 1. Clasa țăranilor de la sate, talpa casei, cum s-ar zice, care plătea dări și ducea toate sarcinile statului. GHICA, S. XII. Cu drept cuvînt li s-a aplicat numirea de «talpa casei», numire pe care eu am scris-o sub fotografia reprezentînd pe deputații pontași. KOGĂLNICEANU, S. A. 222. (Rar) Talpa casei = bărbatul, capul familiei. Bună să vă fie inima, zise talpa casei. RETEGANUL, P. III 4. Talpa iadului = a) temelia iadului (închipuită ca fiind susținută de mama căpeteniei dracilor sau de un suflet de pămîntean foarte rău). După ce ți-i împlini anii, să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu; și aceea are să fie de trebuință la talpa iadului, că au început a putrezi căpătăiele. CREANGĂ, P. 146. Tu ești bun de talpa iadului. NEGRUZZI, S. I 93. Eu în iad cînd am intrat, Ce-am văzut m-am spăriat... Vornicul satului Ținea talpa iadului. MARIAN, S. 72; b) mama căpeteniei dracilor. Talpa iadului însă, mai ajunsă de cap decît toți dracii, zise atunci lui Scaraoschi. CREANGĂ, P. 310. Talpa iadului e însuși mama lui Scaraoschi, o babă hîdă și urîtă. ȘEZ. II 160; c) om foarte rău, păcătos, în special babă rea, vrăjitoare; tălpoi. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega apa... Talpa iadului, cum aude despre această minunăție, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia. CREANGĂ, P. 96. Cînd a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica și din talpa iadului bucățica. id. ib. 101. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere, stîlp. Iaca și moș Arbure, talpa răzășilor. ALECSANDRI, T. 1337. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor simpli, considerați ca formînd baza societății. Începînd la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pîn’ la frunțile crăiești. EMINESCU, O. I 133. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc trupul războiului de țesut. Tălpile... formează lungimea războiului. ȘEZ. VII 188. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania. Îmi așezai sania pe tălpi, mă scuturai de zăpadă și plecai și mai grăbit. GANE, N. II 204. ♦ Lemnul din dosul cormanei pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. Talpa plugului... e făcută din lemn tare, de stejar sau de ulm. PAMFILE, A. R. 42. ♦ Partea de dedesubt a corăbiei. Sub talpa corăbiei Străbătătoare-n adînc vuiau răscolitele valuri. MURNU, I. 18. ♦ Partea care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. Pîrîul... cade pe roata morii și iese dincolo, vijelios, pe talpa unui scoc lat de vreo cinci pași. CAMIL PETRESCU, O. II 587. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acestea se reazemă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. Bagă de seamă că șina are talpă prinsă-n cîrlige zdravene, afundate-n traverse de stejar. SP. POPESCU, M. G. 27. 5. Partea de dedesubt a rindelei (care alunecă pe lemn). ♦ Extremitatea unui pat de pușcă pe care se sprijină arma cînd stă în picioare. Se uita chiorîș la milițienii care-și scoseseră armele și le lăsaseră cu talpa de fier pe pămînt. MIHALE, O. 513. 6. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog (de fîn, de paie etc.). Claia... se compune dintr-o parte scurtă... care se numește talpă. PAMFILE, A. R. 161. 7. Baza unei excavații miniere. – Pl. și: talpe (ISPIRESCU, U. 111).

tálpă s. f., g.-d. art. tắlpii; pl. tălpi

tálpă s. f., g.-d. art. tălpii; pl. tălpi

TÁLPĂ tălpi f. 1) (la om și la unele animale) Partea de dedesubt (puțin concavă) a labei piciorului, de la călcâi până la degete, care vine în atingere cu pământul în timpul mersului. ◊ Din ~ (sau din tălpi) până-n creștet, din creștet până-n ~ (sau până-n tălpi) din cap până-n picioare. A-l frige pământul sub tălpi a fi cuprins de neliniște; a sta ca pe ace. ~a-gâștei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului; b) scris urât, neîngrijit; c) plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze mari, păroase, de forma labei de gâscă, cu întrebuințări medicinale. ~a-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă și cu frunze mari, spinoase. ~a-stâncii plantă erbacee cu tulpina culcată, ramificată, cu frunze lungi, pețiolate și flori mici, albe, cu întrebuințări medicinale. ~a-lupului plantă erbacee cu tulpina erectă și cu frunze eliptice, presărate pe partea inferioară cu glandule albe, având întrebuințare în medicină. 2) Porțiune a încălțămintei sau a ciorapului care acoperă această parte a labei piciorului. ◊ A bate ~a (la pământ) a păși apăsat. 3) Piele groasă, special tăbăcită, din care se fac pingele. 4) fig. Grindă groasă care stă la baza unei construcții. ◊ ~a casei capul familiei; bărbatul. 5) Fiecare dintre cele două lemne groase, așezate orizontal, care constituie baza războiului de țesut. 6) Fiecare din cele două suporturi paralele pe care alunecă sania. 7) Partea de la temelia morii, pe care se sprijină scocul. 8) Partea de desupt, mai lată, a unor obiecte, care servește drept suport. ◊ ~a plugului suport (de lemn) la plug care înlesnește alunecarea acestuia pe brazdă; taban. 9) Parte a rindelei care vine în atingere cu lemnul ce se prelucrează. 10) Partea inferioară a unei corăbii. 11) Partea inferioară a patului de pușcă, pe care se sprijină arma când este pusă în poziție verticală. 12) Temelie pe care se clădește un stog, o claie. 13) Temelie a unei găuri de sondă. [G.-D. tălpii] /<ung. talp

!tálpa-gấștei (plantă, semnătură, scris, răspântie) s. f. art., g.-d. art. tắlpii-gấștei

!tálpa-stấncii (plantă) s. f. art., g.-d. art. tắlpii-stấncii

tálpa-gâștei (zbârcituri, scris neîngrijit, plantă) s. f.

tálpa-stăncii/tálpa-stâncii s. f.

TALPA-GÂȘTEI s. v. spanac-porcesc.

TALPA-GÂȘTII s. v. priboi.

Considerăm corectă forma talpa-gâștei (conform paradigmei s. f. gâscă). - gall

TALPA-LÚPULUI s. v. coada-mâței.

TALPA-ÚRSULUI s. v. acantă, brânca-ursului, crucea-pământului, piedicuță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

talpa-lúpului s. v. COADA-MÎȚEI.

talpa-úrsului s. v. ACANTĂ. BRÎNCA-URSULUI. CRUCEA-PĂMÎNTULUI. PIEDICUȚĂ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

talpa iadului expr. 1. (basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor. 2. om foarte rău / păcătos. 3. babă rea.