18 definiții pentru temelie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije.

temelie [At: COD. VOR. 144/3 / V: (reg) ~lei sm / Pl: ~ii / E: slv темелиѥ] 1 Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ Si: bază, fundament, fundație, (reg) poală, talpă (61), temei (1), (îvp) temei (1). 2 (Pop; îla) De ~ Principal. 3 (Înv; îla) Fără nici o ~ Lipsit de bază reală Si: neîntemeiat. 4 (Reg; îla) De ~ Băștinaș (2). 5 (Pfm; îlav) Din ~ (sau ~ii) În întregime Si: radical. 6 (Pfm; d. reacții interioare, trăiri sufletești; îal) În profunzime. 7 (Pfm; d. reacții interioare, trăiri sufletești; îal) Cu putere. 8 (Îvr; îlav) Cu ~ Cu sârguință. 9 (Fam; îe) A pune ~ A pune bazele Si: afunda, a întemeia. 10 (Prc) Piatră de temelie (1). 11 (Îvr; îs) Piatră ~ unghiului Piatră unghiulară. 12 (Mol) Locul pe care este clădită o casă. 13 (Fig) Temei (12). 14 (Îlav) La ~ia Formând elementul principal, fundamental. 15 (Înv) Idee de bază. 16 (Îvr) Cauză (7). 17 (Îvr) Creație (1). 18 (Înv) Vârsta în zile a lunii la 1 ianuarie, ziua când ea este nouă, fiind notată cu zero Si: epactă.

TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije.

TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții (edificiu, coloană, statuie etc.) prin care aceasta se sprijină pe teren; fundație, fundament, bază. Au rămas numai niște urme de temelii. SADOVEANU, O. VIII 220. Subt urgia vijelioasă a apelor, stîncile zguduite din înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176. Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii, Chiar în temelii. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ Fig. Cosma încă din primăvară pusese temelia pregătirilor de nuntă. SLAVICI, N. I 88. Temelia dreptului și a slobozeniei nu piere în veci. RUSSO, O. 29. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5. ◊ Loc. adv. Din (sau pînă în) temelii (sau temelie) = de la (sau pînă la) bază, cu totul. Casa a ars pînă în temelii. STANCU, U.R.S.S. 85. Ai știut și totuși ai tăcut toată vremea, făcu Laura spăimîntată de ceva ce-i zguduia inima din temelii. REBREANU, I. 102. ◊ Expr. A pune temelie = a funda, a întemeia, a iniția, a începe. Impresarii... mulțămiți că au pus temelia teatrului național, se retraseră. NEGRUZZI, S. I 344.

TEMELÍE ~i f. Totalitate a elementelor de rezistență pe care se sprijină o construcție; fundament; bază. ◊ Din (sau până în) ~ (sau ~i) cu desăvârșire; cu totul; până la bază; radical. A pune ~ea a întemeia; a funda. [G.-D. temeliei] /<sl. temelije

temelie f. 1. bază, fundament: temelia casei; 2. (termen calendaristic) temelia lunei, epactă. [Formă paralelă cu temeiu].

temelíe f. (mgr. themélion, de unde și vsîrb. temelije. V. temeĭ). Fundament, bază: temelia caseĭ. Epactă: temelia luniĭ. V. soclu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temelie s. f., art. temelia, g.-d. art. temeliei; pl. temelii, art. temeliile (desp. -li-i-)

temelie s. f., art. temelia, g.-d. art. temeliei; pl. temelii, art. temeliile

temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMELÍE s. 1. v. fundament. 2. v. bază.

TEMELIE s. 1. bază, fundament, fundație, (rar) substrucție, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcții.) 2. bază, esență, fundament, temei, (înv.) cap. (~ concepției, teoriei sale.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

temelíe (-íi), s. f. – Temei, fundament. – Mr. θimel’u, megl. timel’ à. V. sb. temelije (Candrea; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 141), este dubletul cuvîntului anterior. – Der. temeli (var. temelii, temeliici), vb. (a fonda, a crea), înv. Der. de la tc. temel (Meyer, Alb. St., IV, 55; Lokotsch 2062) este improbabilă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

temelíe, temelii, s.f. – În expresia temelia capului = creștetul capului (ALRRM, 1969: 5). – Din sl. temelije (Candrea, Tiktin, Vasmer, cf. DER; DEX, MDA).

temelíe, -ii, s.f. – În expresia temelia capului = creștetul capului (ALR 1969: 5). – Din sl. temelije.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bread is the staff of life (engl. „Pîinea este temelia vieții”) – o spune scriitorul englez Swift în Povestea unui poloboc. Prin aceste vorbe – devenite proverb în patria lui și citate în multe alte țări – autorul lui Gulliver lasă să se înțeleagă că omul, asigurîndu-și dintîi hrana, se poate apoi preocupa de problemele spirituale. Dar încă înainte cu două mii de ani, romanii spuneau: primum vivere, deinde philosophari (vezi loc. cit.). LIT.

Intrare: temelie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temelie
  • temelia
plural
  • temelii
  • temeliile
genitiv-dativ singular
  • temelii
  • temeliei
plural
  • temelii
  • temeliilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temelie, temeliisubstantiv feminin

  • 1. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au rămas numai niște urme de temelii. SADOVEANU, O. VIII 220. DLRLC
    • format_quote Subt urgia vijelioasă a apelor, stîncile zguduite din înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176. DLRLC
    • format_quote Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii, Chiar în temelii. ALECSANDRI, P. P. 187. DLRLC
    • format_quote figurat Cosma încă din primăvară pusese temelia pregătirilor de nuntă. SLAVICI, N. I 88. DLRLC
    • format_quote figurat Temelia dreptului și a slobozeniei nu piere în veci. RUSSO, O. 29. DLRLC
    • format_quote figurat A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire. DEX '09 DLRLC
      sinonime: radical
      • format_quote Casa a ars pînă în temelii. STANCU, U.R.S.S. 85. DLRLC
      • format_quote Ai știut și totuși ai tăcut toată vremea, făcu Laura spăimîntată de ceva ce-i zguduia inima din temelii. REBREANU, I. 102. DLRLC
    • chat_bubble A pune temelie = a pune bazele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Impresarii... mulțămiți că au pus temelia teatrului național, se retraseră. NEGRUZZI, S. I 344. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.