16 definiții pentru tabiet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABIÉT, tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie.Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabῑat.

tabiet sn [At: (a. 1821) URICARIUL V, 96/19 / P: ~bi-et, (îvr) ta-biet / V: (reg) ~bet / Pl: ~uri / E: tc tabiat] 1 Plăcere (măruntă) pe care cineva și-o satisface regulat, cu meticulozitate Si: obicei, obișnuință. 2 (Pex) Manie. 3 (Îla) Cu ~uri Cu deprinderi precise și fixe. 4 (Pex; îal) Cu atitudini și apucături boierești. 5 (Îlav) Cu ~ Cu multă grijă pentru comoditatea proprie Si: comod, confortabil. 6 (Îal) După un anumit ritual. 7 (Îal) Cu o anumită pedanterie. 8 (Înv; îe) A-și face ~ul A-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. 9 (Înv; îe) A-i strica (cuiva) ~ul A strica cuiva cheful. 10 (Îae) A deranja pe cineva de la satisfacerea unui tabiet (1). 11 Viață confortabilă Si: comoditate, confort. 12 (Îrg) Dorință (2). 13 (Îrg; îe) A-i fi cuiva la ~bet A fi la porunca, la dispoziția cuiva.

TABIÉT, tabieturi, s. n. Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat.

TABIÉT, tabieturi, s. n. Capriciu sau gust (caracteristic unei vieți mărunte și comode) care este satisfăcut regulat, cu meticulozitate; obicei, nărav; p. ext. manie. Nu i se mai alegea nimic din tabieturile zilnice; chiar somnul și mîncarea mai scăzuseră. BASSARABESCU, S. N. 15. După cîtăva vreme, simțindu-se iar în puteri, a-nceput a i se urî să stea serile singur în casă, și astfel s-a hotărît să se apuce iar de tabietul lui de mai înainte. CARAGIALE, O. III 77. Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă, nici armăsari, nici... tabieturi. NEGRUZZI, S. I 313. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi fixe; p. ext. cu aere și apucături boierești. Tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... cu tabieturi. Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. I 133. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic, la aceeași oră. Se așeză pe un scaun, ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul, aruncă o privire... asupra țăranilor. FILIMON, C. 128. A strica (cuiva) tabietul = a strica cheful, a deranja de la satisfacerea unui tabiet. Turcii erau la pilaf, cînd veniră ai noștri să le strice tabietul. ODOBESCU, S. III 573. ♦ Viață confortabilă, comoditate, confort. Deși știa însă că n-are să aștepte nici un ajutor de la alții, bătrînul ținea să-și aibă... cafelele, tutunul de prima calitate, tot tabietul cu care se deprinsese. SLAVICI, N. II 201. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = cu multă grijă pentru comoditatea sa proprie, cu un anumit ritual, cu o anumită pedanterie. În față se așezau cu tabiet respectabile mame de familii. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Traian n-ar fi pățit atîtea nevoi spre a înfrînge pe daci, dacă i-ar fi găsit... trăgînd cu tabiet din narghilea. ODOBESCU, S. II 302. – Pronunțat: -bi-et.

TABIÉT ~uri n. înv. Plăcere pe care o persoană și-o satisface regulat și cu strictețe. ◊ Om cu ~uri om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate. Cu ~ cu tot confortul; comod; confortabil. [Sil. -bi-et] /<turc. tabiat

tabiet (tabet) n. 1. manieră, caracter; tineri cu tabieturi AL.; 2. deprindere regulată și comodă, apucătură (bună sau rea), nărav: de trei luni acum, ați dus una cît bencheturile..., ar fi vreme poate de a vă mai schimba tabietul... AL.; 3. gust, pofta stăpânului: a veni la tabet (Mold.); 4. în special, confort (după moda orientală): a-și face tabietul, a bea cafea și a fuma din ciubuc, șezând turcește: ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul... FIL. [Turc. TABIAT, fire, calitate înnăscută, temperament, dis- pozițiune (bună sau rea), bunul gust].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tabiet (-bi-et) s. n., pl. tabieturi

tabiét s. n. (sil. -bi-et), pl. tabiéturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TABIÉT s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.

TABIÉT s. 1. (mai ales la pl.) apucătură, deprindere, obicei, obișnuință, (înv.) taifet. (Are ~urile lui zilnice.) 2. siestă, (înv. și reg.) paidos. (A-și face ~ul.)

TABIET s. 1. (mai ales la pl.) apucătură, deprindere, obicei, obișnuință, (înv.) taifet. (Are ~urile lui zilnice.) 2. siestă, (înv. și reg.) paidos. (A-și face ~.)

tabiet s. v. CHEF. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabiét (-turi), s. n.1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat.Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tabiet, tabieturi s. n. (prst.) respect față de dorințele și obiceiurile unui client.

a strica tabieturile cuiva expr. (prst.) a exagera, a face exces de zel.

Intrare: tabiet
  • silabație: ta-bi-et info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabiet
  • tabietul
  • tabietu‑
plural
  • tabieturi
  • tabieturile
genitiv-dativ singular
  • tabiet
  • tabietului
plural
  • tabieturi
  • tabieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabiet, tabieturisubstantiv neutru

  • 1. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu i se mai alegea nimic din tabieturile zilnice; chiar somnul și mîncarea mai scăzuseră. BASSARABESCU, S. N. 15. DLRLC
    • format_quote După cîtăva vreme, simțindu-se iar în puteri, a-nceput a i se urî să stea serile singur în casă, și astfel s-a hotărît să se apuce iar de tabietul lui de mai înainte. CARAGIALE, O. III 77. DLRLC
    • format_quote Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă, nici armăsari, nici... tabieturi. NEGRUZZI, S. I 313. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Manie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: manie
    • 1.2. Viață confortabilă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Deși știa însă că n-are să aștepte nici un ajutor de la alții, bătrînul ținea să-și aibă... cafelele, tutunul de prima calitate, tot tabietul cu care se deprinsese. SLAVICI, N. II 201. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Cu tabiet = comod, confortabil. DEX '09 DLRLC
        • format_quote În față se așezau cu tabiet respectabile mame de familii. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
        • format_quote Traian n-ar fi pățit atîtea nevoi spre a înfrînge pe daci, dacă i-ar fi găsit... trăgînd cu tabiet din narghilea. ODOBESCU, S. II 302. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune Cu aere și apucături boierești. DLRLC
        • format_quote Tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... cu tabieturi. Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. I 133. DLRLC
    • chat_bubble A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se așeză pe un scaun, ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul, aruncă o privire... asupra țăranilor. FILIMON, C. 128. DLRLC
    • chat_bubble A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Turcii erau la pilaf, cînd veniră ai noștri să le strice tabietul. ODOBESCU, S. III 573. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.