3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTẤNE, tătăni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătăni-, tătână-] – Lat. tata, -anis.

TĂTẤN, tătâni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătâni-, tătână-] – Lat. tata, -anis.

TĂTÎ́N, tătîni, s. m. (Popular, mai ales la genitiv-dativ) Tată. Merg mumînile gemînd și tătînii suspinînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. ◊ (La genitiv-dativ sg., urmat totdeauna de adjectivul posesiv) A chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său. REBREANU, R. I 239. Fata împăratului îngenunche dinaintea tătîne-său. CREANGĂ, P. 274. Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. EMINESCU, N. 27. Vizitiul tătîni-meu... fura tingirile cu bucate. GHICA, S. 76. În răvașul tătînă-meu te-am rugat să mă înștiințezi ce straie au luat Apostoleanu. KOGĂLNICEANU, S. 206. – Forme gramaticale: (genitiv-dativ urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătîne-, tătîni-, tătînă-.

tătî́ne m. (lat. pop. tatánem, ac. d. tata, tată). Est. Pop. Tătîne-meŭ, tătîne-tu, tătîne-su, tatăl meŭ, tăŭ, săŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tătấne (pop.) s. m., pl. tătấni

tătấne-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.

tătấne-meu (-tău, -său) s. m.

tătâne-meu (-tău, -său) s. m. + adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tătâne
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne
  • tătânele
plural
  • tătâni
  • tătânii
genitiv-dativ singular
  • tătâne
  • tătânelui
plural
  • tătâni
  • tătânilor
vocativ singular
  • tătâne
plural
  • tătânilor
Intrare: tătân
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătân
  • tătânul
  • tătânu‑
plural
  • tătâni
  • tătânii
genitiv-dativ singular
  • tătân
  • tătânului
plural
  • tătâni
  • tătânilor
vocativ singular
  • tătânule
  • tătâne
plural
  • tătânilor
Intrare: tătâne-meu
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne-meu
plural
genitiv-dativ singular
  • tătâne-meu
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne-tău
plural
genitiv-dativ singular
  • tătâne-tău
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne-său
plural
genitiv-dativ singular
  • tătâne-său
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tătâne

etimologie:

tătân

  • surse: DEX '98 DLRLC sinonime: părinte tată attach_file 6 exemple
    exemple
    • Merg mumînile gemînd și tătînii suspinînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303.
      surse: DLRLC
    • A chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său. REBREANU, R. I 239.
      surse: DLRLC
    • Fata împăratului îngenunche dinaintea tătîne-său. CREANGĂ, P. 274.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • Vizitiul tătîni-meu... fura tingirile cu bucate. GHICA, S. 76.
      surse: DLRLC
    • În răvașul tătînă-meu te-am rugat să mă înștiințezi ce straie au luat Apostoleanu. KOGĂLNICEANU, S. 206.
      surse: DLRLC

etimologie: