3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLĂLĂÍ, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.

tălălăi1 vi [At: DDRF / V: (reg) tălăi, tolăi, tolăli, tolălui / Pzi: ~esc / E: tala] 1 (Pfm) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi. 2 (Reg; îf tolăi) A striga (1). 3 (Reg) A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță Si: (reg) a se bălăbăni. 4 (Reg) A hoinări.

TĂLĂLĂÍ, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.

TĂLĂLĂÍ, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a palavragi, a flecări. Tălălăia, cînta, se uita pe fereastră. PAS, Z. I 99. 2. A merge încoace și-ncolo, pășind fără siguranță, a se bălăbăni; a hoinări, a vagabonda. L-a găsit hoțul ăl mare tălălăind prin sat, cu mîinile goale. La CADE.

A TĂLĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. 1) A vorbi mult și fără rost; a spune vrute și nevrute; a îndruga verzi și uscate; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni; a liorbăi. 2) A umbla fără nici un rost; a umbla brambura; a hoinări; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se bălăbăni. /Din tala

TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelő.

teleleu, ~ea [At: AGÂRBICEANU, L. T. 243 / V: (reg) tălălău, tănănău, tărărău, ~lălău, ~lău, teneneu, tilil~, tiuliul~ / Pl: ~ei, ~ele / E: mg telelő] 1 smf (Pop) Om care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fară nici o treabă. 2 sm (Pop; îe) A umbla ~ (Tănase) A umbla de colo până colo, fără rost. 3 sm (Reg; d. ființe; îe) A se ține tărărău-bărărău A se ține cârd. 4 smf (Reg) Prostălău. 5 sm (Reg; îe) A fi ~ Tănase A fi zăpăcit. 6 sm (Reg; îae) A fi prost. 7 sn (Mun) Copac înalt, curățat de toate crengile. 8 sn (Reg; d. pomi; îe) A rămâne ~ A rămâne fără crengi. 9 sn (Reg; îe) A se sui în vârful ~lui A sărăci. 10 sn (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) ~ A jefui pe cineva de tot ce are. 11 sn (Reg; îe) A rămâne ~ A rămâne singur. 12 sn (Reg; îae) A rămâne sărac. 13 sn (Reg; irn; îc) ~-Tănase Om sărac. 14 sn (Reg; fig) Om lung și deșirat. 15 sn (Reg) Vârf înalt de stâncă, de munte sau de deal. 16 sn (Reg; pex) Deal (1). 17 sn (Reg; pex) Munte.

TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelő.

TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătîi, care își pierde vremea (umblînd de colo pînă colo) degeaba, fără nici o treabă. Oamenii fac haz... Au priceput după capul lor că pentru Miai s-a sfîrșit cu viața de teleleu. CAMIL PETRESCU, O. I 123. Teleleaua pe cărare, Cuciu, muciu pe spinare (Calul și șaua). GOROVEI, C. 367. ◊ Expr. A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo pînă colo fără rost, fără treabă. Țața Niculina umbla, dimineața, teleleu, pe la toate vecinele. PAS, Z. I 81. Am umblat, ia așa, teleleu Tanasă. M-am dus la rai, de la rai la iad, și de la iad iar la rai. CREANGĂ, P. 320. Zice prostul: Hai și eu! Hai! Că tot n-are ce face, ș-așa umblă teleleu. EMINESCU, L. P. 125. Stăricica-și răsipește Ș-apoi îmblă teleleu. NEGRUZZI, S. III 47. ◊ (Eliptic) Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist... el după buruieni... eu de teleleu Tanasă. HOGAȘ, M. N. 99. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, risipit, prost. (Atestat în forma tălălău) Dumnezeu o să cate să te răsplătească. Tu să nu fii tălălău Tănase, și-i cere raiul. ȘEZ. IX 67. – Variantă: tălălắu s. m.

TĂLĂLẮU2 ~i m. Persoană lipsită de inteligență; tont; nătărău; bleg. /<ung. telelö

TELELÉU ~i m. pop. Persoană care umblă fără rost, pierzând vremea în zadar; pierde-vară. ◊ A umbla ~ (Tănase) a hoinări. A fi ~ Tănase a fi zăpăcit, năuc. /<ung. telelö

tălălău m. V. teleleu: iar te ai înecat, mâi tălălău! AL.

teleleu a. și adv. Mold. vagabond: stăricica ’și risipește, apoi umblă teleleu NEGR. [V. telal].

tălălăĭésc v. intr. (imit. de forma luĭ bălălăĭesc). Fam. Iron. Staŭ la taĭfas.

tălălắŭ adj. m. (cp. cu tămbălăŭ și teleleŭ). Lălîŭ, bleg: om tălălăŭ (V. tanăŭ). S. n., pl. ăĭe. Tămbălăŭ, gălăgie.

teleléŭ adv. (cp. cu tălălăŭ, cu tĭulĭulĭuc, cu rus. dial. telelĭúĭ, gură-cască, și cu ung. telelö, care ține toată ĭarna). A umbla teleleŭ (Tănase), a umbla haĭmana, a umbla lela. A rămînea teleleŭ, a rămînea fără ocupațiune, fără treabă. – În Olt. teneneŭ (NPl. Ceaur, 133).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălălăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiésc, imperf. 3 sg. tălălăiá; conj. prez. 3 să tălălăiáscă

arată toate definițiile

Intrare: tălălăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tălălăi
  • tălălăire
  • tălălăit
  • tălălăitu‑
  • tălălăind
  • tălălăindu‑
singular plural
  • tălălăiește
  • tălălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tălălăiesc
(să)
  • tălălăiesc
  • tălălăiam
  • tălălăii
  • tălălăisem
a II-a (tu)
  • tălălăiești
(să)
  • tălălăiești
  • tălălăiai
  • tălălăiși
  • tălălăiseși
a III-a (el, ea)
  • tălălăiește
(să)
  • tălălăiască
  • tălălăia
  • tălălăi
  • tălălăise
plural I (noi)
  • tălălăim
(să)
  • tălălăim
  • tălălăiam
  • tălălăirăm
  • tălălăiserăm
  • tălălăisem
a II-a (voi)
  • tălălăiți
(să)
  • tălălăiți
  • tălălăiați
  • tălălăirăți
  • tălălăiserăți
  • tălălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tălălăiesc
(să)
  • tălălăiască
  • tălălăiau
  • tălălăi
  • tălălăiseră
Intrare: tălălău (persoană)
tălălău2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălălău
  • tălălăul
  • tălălău‑
plural
  • tălălăi
  • tălălăii
genitiv-dativ singular
  • tălălău
  • tălălăului
plural
  • tălălăi
  • tălălăilor
vocativ singular
  • tălălăule
plural
  • tălălăilor
Intrare: teleleu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleleu
  • teleleul
  • teleleu‑
plural
  • telelei
  • teleleii
genitiv-dativ singular
  • teleleu
  • teleleului
plural
  • telelei
  • teleleilor
vocativ singular
  • teleleule
plural
  • teleleilor
tălălău2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălălău
  • tălălăul
  • tălălău‑
plural
  • tălălăi
  • tălălăii
genitiv-dativ singular
  • tălălău
  • tălălăului
plural
  • tălălăi
  • tălălăilor
vocativ singular
  • tălălăule
plural
  • tălălăilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălălăi regional

etimologie:

tălălău (persoană)

teleleu, -ea telelea tălălău

  • 1. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă.
    exemple
    • Oamenii fac haz... Au priceput după capul lor că pentru Miai s-a sfîrșit cu viața de teleleu. CAMIL PETRESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • Teleleaua pe cărare, Cuciu, muciu pe spinare (Calul și șaua). GOROVEI, C. 367.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (și) adverbial A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Țața Niculina umbla, dimineața, teleleu, pe la toate vecinele. PAS, Z. I 81.
        surse: DLRLC
      • Am umblat, ia așa, teleleu Tanasă. M-am dus la rai, de la rai la iad, și de la iad iar la rai. CREANGĂ, P. 320.
        surse: DLRLC
      • Zice prostul: Hai și eu! Hai! Că tot n-are ce face, ș-așa umblă teleleu. EMINESCU, L. P. 125.
        surse: DLRLC
      • Stăricica-și răsipește Ș-apoi îmblă teleleu. NEGRUZZI, S. III 47.
        surse: DLRLC
      • eliptic Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist... el după buruieni... eu de teleleu Tanasă. HOGAȘ, M. N. 99.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dumnezeu o să cate să te răsplătească. Tu să nu fii tălălău Tănase, și-i cere raiul. ȘEZ. IX 67.
        surse: DLRLC

etimologie: