opțiuni
  • info

15 definiții pentru tălălăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.

tălălăi1 vi [At: DDRF / V: (reg) tălăi, tolăi, tolăli, tolălui / Pzi: ~esc / E: tala] 1 (Pfm) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi. 2 (Reg; îf tolăi) A striga (1). 3 (Reg) A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță Si: (reg) a se bălăbăni. 4 (Reg) A hoinări.

TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.

TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a palavragi, a flecări. Tălălăia, cînta, se uita pe fereastră. PAS, Z. I 99. 2. A merge încoace și-ncolo, pășind fără siguranță, a se bălăbăni; a hoinări, a vagabonda. L-a găsit hoțul ăl mare tălălăind prin sat, cu mîinile goale. La CADE.

A TĂLĂLĂI ~iesc intranz. pop. 1) A vorbi mult și fără rost; a spune vrute și nevrute; a îndruga verzi și uscate; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni; a liorbăi. 2) A umbla fără nici un rost; a umbla brambura; a hoinări; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se bălăbăni. /Din tala

tălăi v vz tălălăi1

tolăi v vz tălălăi1

tolăli v vz tălălăi1

tolălui v vz tălălăi1

tălălăĭésc v. intr. (imit. de forma luĭ bălălăĭesc). Fam. Iron. Staŭ la taĭfas.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, 3 sg. tălălăiește, imperf. 1 tălălăiam; conj. prez. 1 sg. să tălălăiesc, 3 să tălălăiască

tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 să tălălăiască

tălălăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 sg. și pl. tălălăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂLĂLĂI vb. v. flecări, hoinări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, vagabonda.

tălălăi vb. v. FLECĂRI. HOINĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. VAGABONDA.

Intrare: tălălăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tălălăi
  • tălălăire
  • tălălăit
  • tălălăitu‑
  • tălălăind
  • tălălăindu‑
 singular plural
  • tălălăiește
  • tălălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tălălăiesc
 (să)
  • tălălăiesc
  • tălălăiam
  • tălălăii
  • tălălăisem
a II-a (tu)
  • tălălăiești
 (să)
  • tălălăiești
  • tălălăiai
  • tălălăiși
  • tălălăiseși
a III-a (el, ea)
  • tălălăiește
 (să)
  • tălălăiască
  • tălălăia
  • tălălăi
  • tălălăise
plural I (noi)
  • tălălăim
 (să)
  • tălălăim
  • tălălăiam
  • tălălăirăm
  • tălălăiserăm
  • tălălăisem
a II-a (voi)
  • tălălăiți
 (să)
  • tălălăiți
  • tălălăiați
  • tălălăirăți
  • tălălăiserăți
  • tălălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tălălăiesc
 (să)
  • tălălăiască
  • tălălăiau
  • tălălăiră
  • tălălăiseră
tălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tolălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tolăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tolăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tălălăi, tălălăiescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.