nătâng, ~ă [At: PANN, P. V. III, 10²/15 / V: (înv) ~tăng, net~, ~ting / Pl: ~ngi, ~nge / E: slv нєтѧгъ „leneș”] 1-2 smf, a (Persoană) fără inteligență Si: (reg) nătânt (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) lipsită de pricepere. 5 a (Înv; d. sentimente, manifestări sau acțiuni ale omului) Fără sens Si: prostesc. 6 a (Rar; d. oameni) Nepriceput (15). 7 a (Rar; d. oameni) Naiv (2). 8 a (Rar; d. oameni) Neîndemânatic (3). 9 a (Reg; d. oameni și animale) Care nu mai este în stare de nimic Si: neputincios (2), slab. 10 a (Înv) Încăpățânat. 11 a (Înv) Supărăcios. 12 a (Înv) Nervos (13). 13 sm (Reg) Cal nărăvaș. 14 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sfa Melodie după care se execută nătânga (14).

NĂTÂNG ~gă (~gi, ~ge) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădește lipsă de supunere; încăpățânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu

NĂTÎNG adj. și sm. 1 Tîmpit, tont, neghiob: prostul și ~ul cere egalitatea cu omul de geniu (I.-GH.); da’nțelege mă, ființă ~ă ce ești! (ALECS.) ¶ 2 Neîndemînatec, nepriceput, stîngaciu ¶ 3 Încăpățînat, îndărătnic.

NĂTÎNG, -Ă, nătîngi, -e, adj. 1. Mărginit la minte, prostănac; neîndemînatic, stîngaci, nepriceput. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183. ◊ (Adverbial) Zaharia Duhu trăgea de cravată și rîdea nătîng. C. PETRESCU, R. DR. 312. ◊ (Substantivat) Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2. Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259. 2. Îndărătnic, încăpățînat. Așa-i; decît, vezi d-ta, bătrînii sînt nătîngi; ei știu una și bună. HOGAȘ, H. 26. Mogorogea, nătîng și zgîrcit cum era, începe a striga la mine. CREANGĂ, A. 109. Măi, măi, măi, că nătîng mai ești... – Cît un catîr și giumătate! ALECSANDRI, T. 1155.

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; adj. f., s. f. nătângă, pl. nătânge

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; adj. f., s. f. nătângă, pl. nătânge

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge

NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

nătâng, -ă adj., s.m.., s.f. 1 adj., s.m.., s.f. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”) bleg, nătăfleț, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, <înv. și pop.> năuc, neajuns², <pop. și fam.> bobletic, bocciu, haplea, hăplău, tolomac, tontălaucă, tontălău, <pop.> flaimuc, slăbănog, tresărit², <fam.> ciumpalac, fleț, găgăuță, gogoman, muhaia, slab, șui³, tândală, zevzec, zgubilitic, <fam.; glum.> cașbec, <înv. și reg.> nătântoc, prostan, prostatic, prostănatic, <reg.> balamut, bleomb, bleot, bobleț, bolocan, cherapleș, chimiță¹, chiomp, dilivan, gâltofan, gloan, gog¹, haidamac, hăbăuc, hondrobos, husăn, hușit, hututui, lud, macabău, mangosit, meciurd, metehău, meteleu, modoroi, mohoi, mohoieș, molătău, mong, moroiman, motoflete, motoflocea, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, năhui, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nebleznic, nerodoi, nete, netrebuit, nihainic, nizguban, opac³, paliu², păhui², pleoncios, pliurd, ponc, ponivos, pricăjit, pucăr, puncău, șuietic, tambă, tanău¹, tancă, tălălău¹, tălășman, tălâmb, tărăntuc, tăul, tontan, tontălan, tontolete, tontolog, tontovan, trăncănău, trencheș, tronc³, tucan, tuieș, turuietic, tut², <reg.; glum.> ivan, <reg.; deprec.> morhoanghină, <înv.> glupav, prostănău, <turc.; înv.> budala, <glum.> blegoman, <iron.> deștept, <iron. sau peior.> credul, cretin, <fig.> clăpăug, fonf, redus, redus la minte, redus mintal, sec, <fig.; pop. și fam.> coclit, <fig.; fam.> îngrămădit, <fig.; reg.> butac, ciubotă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> bolovan, <fig.; înv.> tureatcă, <fig.; peior.> oaie, pedestru, <arg.> chiftea, fățos, jepat, pamfletar, râtan. 2 adj. (despre fapte, manifestări etc. ale oamenilor) inept, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, <înv.> prostatic, <arg.> giurumist. Gestul lui de a lovi copilul a fost nătâng. 3 adj. (despre oameni) inabil, neabil, neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, <rar> neajutat, <reg.> natantol, șutaș, tălâmb, <fig.> stângaci. Este atât de nătângă, încât nu este în stare să facă ceva singură. 4 adj. (mai ales pop.; despre oameni) încăpățânat, îndărătnic, obstinat, recalcitrant, refractar, reluctant, <pop. și fam.> dârz, <pop.> încâinit, înțestat, sanchiu, <fam.> căpos, <fam.; deprec. sau peior.> capsoman, căpățânos, <înv. și reg.> îndărăpnat, <reg.> dâcos, dugos, inacciu, opac³, <înv.> capeș, împoncișat, renitent, retiv, <fig.; pop.> nărăvaș, <fig.; reg.> înțesat, țestos. Este atât de nătâng, încât nu poți ajunge la o soluție cu el. 5 adj. (înv.; despre oameni sau despre firea lor) v. Excitabil. Irascibil. Iritabil. Nervos. Supărăcios. Surescitabil.

NĂTÎNG adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăsman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Om ~.) 2. adj. neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid. (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)