9 definiții pentru nătâng (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTÂNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

NĂTÂNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

nătâng, ~ă [At: PANN, P. V. III, 102/15 / V: (înv) ~tăng, net~, ~ting / Pl: ~ngi, ~nge / E: slv нєтѧгъ „leneș”] 1-2 smf, a (Persoană) fără inteligență Si: (reg) nătânt (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) lipsită de pricepere. 5 a (Înv; d. sentimente, manifestări sau acțiuni ale omului) Fără sens Si: prostesc. 6 a (Rar; d. oameni) Nepriceput (15). 7 a (Rar; d. oameni) Naiv (2). 8 a (Rar; d. oameni) Neîndemânatic (3). 9 a (Reg; d. oameni și animale) Care nu mai este în stare de nimic Si: neputincios (2), slab. 10 a (Înv) Încăpățânat. 11 a (Înv) Supărăcios. 12 a (Înv) Nervos (13). 13 sm (Reg) Cal nărăvaș. 14 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sfa Melodie după care se execută nătânga (14).

NĂTÂNG ~gă (~gi, ~ge) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădește lipsă de supunere; încăpățânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu

NĂTÎNG, -Ă, nătîngi, -e, adj. 1. Mărginit la minte, prostănac; neîndemînatic, stîngaci, nepriceput. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183. ◊ (Adverbial) Zaharia Duhu trăgea de cravată și rîdea nătîng. C. PETRESCU, R. DR. 312. ◊ (Substantivat) Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2. Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259. 2. Îndărătnic, încăpățînat. Așa-i; decît, vezi d-ta, bătrînii sînt nătîngi; ei știu una și bună. HOGAȘ, H. 26. Mogorogea, nătîng și zgîrcit cum era, începe a striga la mine. CREANGĂ, A. 109. Măi, măi, măi, că nătîng mai ești...Cît un catîr și giumătate! ALECSANDRI, T. 1155.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; adj. f., s. f. nătângă, pl. nătânge

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; adj. f., s. f. nătângă, pl. nătânge

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NĂTÎNG adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăsman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Om ~.) 2. adj. neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid. (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

Intrare: nătâng (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătâng
  • nătângul
  • nătângu‑
plural
  • nătângi
  • nătângii
genitiv-dativ singular
  • nătâng
  • nătângului
plural
  • nătângi
  • nătângilor
vocativ singular
  • nătângule
plural
  • nătângilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătâng, nătângisubstantiv masculin
nătângă, nătângesubstantiv feminin

  • 1. Persoană fără inteligență, fără pricepere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2. DLRLC
  • 2. rar Om nepriceput, naiv, neîndemânatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259. DLRLC
  • 3. Om îndărătnic, încăpățânat; om supărăcios, nervos. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.