13 definiții pentru derbedeu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERBEDÉU, derbedei, s. m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder.

DERBEDÉU, derbedei, s. m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder.

derbedéu [At: FILIMON, C. I, 752 / V: (înv) ~él, ~ér, ~rdeméu, ~eá smf / Pl: ~ei / E: tc derbeder] 1 sm Om fără căpătâi, de nimic Cf vagabond, haimana. 2 av (Îe) A umbla ~ Tănase A umbla fără rost din loc în loc.

DERBEDÉU, derbedei, s. m. Om fără căpătîi, om de nimic; pierde-vară, haimana, vagabond. Ai avut dreptate să te gîndești c-ar fi niște lotri și niște derbedei. SADOVEANU, Z. C. 83. Grădina era aproape pustie. Numai cîțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. IBRĂILEANU, A. 84. Umbli haimana pe poduri cu derbedeii. FILIMON, C. 82.

DERBEDÉU ~i m. Om de nimic; pușlama; secătură. /<turc. derbeder

derbedeu m. om fără căpătăiu, vagabond (Mold. derbeder): toți derbederii cari umplu lumea Al. [Turc. DERBEDER, lit. care umblă din poartă în poartă; forma munteană derbedeu rezultă din plur. derbederi, redus derbedei]. ║ adv. într’o doară: umblă prin odaie derbedeu Tănase AL.

derbedéŭ m. (din maĭ vechĭu derbeder, turc. der-be-der, din poartă în poartă, vagabond. V. derviș). Fam. Vagabond, haĭmana.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

derbedeu s. m., art. derbedeul; pl. derbedei, art. derbedeii

derbedeu s. m., art. derbedeul; pl. derbedei, art. derbedeii

derbedéu s. m. (sil. -deu), art. derbedéul; pl. derbedéi, art. derbedéii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DERBEDÉU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hârbar, hârbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (A ajuns un ~.) 2. v. lichea.

DERBEDEU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hîrbar, hîrbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (E un ~ fără pereche.) 2. lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E un ~ fără caracter.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

derbedéu (derbedéi), s. m. – Vagabond, haimana, golan. – Var. (Mold.) derbeder. Tc. derbeder „(care merge) din poartă în poartă” (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 492; Ronzevalle 89); cf. sb. derbedenica „cerșetor”. Pentru a explica schimbarea terminației, Tiktin presupune o var. turcă derbedé. Este vorba mai curînd de o asimilație *derbedel, pl. debedei, cu sing. analogic. După Iorga, Revista istorică, XVIII, 379, din tc. derebei „șefii de jos”, nume dat unor răsculați împotriva sultanului Mohamed, ceea ce pare mai puțin probabil.

Intrare: derbedeu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derbedeu
  • derbedeul
  • derbedeu‑
plural
  • derbedei
  • derbedeii
genitiv-dativ singular
  • derbedeu
  • derbedeului
plural
  • derbedei
  • derbedeilor
vocativ singular
  • derbedeule
plural
  • derbedeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derbedeu, derbedeisubstantiv masculin

  • 1. Om fără căpătâi, om de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai avut dreptate să te gîndești c-ar fi niște lotri și niște derbedei. SADOVEANU, Z. C. 83. DLRLC
    • format_quote Grădina era aproape pustie. Numai cîțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. IBRĂILEANU, A. 84. DLRLC
    • format_quote Umbli haimana pe poduri cu derbedeii. FILIMON, C. 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.