opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

tâlhărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tâlhări] (Îvr) Tâlhărie (1).

TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

TÂLHĂRI, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.

tălhări v vz tâlhări

tâlhări [At: CORESI, EV. 72 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~resc / E: tâlhar] 1 vi A duce viață de tâlhar (1), furând, jefuind, prădând Si: (înv) a tâlhui (1). 2 vr (Reg) A se face haiduc Si: a se haiduci.

TÎLHĂRI, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144.

A TÂLHĂRI ~esc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar

tâlhărì v. a jefui și ucide.

2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.

Ortografice DOOM

tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, 3 sg. tâlhărește, imperf. 1 tâlhăream; conj. prez. 1 sg. să tâlhăresc, 3 să tâlhărească

tâlhări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 să tâlhărească

tâlhări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhăresc, imperf. 3 sg. tâlhărea; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhărească

Sinonime

TÂLHĂRIRE s. v. banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.

TÂLHĂRI vb. v. jefui, prăda.

tîlhări vb. v. JEFUI. PRĂDA.

tîlhărire s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOȚIE. JAF. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. TÎLHĂRIE.

Intrare: tâlhărire
tâlhărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhărire
  • tâlhărirea
plural
  • tâlhăriri
  • tâlhăririle
genitiv-dativ singular
  • tâlhăriri
  • tâlhăririi
plural
  • tâlhăriri
  • tâlhăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tâlhări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâlhări
  • tâlhărire
  • tâlhărit
  • tâlhăritu‑
  • tâlhărind
  • tâlhărindu‑
 singular plural
  • tâlhărește
  • tâlhăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâlhăresc
 (să)
  • tâlhăresc
  • tâlhăream
  • tâlhării
  • tâlhărisem
a II-a (tu)
  • tâlhărești
 (să)
  • tâlhărești
  • tâlhăreai
  • tâlhăriși
  • tâlhăriseși
a III-a (el, ea)
  • tâlhărește
 (să)
  • tâlhărească
  • tâlhărea
  • tâlhări
  • tâlhărise
plural I (noi)
  • tâlhărim
 (să)
  • tâlhărim
  • tâlhăream
  • tâlhărirăm
  • tâlhăriserăm
  • tâlhărisem
a II-a (voi)
  • tâlhăriți
 (să)
  • tâlhăriți
  • tâlhăreați
  • tâlhărirăți
  • tâlhăriserăți
  • tâlhăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tâlhăresc
 (să)
  • tâlhărească
  • tâlhăreau
  • tâlhăriră
  • tâlhăriseră
tălhări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâlhărire, tâlhăririsubstantiv feminin

tâlhări, tâlhărescverb

  • 1. rar A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fura jefui prăda
    • format_quote Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tîlhărea. ISPIRESCU, L. 144. DLRLC
etimologie:
  • tâlhar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.