BANDITISM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

banditism sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr banditisme] 1-3 (Atitudine sau) comportare (ori faptă) de bandit (1) Si: tâlhărie, tâlhărit¹.

banditism s.n. Atitudine, comportare, faptă de bandit. /<fr. banditisme.

*BANDITISM sbst. Starea aceluia care trăește ca un bandit, faptă de bandit, tălhărie [fr.].

BANDITISM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, faptă de bandit; tâlhărie. – Din fr. banditisme.

BANDITISM, banditisme, s. n. Tîlhărie.

BANDITISM, banditisme, s. n. Tîlhărie. – Fr. banditisme.

BANDITISM s.n. Tîlhărie, hoție. [Cf. fr. banditisme].

BANDITISM s. n. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie. (< fr. banditisme)

BANDITISM n. Comportare de bandit; faptă banditească; tâlhărie. /<fr. banditisme

banditism n. 1. starea unei țări bântuită de bandiți; 2. obiceiurile bandiților.

*banditízm n. (din bandit, fr. banditisme). Starea uneĭ țărĭ bîntuite de bandițĭ. Ocupațiunea de bandit. Faptă de bandit (tîlhărie).

banditism s. n., pl. banditisme

banditism s. n., (acțiuni) pl. banditisme

banditism s. n., pl. banditisme

banditism.

BANDITISM s. 1. v. tâlhărie. 2. criminalitate.

BANDITISM s. gangsterism, jaf, tîlhărie, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tilhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)