13 definiții pentru furat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURÁT1 s. n. Faptul de a fura.V. fura.

FURÁT1 s. n. Faptul de a fura.V. fura.

furat1 sn [At: PRAVILA. MOLD. / Pl: (nob) ~uri / E: fura] 1 Însușirea pe ascuns sau cu forța a unui lucru care aparține altcuiva. 2 (Îla) De ~ Care a fost luat prin furt. 3 (Îal) Care provine din furt. 4 (Îlav) Pe ~te(le) (sau ~telea) Prin furt. 5 (Îal) Prin răpire. 6 (Îal) Pe furiș.

furat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: fura] 1 (Șfg) Luat prin furt Si: dosit, prădat. 2 Prădat (de bunuri de preț). 3 (Iuz; îs) Mustăți ~e Mustăți care se prelungesc, unindu-se cu favoriții. 4 (Rar; îls) ~ de minți Descreierat. 5 (Îal) Zăpăcit. 6 (Îal) Nebun. 7 (Pop; îcs) Palma ~ă Joc de societate (la priveghi). 8 (Pop; îcs) D’a pământul ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

FURÁT1 s. n. Faptul de a fura. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat și cu șulerie. NEGRUZZI, S. I 86. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. Cîntă, mîndră, trăgănat... Că-s cu trei cai de furat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. Avea bani, avea inele... Dar vezi, frate, ce păcat, Era toate de furat. ALECSANDRI, P. P. 230. ◊ Expr. Pe furate sau pe furatele = prin furt, prin răpire. – Forme gramaticale: (în expr.) furate, furatele.

FURÁT n. v. A FURA.Pe ~e obținut pe căi necinstite. De ~ provenit pe căi necinstite. /v. a fura

furat a. luat pe sub ascuns: lucru furat. ║ n. acțiunea de a fura: furatul vitelor.

furát n., pl. urĭ. Acțiunea de a fura: Țiganiĭ nomazĭ trăĭesc în mare parte din furat. Lucru de furat, provenit din furt. Lucru bun de furat, care merită să fie furat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furát s. n. (pl. furate în loc. pe ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURAT s. furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A IEȘI LA FURAT a chiti la piață, a fi plecat în vâjâială, a ieși în treabă, a ieși la aeriseală / la cules / la maidan, a ieși pe ogor, a schimba aerul, a scoate.

Intrare: furat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furat
  • furatul
  • furatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • furat
  • furatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furat (s.n.)

etimologie:

  • vezi fura
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX