15 definiții pentru furat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURÁT1 s. n. Faptul de a fura.V. fura.

FURÁT1 s. n. Faptul de a fura.V. fura.

furat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: fura] 1 (Șfg) Luat prin furt Si: dosit, prădat. 2 Prădat (de bunuri de preț). 3 (Iuz; îs) Mustăți ~e Mustăți care se prelungesc, unindu-se cu favoriții. 4 (Rar; îls) ~ de minți Descreierat. 5 (Îal) Zăpăcit. 6 (Îal) Nebun. 7 (Pop; îcs) Palma ~ă Joc de societate (la priveghi). 8 (Pop; îcs) D’a pământul ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

furat1 sn [At: PRAVILA. MOLD. / Pl: (nob) ~uri / E: fura] 1 Însușirea pe ascuns sau cu forța a unui lucru care aparține altcuiva. 2 (Îla) De ~ Care a fost luat prin furt. 3 (Îal) Care provine din furt. 4 (Îlav) Pe ~te(le) (sau ~telea) Prin furt. 5 (Îal) Prin răpire. 6 (Îal) Pe furiș.

FURÁT1 s. n. Faptul de a fura. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat și cu șulerie. NEGRUZZI, S. I 86. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. Cîntă, mîndră, trăgănat... Că-s cu trei cai de furat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. Avea bani, avea inele... Dar vezi, frate, ce păcat, Era toate de furat. ALECSANDRI, P. P. 230. ◊ Expr. Pe furate sau pe furatele = prin furt, prin răpire. – Forme gramaticale: (în expr.) furate, furatele.

FURÁT n. v. A FURA.Pe ~e obținut pe căi necinstite. De ~ provenit pe căi necinstite. /v. a fura

furat a. luat pe sub ascuns: lucru furat. ║ n. acțiunea de a fura: furatul vitelor.

furát n., pl. urĭ. Acțiunea de a fura: Țiganiĭ nomazĭ trăĭesc în mare parte din furat. Lucru de furat, provenit din furt. Lucru bun de furat, care merită să fie furat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furát s. n. (pl. furate în loc. pe ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURAT s. furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A IEȘI LA FURAT a chiti la piață, a fi plecat în vâjâială, a ieși în treabă, a ieși la aeriseală / la cules / la maidan, a ieși pe ogor, a schimba aerul, a scoate.

Intrare: furat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furat
  • furatul
  • furatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • furat
  • furatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi fura DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.