PUNGĂȘEALĂ, pungășeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pungăși. – Pungăși + suf. -eală.

pungășeală sf [At: JIPESCU ap. CADE / Pl: ~eli / E: pungăși + -eală] 1 (Fam) Furt. 2 (Pex) Escrocherie.

PUNGĂȘEALĂ, pungășeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) pungăși. – Pungăși + suf. -eală.

PUNGĂȘEALĂ, pungășeli, s. f. Acțiunea de a pungăși și rezultatul ei; hoție, furt, pungășie. Las’că vă învăț eu minte, dacă-i vorba pe pungășeală! DUNĂREANU, CH. 20. Oameni pe care uneori îi vezi noaptea la pîndă, gata la pungășeli. La TDRG.

pungășeală (fam.) s. f., g.-d. art. pungășelii; pl. pungășeli

pungășeală (fam.) s. f., g.-d. art. pungășelii; pl. pungășeli

pungășeală s. f., g.-d. art. pungășelii; pl. pungășeli

PUNGĂȘEALĂ s. 1. v. furt. 2. v. escrocherie.

PUNGĂȘEALĂ s. 1. furat, furătură, furt, hoție, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală. (Se cam ocupă cu ~.) 2. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv, fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (O ~ de om necinstit.)