10 definiții pentru gangsterism

gangsterism sn [At: DN / Pl: ~e / E: fr gangstérisme] 1 Comportare de gangster. 2 Hoție sau escrocherie organizată în stil mare. 3 (Pex) Tâlhărie.

GANGSTERÍSM s. n. Faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; p. gener. hoție, tâlhărie. – Din fr. gangstérisme.

GANGSTERÍSM s. n. Faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; p. gener. hoție, tâlhărie. – Din fr. gangstérisme.

GANGSTERÍSM s. n. Faptă de gangster, banditism organizat, escrocherie în stil mare.

gangsterísm (gang-ste-) s. n.

GANGSTERÍSM s. v. tâlhărie.

GANGSTERÍSM s.n. Faptă de gangster; banditism. [Pron. gang-. / < fr. gangstérisme].

GANGSTERÍSM s. n. faptă de gangster; banditism. (< fr. gangstérisme)

GANGSTERÍSM n. 1) Ocupație a gangsterului. 2) Faptă de gangster. /<fr. gangstérisme


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gangsterísm s. n. (sil. mf. gang-)

GANGSTERISM s. banditism, jaf, tîlhărie, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)

Intrare: gangsterism
  • silabație: gang-ste-rism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gangsterism
  • gangsterismul
  • gangsterismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gangsterism
  • gangsterismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gangsterism

etimologie: