3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.

surghiunit, [At: IST. Ț. R. 123 / V: (înv) ~gunit / Pl: ~iți, ~e / E: surghiuni] 1-2 a, smf Exilat (3-4). 3-4 a, smf (Pex) Deportat2 (1-2). 5 a (Fig) Alungat2 (3).

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Astăzi rar) Persoană exilată. Surghiuniții din 1848.

SURGHIUNÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. înv. Persoană supusă surghiunului; exilat; deportat. [Sil. -ghiu-] /v. a surghiuni

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

surghiuni [At: NECULCE, L. 91 / V: (rar) ~iri, (îrg) ~guni / Pzi: ~nesc / E: surghiun] 1 vt (Îvp; c.i. oameni) A exila (4). 2 vt (Pex) A deporta. 3 vr A (se) izola. 4 vt (Îvp; fig; c.i. ființe, creații ale lor etc.) A alunga (5). 5 vt (Îvr) A interzice.

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) A exila, a deporta. Poruncește mai bine să-mi taie capul sau surghiunește-mă ca pe atîți alți boieri pămînteni ai țării. FILIMON, C. 63. ◊ Fig. Aici în strada Țicău numărul 4, nu era numai o locuință mizerabilă într-o margine umilită de tîrg. Era mai cu samă un exil. Surghiunit de împrejurările vieții se afla aici Ion Creangă în calitatea lui de cărturar. SADOVEANU, E. 94. ◊ Refl. pas. Lala-Mahomet ce se numise vizir, surghiunindu-se Sinan, murise trei zile după aceea. BĂLCESCU, O. II 166. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. Dacă adevărul ar fi surghiunit de pre pămînt, numai în vorba a doi șireți s-ar putea afla. NEGRUZZI, S. III 293. – Variantă: surguní (HOGAȘ, M. N. 13, HASDEU, I. V. 229) vb. IV.

SURGUNÍ vb. IV. v. surghiuni.

SURGUNÍT, -Ă s. m. și f. v. surghiunit.

A SURGHIUNÍ ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun

surghiunì (surgunì) v. 1. a exila: mai bine surghiunește-mă FIL.; 2. a proscrie: teama de a fi surguniți pe la mănăstiri AL.

surghiunésc v. tr. (d. surghiun, ca și sîrb. surgunisati și ngr. surgunévo). Rar. Azĭ. Exilez. – În Mold. și surgunesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surghiuni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunesc, imperf. 3 sg. surghiunea; conj. prez. 3 să surghiunească

surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. surghiuneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURGHIUNÍT adj. v. alungat, gonit, izgonit.

SURGHIUNÍT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. v. exilat. 2. s. v. deportat.

surghiunit adj. v. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT.

SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. 2. s. deportat.

SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. v. deporta.

surghiuni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.

SURGHIUNI vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. a deporta. (Condamnatul a fost ~.)

Intrare: surghiunit (adj.)
surghiunit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitul
  • surghiunitu‑
  • surghiuni
  • surghiunita
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniții
  • surghiunite
  • surghiunitele
genitiv-dativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitului
  • surghiunite
  • surghiunitei
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniților
  • surghiunite
  • surghiunitelor
vocativ singular
plural
Intrare: surghiunit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitul
  • surghiunitu‑
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniții
genitiv-dativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitului
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniților
vocativ singular
  • surghiunitule
  • surghiunite
plural
  • surghiuniților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgunit
  • surgunitul
  • surgunitu‑
plural
  • surguniți
  • surguniții
genitiv-dativ singular
  • surgunit
  • surgunitului
plural
  • surguniți
  • surguniților
vocativ singular
  • surgunitule
  • surgunite
plural
  • surguniților
Intrare: surghiuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surghiuni
  • surghiunire
  • surghiunit
  • surghiunitu‑
  • surghiunind
  • surghiunindu‑
singular plural
  • surghiunește
  • surghiuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunesc
  • surghiuneam
  • surghiunii
  • surghiunisem
a II-a (tu)
  • surghiunești
(să)
  • surghiunești
  • surghiuneai
  • surghiuniși
  • surghiuniseși
a III-a (el, ea)
  • surghiunește
(să)
  • surghiunească
  • surghiunea
  • surghiuni
  • surghiunise
plural I (noi)
  • surghiunim
(să)
  • surghiunim
  • surghiuneam
  • surghiunirăm
  • surghiuniserăm
  • surghiunisem
a II-a (voi)
  • surghiuniți
(să)
  • surghiuniți
  • surghiuneați
  • surghiunirăți
  • surghiuniserăți
  • surghiuniseți
a III-a (ei, ele)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunească
  • surghiuneau
  • surghiuni
  • surghiuniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surguni
  • surgunire
  • surgunit
  • surgunitu‑
  • surgunind
  • surgunindu‑
singular plural
  • surgunește
  • surguniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surgunesc
(să)
  • surgunesc
  • surguneam
  • surgunii
  • surgunisem
a II-a (tu)
  • surgunești
(să)
  • surgunești
  • surguneai
  • surguniși
  • surguniseși
a III-a (el, ea)
  • surgunește
(să)
  • surgunească
  • surgunea
  • surguni
  • surgunise
plural I (noi)
  • surgunim
(să)
  • surgunim
  • surguneam
  • surgunirăm
  • surguniserăm
  • surgunisem
a II-a (voi)
  • surguniți
(să)
  • surguniți
  • surguneați
  • surgunirăți
  • surguniserăți
  • surguniseți
a III-a (ei, ele)
  • surgunesc
(să)
  • surgunească
  • surguneau
  • surguni
  • surguniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surghiunit, surghiunițisubstantiv masculin
surghiuni, surghiunitesubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi surghiuni DEX '98 DEX '09

surghiuni, surghiunescverb

  • 1. învechit Deporta, exila, proscrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poruncește mai bine să-mi taie capul sau surghiunește-mă ca pe atîți alți boieri pămînteni ai țării. FILIMON, C. 63. DLRLC
    • format_quote figurat Aici în strada Țicău numărul 4, nu era numai o locuință mizerabilă într-o margine umilită de tîrg. Era mai cu samă un exil. Surghiunit de împrejurările vieții se afla aici Ion Creangă în calitatea lui de cărturar. SADOVEANU, E. 94. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Lala-Mahomet ce se numise vizir, surghiunindu-se Sinan, murise trei zile după aceea. BĂLCESCU, O. II 166. DLRLC
    • 1.1. figurat Alunga, izgoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dacă adevărul ar fi surghiunit de pre pămînt, numai în vorba a doi șireți s-ar putea afla. NEGRUZZI, S. III 293. DLRLC
etimologie:
  • surghiun DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.