2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Astăzi rar) Persoană exilată. Surghiuniții din 1848.

SURGHIUNÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. înv. Persoană supusă surghiunului; exilat; deportat. [Sil. -ghiu-] /v. a surghiuni

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) A exila, a deporta. Poruncește mai bine să-mi taie capul sau surghiunește-mă ca pe atîți alți boieri pămînteni ai țării. FILIMON, C. 63. ◊ Fig. Aici în strada Țicău numărul 4, nu era numai o locuință mizerabilă într-o margine umilită de tîrg. Era mai cu samă un exil. Surghiunit de împrejurările vieții se afla aici Ion Creangă în calitatea lui de cărturar. SADOVEANU, E. 94. ◊ Refl. pas. Lala-Mahomet ce se numise vizir, surghiunindu-se Sinan, murise trei zile după aceea. BĂLCESCU, O. II 166. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. Dacă adevărul ar fi surghiunit de pre pămînt, numai în vorba a doi șireți s-ar putea afla. NEGRUZZI, S. III 293. – Variantă: surguní (HOGAȘ, M. N. 13, HASDEU, I. V. 229) vb. IV.

A SURGHIUNÍ ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun

surghiunì (surgunì) v. 1. a exila: mai bine surghiunește-mă FIL.; 2. a proscrie: teama de a fi surguniți pe la mănăstiri AL.

surghiunésc v. tr. (d. surghiun, ca și sîrb. surgunisati și ngr. surgunévo). Rar. Azĭ. Exilez. – În Mold. și surgunesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surghiuní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 să surghiuneáscă

surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. surghiuneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURGHIUNÍT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. v. exilat. 2. s. v. deportat.

SURGHIUNÍT adj. v. alungat, gonit, izgonit.

SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. 2. s. deportat.

surghiunit adj. v. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT.

SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. v. deporta.

surghiuni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.

SURGHIUNI vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. a deporta. (Condamnatul a fost ~.)

Intrare: surghiunit
surghiunit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitul
  • surghiunitu‑
  • surghiuni
  • surghiunita
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniții
  • surghiunite
  • surghiunitele
genitiv-dativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitului
  • surghiunite
  • surghiunitei
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniților
  • surghiunite
  • surghiunitelor
vocativ singular
plural
Intrare: surghiuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surghiuni
  • surghiunire
  • surghiunit
  • surghiunitu‑
  • surghiunind
  • surghiunindu‑
singular plural
  • surghiunește
  • surghiuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunesc
  • surghiuneam
  • surghiunii
  • surghiunisem
a II-a (tu)
  • surghiunești
(să)
  • surghiunești
  • surghiuneai
  • surghiuniși
  • surghiuniseși
a III-a (el, ea)
  • surghiunește
(să)
  • surghiunească
  • surghiunea
  • surghiuni
  • surghiunise
plural I (noi)
  • surghiunim
(să)
  • surghiunim
  • surghiuneam
  • surghiunirăm
  • surghiuniserăm
  • surghiunisem
a II-a (voi)
  • surghiuniți
(să)
  • surghiuniți
  • surghiuneați
  • surghiunirăți
  • surghiuniserăți
  • surghiuniseți
a III-a (ei, ele)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunească
  • surghiuneau
  • surghiuni
  • surghiuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)