11 definiții pentru deportat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.

DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.

deportat1 sn [At: MDA ms / E: deporta] Deportare.

deportat2, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 4 / Pl: ~ați, ~e / E: deporta] 1-2 (Persoană) care se află în deportare.

DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care se află în deportare.

DEPORTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în deportare. [< deporta].

DEPORTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se află în deportare. (după déporté)

DEPORTÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată; exilat; surghiunit. /v. a deporta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deportát adj. m., s. m., pl. deportáți; adj. f., s. f. deportátă, pl. deportáte

deportát adj. m., s. m., pl. deportáți; f. sg. deportátă, pl. deportáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPORTÁT s. (JUR., POL.) surghiunit.

Intrare: deportat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deportat
  • deportatul
  • deportatu‑
plural
  • deportați
  • deportații
genitiv-dativ singular
  • deportat
  • deportatului
plural
  • deportați
  • deportaților
vocativ singular
  • deportatule
  • deportate
plural
  • deportaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deportat, -ă deportată

etimologie: