8 definiții pentru surghiunit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni.

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. (Astăzi rar) Persoană exilată. Surghiuniții din 1848.

SURGHIUNÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. înv. Persoană supusă surghiunului; exilat; deportat. [Sil. -ghiu-] /v. a surghiuni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURGHIUNÍT adj. v. alungat, gonit, izgonit.

SURGHIUNÍT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. v. exilat. 2. s. v. deportat.

surghiunit adj. v. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT.

SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. 2. s. deportat.

Intrare: surghiunit
surghiunit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitul
  • surghiunitu‑
  • surghiuni
  • surghiunita
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniții
  • surghiunite
  • surghiunitele
genitiv-dativ singular
  • surghiunit
  • surghiunitului
  • surghiunite
  • surghiunitei
plural
  • surghiuniți
  • surghiuniților
  • surghiunite
  • surghiunitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)