12 definiții pentru surghiuni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) A exila, a deporta. Poruncește mai bine să-mi taie capul sau surghiunește-mă ca pe atîți alți boieri pămînteni ai țării. FILIMON, C. 63. ◊ Fig. Aici în strada Țicău numărul 4, nu era numai o locuință mizerabilă într-o margine umilită de tîrg. Era mai cu samă un exil. Surghiunit de împrejurările vieții se afla aici Ion Creangă în calitatea lui de cărturar. SADOVEANU, E. 94. ◊ Refl. pas. Lala-Mahomet ce se numise vizir, surghiunindu-se Sinan, murise trei zile după aceea. BĂLCESCU, O. II 166. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. Dacă adevărul ar fi surghiunit de pre pămînt, numai în vorba a doi șireți s-ar putea afla. NEGRUZZI, S. III 293. – Variantă: surguní (HOGAȘ, M. N. 13, HASDEU, I. V. 229) vb. IV.

A SURGHIUNÍ ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun

surghiunì (surgunì) v. 1. a exila: mai bine surghiunește-mă FIL.; 2. a proscrie: teama de a fi surguniți pe la mănăstiri AL.

surghiunésc v. tr. (d. surghiun, ca și sîrb. surgunisati și ngr. surgunévo). Rar. Azĭ. Exilez. – În Mold. și surgunesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surghiuní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 să surghiuneáscă

surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. surghiuneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. v. deporta.

SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

SURGHIUNI vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. a deporta. (Condamnatul a fost ~.)

surghiuni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.

Intrare: surghiuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surghiuni
  • surghiunire
  • surghiunit
  • surghiunitu‑
  • surghiunind
  • surghiunindu‑
singular plural
  • surghiunește
  • surghiuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunesc
  • surghiuneam
  • surghiunii
  • surghiunisem
a II-a (tu)
  • surghiunești
(să)
  • surghiunești
  • surghiuneai
  • surghiuniși
  • surghiuniseși
a III-a (el, ea)
  • surghiunește
(să)
  • surghiunească
  • surghiunea
  • surghiuni
  • surghiunise
plural I (noi)
  • surghiunim
(să)
  • surghiunim
  • surghiuneam
  • surghiunirăm
  • surghiuniserăm
  • surghiunisem
a II-a (voi)
  • surghiuniți
(să)
  • surghiuniți
  • surghiuneați
  • surghiunirăți
  • surghiuniserăți
  • surghiuniseți
a III-a (ei, ele)
  • surghiunesc
(să)
  • surghiunească
  • surghiuneau
  • surghiuni
  • surghiuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)