2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUDIERE s. f. Acțiunea de a (se) studia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. studia.

STUDIERE s. f. Acțiunea de a (se) studia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. studia.

studiere sf [At: POLIZU / P: ~di-e~ / V: (îv) ~iare / Pl: ~ri / E: studia] 1 Îndreptare (totală) a atenției asupra unui obiect al cunoașterii (obiect concret, ființă etc. sau stare, însușire, fenomen, proces etc. ori concept, formă de activitate umană etc.) pentru a-i descoperi și a-i cunoaște (până în cele mai mici amănunte) structura internă cu elementele care o compun și cu însușirile acestora, pentru a-i înțelege mecanismul intim și modul, regulile, legile de funcționare ale acestuia, pentru a-i putea evalua importanța, utilitatea etc. Si: analizare (1), analiză (5), căutare (22), cercetare (2), examen (8), examinare (3), explorare (3), investigație, observare, observație, privire, scrutare, studiu (1), urmărire, (liv) considerare (1), considerație (2), (rar) studiat1, (înv) cercare (4), meditare, răspicare, socotire, scrutin. 2 Îndreptare atentă, persistentă și iscoditoare a ochilor sau a privirii asupra unei persoane, asupra însușirilor sau manifestărilor acesteia, pentru a o surprinde, pentru a o cunoaște, a înțelege, a surprinde etc. Si: căutare (23), cercetare (33), examen (10), examinare (4), explorare (3), investigare, investigație, măsurare, observare, observație, pătrundere, privire, scormonire, studiu (1), urmărire, (rar) scrutare, (pop) iscodire, (înv) iscoadă. 3 Depunere a unei activități intelectuale atente, intense (și sistematice), pentru a dobândi, a obține etc. cunoștințe teoretice și practice specifice unor obiecte de învățământ Si: citire (9), însușire, învățare, învățătură, studiu (3), (îvp) pricopsire.

STUDIERE s. f. Acțiunea de a studia. Studierea operei unui scriitor. – Variantă: (învechit) studiare (KOGĂLNICEANU, S. A. 135) s. f.

STUDIERE s.f. Acțiunea de a (se) studia și rezultatul ei; învățare, studiu. [Pron. -di-e-. / < studia].

STUDIA, studiez, vb. I. 1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. 2. Tranz., refl. și refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.

STUDIA, studiez, vb. I. 1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. 2. Tranz., refl. și refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.

studia [At: HELIADE, L. B. I, 185/19 / V: (îrg) ștu~ / P: ~di-a / Pzi: ~iez, 3 (înv) studie / E: it studiare cf fr étudier] 1 vt (D. oameni; c. i. obiecte concrete, ființe etc. sau stări, însușiri, fenomene, procese etc. ori concepte, forme de activitate umană etc. care devin, la un moment dat, obiect al cunoașterii) A-și îndrepta (toată) atenția asupra cuiva sau a ceva, pentru a-i descoperi și a-i cunoaște (până în cele mai mici amănunte) structura internă cu elementele care o compun și cu însușirile acestora, pentru a-i înțelege mecanismul intim și modul, regulile, legile etc. de funcționare a acestuia, pentru a-i putea evalua importanța, utilitatea etc. Si: a analiza (1), a căuta (37), a cerceta (10), a examina (3), a explora (3), a investiga, a observa, a privi1, a scruta, a urmări, (liv) a considera (1), (rar) a scurma, (înv) a oglindi, a medita, a răspica, a scărmăna, a socoti. 2 vt (Mar; pex) A căuta (2). 3 vt (D. ființe, mai ales, d. oameni sau, prin metonimie, d. privirea lor; c. i. mai ales, oameni, însușiri sau manifestări ale acestora) A-și îndrepta atent, perseverent și iscoditor ochii, privirea sau a se îndrepta, de obicei, asupra cuiva sau, rar, a ceva pentru a afla, a surprinde, a înțelege etc. Si: a căuta (2), a cerceta (2), a examina (5), a explora (3), a investiga, a măsura, a observa, a pătrunde, a privi1, a scormoni, a scruta, a urmări. 4 vt (Fșa; d. oameni; c. i. cunoștințe teoretice și practice specifice unor obiecte de învățământ sau, pex, obiecte de învățământ) A depune o activitate intelectuală atentă, intensă (și sistematică), pentru a dobândi, a însuși, a reține etc. Si: a citi (10), a învăța, (înv) a se pricopsi, (înv) a pedepsi, a ștudirui, (grî) a spudaxi. 5 vt (Pex; d. oameni; c. i. domenii de cunoaștere sau de activitate practică, tehnică etc. umană ori discipline științifice) A acumula sistematic (și în cadrul unei instituții de învățământ superior) cunoștințe (teoretie și practice) de strictă specialitate (care asigură o profesionalizare într-o ramură de activitate precis delimitată) Si: a face (117), a învăța, a urma. 6 vt (Rar; pex; d. oameni; c. i. clase, ani de studiu, cursurile unei instituții de învățământ; de obicei urmat de determinări care precizează instituția sau locul) A urma. 7 vr (Fig) A-și aranja ținuta în mod minuțios. 8 vr (Fig) A se preocupa, în mod special și asiduu, de ținuta și comportarea sa. 9 vr (Fig) A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi (mai ales atunci când se știe observat de cineva). corectat(ă)

STUDIA, studiez, vb. I. Tranz. 1. A depune o muncă intelectuală susținută, pentru însușire de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța. Cum? știi latinește, domnule? Ai studiat desigur această limbă la colegiu? GHICA, S. 163. 2. A observa cu atenție, a examina din toate punctele de vedere; a analiza, a cerceta. Te înțeleg eu de cînd te studiez și te sfătuiesc să fii serios. SADOVEANU, P. M. 118. Se apucă să studieze harta frontului cu o atenție înfrigurată. REBREANU, P. S. 101. A doua zi după teatru... Titu imita gesturile acestuia, văzute și studiate din stal. BASSARABESCU, S. N. 49. I-am studiat la masă pe toți și i-am găsit... destul de buni de pus pe scenă. ALECSANDRI, T. I 293.

STUDIA vb. I. tr. 1. A se ocupa de cercetare; a învăța. 2. A analiza, a cerceta. ♦ tr., refl. A (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. studiare].

STUDIA vb. I. tr. 1. a se ocupa cu munca de cercetare; a învăța. 2. a analiza, a cerceta. II. tr., refl. a (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. (< it. studiare)

A SE STUDIA mă ~ez intranz. (despre persoane) A-și concentra atenția asupra ținutei; a-și impune o anumită atitudine. [Sil. -di-a] /<it. studiare, fr. étudier

A STUDIA ~ez 1. tranz. 1) A însuși prin instruire. ~ istoria. 2) A supune unei analize; a investiga; a cerceta; a considera; a analiza. 3) A privi cu atenție (pentru a cunoaște mai bine); a cerceta; a examina. 2. intranz. A-și face studiile; a urma cursurile unei instituții de învățământ. ~ la universitate. [Sil. -di-a] /<it. studiare, fr. étudier

studià v. 1. a se deda studiului; 2. a căuta să știe: a studia muzica; 3. fig. a observa cu atențiune: a studia pasiunile omenești; 4. a învăța pe din afară: a-și studia lecțiunea.

*studiéz v. tr. (f. étudier, fr. studiare, d. lat. studium, studiŭ). Invăt, mă ocup de ceva: a studia muzica. Fig. Cercetez, examinez, observ, analizez: a studia un autor, un proĭect de lege, un om, sufletu omenesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

studiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. studierii

studiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. studierii

studiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. studierii; pl. studieri

studia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. studiez (desp. -di-ez), 3 studia, 1 pl. studiem; conj. prez. 1 sg. să studiez, 3 să studieze; ger. studiind (desp. -di-ind)

studia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 studiază, 1 pl. studiem (-di-em); conj. prez. 3 să studieze; ger. studiind (-di-ind)

studia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. studiez, 3 sg. și pl. studiază, 1 pl. studiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. studieze; ger. studiind (sil. -di-ind)

studia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. studiază, 1 pl. studiem, ger. studiind)

studiez, -diază 3, -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STUDIERE s. 1. învățare. 2. v. analiză. 3. v. examinare.

STUDIERE s. 1. învățare, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, investigație, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 3. analiză, cercetare, examinare, observare, observație, scrutare, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.)

STUDIA vb. 1. a se instrui, a învăța, (înv. și reg.) a se pricopsi. (~ în permanență.) 2. v. învăța. 3. a citi, a învăța. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a învăța, a se pregăti, a se prepara. (A ~ serios pentru examene.) 5. a face, a urma. (~ medicina.) 6. v. analiza. 7. v. analiza. 8. v. căuta. 9. a cerceta, a consulta, a examina. (Am ~ toate izvoarele referitoare la...) 10. a cerceta, a se documenta, a se informa, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

STUDIA vb. 1. a se instrui, a învăța, (înv. și reg.) a se pricopsi. (~ în permanență.) 2. a învăța, (înv.) a pedepsi, a ștudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (~ la geografie.) 3. a citi, a învăța. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a învăța, a se pregăti, a se prepara. (A ~ serios pentru examene.) 5. a face, a urma. (~ medicina.) 6. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 8. a căuta, a cerceta, a examina, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 9. a cerceta, a consulta, a examina. (Am ~ toate izvoarele referitoare la...) 10. a cerceta, a se documenta, a se informa, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

studia (-iez, -at), vb. – A cerceta, a observa. It. studiare.Der. studiu, s. n., din lat. studium, dublet al lui studio, s. n. (cabinet, mică locuință independentă), din it. studio; studios, adj., din fr. studieux; student, s. m., din it. studente; studentă, s. f.; studențesc, adj. (de student); studențime, s. f. (mulțime de studenți).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

studia, studiez v. t., v. i. a consuma băuturi alcoolice.

Intrare: studiere
  • silabație: stu-di-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • studiere
  • studierea
plural
  • studieri
  • studierile
genitiv-dativ singular
  • studieri
  • studierii
plural
  • studieri
  • studierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • studiare
  • studiarea
plural
  • studieri
  • studierile
genitiv-dativ singular
  • studieri
  • studierii
plural
  • studieri
  • studierilor
vocativ singular
plural
Intrare: studia
  • silabație: stu-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • studia
  • studiere
  • studiat
  • studiatu‑
  • studiind
  • studiindu‑
singular plural
  • studia
  • studiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • studiez
(să)
  • studiez
  • studiam
  • studiai
  • studiasem
a II-a (tu)
  • studiezi
(să)
  • studiezi
  • studiai
  • studiași
  • studiaseși
a III-a (el, ea)
  • studia
(să)
  • studieze
  • studia
  • studie
  • studiase
plural I (noi)
  • studiem
(să)
  • studiem
  • studiam
  • studiarăm
  • studiaserăm
  • studiasem
a II-a (voi)
  • studiați
(să)
  • studiați
  • studiați
  • studiarăți
  • studiaserăți
  • studiaseți
a III-a (ei, ele)
  • studia
(să)
  • studieze
  • studiau
  • studia
  • studiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

studiere, studierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi studia DEX '09 DEX '98 DN

studia, studiezverb

  • 1. tranzitiv A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: învăța
    • format_quote Cum? știi latinește, domnule? Ai studiat desigur această limbă la colegiu? GHICA, S. 163. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Te înțeleg eu de cînd te studiez și te sfătuiesc să fii serios. SADOVEANU, P. M. 118. DLRLC
    • format_quote Se apucă să studieze harta frontului cu o atenție înfrigurată. REBREANU, P. S. 101. DLRLC
    • format_quote A doua zi după teatru... Titu imita gesturile acestuia, văzute și studiate din stal. BASSARABESCU, S. N. 49. DLRLC
    • format_quote I-am studiat la masă pe toți și i-am găsit... destul de buni de pus pe scenă. ALECSANDRI, T. I 293. DLRLC
  • 3. reflexiv A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.