studiere sf [At: POLIZU / P: ~di-e~ / V: (îv) ~iare / Pl: ~ri / E: studia] 1 Îndreptare (totală) a atenției asupra unui obiect al cunoașterii (obiect concret, ființă etc. sau stare, însușire, fenomen, proces etc. ori concept, formă de activitate umană etc.) pentru a-i descoperi și a-i cunoaște (până în cele mai mici amănunte) structura internă cu elementele care o compun și cu însușirile acestora, pentru a-i înțelege mecanismul intim și modul, regulile, legile de funcționare ale acestuia, pentru a-i putea evalua importanța, utilitatea etc. Si: analizare (1), analiză (5), căutare (22), cercetare (2), examen (8), examinare (3), explorare (3), investigație, observare, observație, privire, scrutare, studiu (1), urmărire, (liv) considerare (1), considerație (2), (rar) studiat¹, (înv) cercare (4), meditare, răspicare, socotire, scrutin. 2 Îndreptare atentă, persistentă și iscoditoare a ochilor sau a privirii asupra unei persoane, asupra însușirilor sau manifestărilor acesteia, pentru a o surprinde, pentru a o cunoaște, a înțelege, a surprinde etc. Si: căutare (23), cercetare (33), examen (10), examinare (4), explorare (3), investigare, investigație, măsurare, observare, observație, pătrundere, privire, scormonire, studiu (1), urmărire, (rar) scrutare, (pop) iscodire, (înv) iscoadă. 3 Depunere a unei activități intelectuale atente, intense (și sistematice), pentru a dobândi, a obține etc. cunoștințe teoretice și practice specifice unor obiecte de învățământ Si: citire (9), însușire, învățare, învățătură, studiu (3), (îvp) pricopsire.