2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRANGULÁT, -Ă, strangulați, -te, adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ◊ Hernie strangulată = hernie provocată de ieșirea unei porțiuni de intestin prin orificiul său și de răsucirea ei. [Var.: ștrangulát, -ă adj.] – V. strangula.

STRANGULÁT, -Ă, strangulați, -te, adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ◊ Hernie strangulată = hernie provocată de ieșirea unei porțiuni de intestin prin orificiul său și de răsucirea ei. [Var.: ștrangulát, -ă adj.] – V. strangula.

STRANGULÁT, -Ă, strangulați, -te, adj. Mort prin strangulare; gîtuit. ◊ Hernie strangulată = hernie cauzată de gîtuirea intestinului.

STRANGULÁT, -Ă adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ♦ Hernie strangulată = hernie cauzată de gâtuirea intestinului. [< strangula].

STRANGULÁT, -Ă adj. mort prin strangulare; gâtuit. ♦ hernie ~ă = hernie cauzată de gâtuirea intestinului. (< strangula)

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.

ȘTRANGULÁ vb. I v. strangula.

ȘTRANGULÁ vb. I v. strangula.

ȘTRANGULÁT, -Ă adj. v. strangulat.

ȘTRANGULAT, -Ă adj. v. strangulat.

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. Tranz. 1. A omorî pe cineva strîngîndu-l de gît; a sugruma, a gîtui. 2. A înăbuși, a sufoca. Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă.

STRANGULÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].

STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)

A STRANGULÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare

A SE STRANGULÁ mă ~éz intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare

strangulà v. a strânge de gât.

*stranguléz v. tr. (lat. strángulo, -áre, d. vgr. straggalóo [care vine d. straggalé, funie, ngr. strangalĭa]; fr. étrangler. V. străgălie). Gîtui, strîng de gît cu funia. V. refl. Mă spînzur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strangulát adj. m., pl. stranguláți; f. sg. strangulátă, pl. stranguláte

strangulá (a ~) vb., ind. prez. 3 stranguleáză

strangulá vb., ind. prez. 1 sg. stranguléz, 3 sg. și pl. stranguleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRANGULÁT adj. v. sugrumat.

arată toate definițiile

Intrare: strangulat
strangulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strangulat
  • strangulatul
  • strangulatu‑
  • strangula
  • strangulata
plural
  • strangulați
  • strangulații
  • strangulate
  • strangulatele
genitiv-dativ singular
  • strangulat
  • strangulatului
  • strangulate
  • strangulatei
plural
  • strangulați
  • strangulaților
  • strangulate
  • strangulatelor
vocativ singular
plural
ștrangulat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrangulat
  • ștrangulatul
  • ștrangulatu‑
  • ștrangula
  • ștrangulata
plural
  • ștrangulați
  • ștrangulații
  • ștrangulate
  • ștrangulatele
genitiv-dativ singular
  • ștrangulat
  • ștrangulatului
  • ștrangulate
  • ștrangulatei
plural
  • ștrangulați
  • ștrangulaților
  • ștrangulate
  • ștrangulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: strangula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strangula
  • strangulare
  • strangulat
  • strangulatu‑
  • strangulând
  • strangulându‑
singular plural
  • strangulea
  • strangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strangulez
(să)
  • strangulez
  • strangulam
  • strangulai
  • strangulasem
a II-a (tu)
  • strangulezi
(să)
  • strangulezi
  • strangulai
  • strangulași
  • strangulaseși
a III-a (el, ea)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangula
  • strangulă
  • strangulase
plural I (noi)
  • strangulăm
(să)
  • strangulăm
  • strangulam
  • strangularăm
  • strangulaserăm
  • strangulasem
a II-a (voi)
  • strangulați
(să)
  • strangulați
  • strangulați
  • strangularăți
  • strangulaserăți
  • strangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangulau
  • strangula
  • strangulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrangula
  • ștrangulare
  • ștrangulat
  • ștrangulatu‑
  • ștrangulând
  • ștrangulându‑
singular plural
  • ștrangulea
  • ștrangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrangulez
(să)
  • ștrangulez
  • ștrangulam
  • ștrangulai
  • ștrangulasem
a II-a (tu)
  • ștrangulezi
(să)
  • ștrangulezi
  • ștrangulai
  • ștrangulași
  • ștrangulaseși
a III-a (el, ea)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangula
  • ștrangulă
  • ștrangulase
plural I (noi)
  • ștrangulăm
(să)
  • ștrangulăm
  • ștrangulam
  • ștrangularăm
  • ștrangulaserăm
  • ștrangulasem
a II-a (voi)
  • ștrangulați
(să)
  • ștrangulați
  • ștrangulați
  • ștrangularăți
  • ștrangulaserăți
  • ștrangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangulau
  • ștrangula
  • ștrangulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strangulat ștrangulat

  • 1. Mort prin strangulare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gâtuit sugrumat
    • 1.1. Hernie strangulată = hernie provocată de ieșirea unei porțiuni de intestin prin orificiul său și de răsucirea ei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi strangula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

strangula ștrangula tranzitiv

  • 1. reflexiv A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gâtui omorî sugruma
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile).
      surse: DLRLC MDN '00
  • 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: