2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci.

STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci.

stângaci, ~ce [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~, ~ / E: stâng + -aci] 1-2 smf, a (Om) care se folosește mai bine de mâna stângă decât de cea dreaptă Si: (îvr) stângăreț. 3-4 a, av (Care este) lipsit de siguranță, de precizie sau de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire etc. Si: greoi (3). 5-6 a, av (Care este) lipsit de iscusință, de îndemânare sau de pricepere, de competență etc. într-o acțiune Si: neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, inabil, (rar) neajustat, (reg) natatol. 7 a (Fig; d. manifestări, creații, acțiuni etc. ale oamenilor) Care demonstrează lipsă de iscusință, de îndemânare sau de pricepere etc. într-o acțiune. 8 a Care nu coprespunde pentru un anumit scop Si: necorespunzător, neizbutit, nereușit, nerealizat, nesatisfăcător. 9 a (Înv; fig; d. metode, mijloace etc.) Incorect. 10 sm (Îvr) Liberal.

stângăci [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~cesc / E: stângaci] 1 vi (Îrg) A șchiopăta. 2 vtf (Înv; complementul este coapsa omului) A șchiopăta.

STÎNGÁCI, -E, stîngaci, -e, adj. 1. (Despre persoane; adesea substantivat) (Persoană) care lucrează (scrie, coase etc.) cu mîna stîngă în loc de cea dreaptă. Foarte arareori se întîlnesc și oameni stîngaci, care seceră cu stînga. PAMFILE, A. R. 120. Dară turcii ce făcea? Mîna stîngă-i dezlega Și lui Gruia îi plăcea, Că stîngaci dînsul era. BIBICESCU, P. P. 313. 2. (Despre oameni; în opoziție cu îndemînatic, dibaci) Greoi în mișcări, în exprimare, în gîndire etc.; neîndemînatic, nesigur; timid. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenței și mai cu seamă a imaginației. Am început să devin stîngaci și banal. IBRĂILEANU, A. 61. Radu era din firea lui stîngaci. VLAHUȚĂ, O. A. 111. În surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ (Despre acțiunile sau realizările oamenilor) Care denotă neîndemînare. Desluși literele stîngace, scrise cu cerneală violetă. DUMITRIU, V. L. 30. S-au îmbrățișat... Îmbrățișare stîngace și scurtă, de bărbați. C. PETRESCU, O. P. I 63. ◊ (Adverbial) Era scrisă stîngaci, pe hîrtie de caiet școlăresc. DUMITRIU, V. L. 36. I-am răspuns stîngaci și fără de măsură. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă, ca într-un văl de omăt, mă intimida și mă descumpănea! GALACTION, O. I 98. Răsuci stîngaci, între degete, țigarea aprinsă. C. PETRESCU, Î. I 6.

STÂNGÁCI ~e (~i) 1) și substantival Care se servește, de obicei, de mâna stângă. 2) și adverbial Care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic. 3) Care denotă stângăcie. /stâng + suf. ~aci

stângaciu a. 1. cel ce se folosește de mâna stângă (în loc de cea dreaptă); 2. fig. neîndemânatic.

stîngácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. sting). Care face cu stînga ceĭa ce alțiĭ fac de obiceĭ cu dreapta: a scrie cu stînga. Fig. Neîndemânatic: stîngacĭ în vorbă, în mișcărĭ. V. sinistru și șuĭ 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stângáci adj. m., pl. stângáci; f. sg. și pl. stângáce

stângáci adj. m., pl. stângáci; f. sg. și pl. stângáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÂNGÁCI adj. v. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab.

STÂNGÁCI adj. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

STÂNGĂCÍ vb. v. șchiopăta.

stîngaci adj. v. NECORESPUNZĂTOR. NEIZBUTIT. NEREALIZAT. NEREUȘIT. NESATISFĂCĂTOR. PROST. SLAB.

STÎNGACI adj. neajutorat, neîndemînatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

Stângaci ≠ abil, dibaci, iscusit, priceput

Intrare: stângaci
stângaci adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stângaci
  • stângaciul
  • stângaciu‑
  • stângace
  • stângacea
plural
  • stângaci
  • stângacii
  • stângace
  • stângacele
genitiv-dativ singular
  • stângaci
  • stângaciului
  • stângace
  • stângacei
plural
  • stângaci
  • stângacilor
  • stângace
  • stângacelor
vocativ singular
plural
Intrare: stângăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stângăci
  • stângăcire
  • stângăcit
  • stângăcitu‑
  • stângăcind
  • stângăcindu‑
singular plural
  • stângăcește
  • stângăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stângăcesc
(să)
  • stângăcesc
  • stângăceam
  • stângăcii
  • stângăcisem
a II-a (tu)
  • stângăcești
(să)
  • stângăcești
  • stângăceai
  • stângăciși
  • stângăciseși
a III-a (el, ea)
  • stângăcește
(să)
  • stângăcească
  • stângăcea
  • stângăci
  • stângăcise
plural I (noi)
  • stângăcim
(să)
  • stângăcim
  • stângăceam
  • stângăcirăm
  • stângăciserăm
  • stângăcisem
a II-a (voi)
  • stângăciți
(să)
  • stângăciți
  • stângăceați
  • stângăcirăți
  • stângăciserăți
  • stângăciseți
a III-a (ei, ele)
  • stângăcesc
(să)
  • stângăcească
  • stângăceau
  • stângăci
  • stângăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)