2 intrări

15 definiții

STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci.

STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci.

STÎNGÁCI, -E, stîngaci, -e, adj. 1. (Despre persoane; adesea substantivat) (Persoană) care lucrează (scrie, coase etc.) cu mîna stîngă în loc de cea dreaptă. Foarte arareori se întîlnesc și oameni stîngaci, care seceră cu stînga. PAMFILE, A. R. 120. Dară turcii ce făcea? Mîna stîngă-i dezlega Și lui Gruia îi plăcea, Că stîngaci dînsul era. BIBICESCU, P. P. 313. 2. (Despre oameni; în opoziție cu îndemînatic, dibaci) Greoi în mișcări, în exprimare, în gîndire etc.; neîndemînatic, nesigur; timid. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenței și mai cu seamă a imaginației. Am început să devin stîngaci și banal. IBRĂILEANU, A. 61. Radu era din firea lui stîngaci. VLAHUȚĂ, O. A. 111. În surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ (Despre acțiunile sau realizările oamenilor) Care denotă neîndemînare. Desluși literele stîngace, scrise cu cerneală violetă. DUMITRIU, V. L. 30. S-au îmbrățișat... Îmbrățișare stîngace și scurtă, de bărbați. C. PETRESCU, O. P. I 63. ◊ (Adverbial) Era scrisă stîngaci, pe hîrtie de caiet școlăresc. DUMITRIU, V. L. 36. I-am răspuns stîngaci și fără de măsură. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă, ca într-un văl de omăt, mă intimida și mă descumpănea! GALACTION, O. I 98. Răsuci stîngaci, între degete, țigarea aprinsă. C. PETRESCU, Î. I 6.

stângáci adj. m., pl. stângáci; f. sg. și pl. stângáce

STÂNGÁCI adj. v. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab.

STÂNGÁCI adj. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

STÂNGĂCÍ vb. v. șchiopăta.

Stângaci ≠ abil, dibaci, iscusit, priceput

STÂNGÁCI ~e (~i) 1) și substantival Care se servește, de obicei, de mâna stângă. 2) și adverbial Care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic. 3) Care denotă stângăcie. /stâng + suf. ~aci

stângaciu a. 1. cel ce se folosește de mâna stângă (in loc de cea dreaptă); 2. fig. neîndemânatic.

stîngácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. sting). Care face cu stînga ceĭa ce alțiĭ fac de obiceĭ cu dreapta: a scrie cu stînga. Fig. Neîndemânatic: stîngacĭ în vorbă, în mișcărĭ. V. sinistru și șuĭ 2.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stângáci adj. m., pl. stângáci; f. sg. și pl. stângáce

stîngaci adj. v. NECORESPUNZĂTOR. NEIZBUTIT. NEREALIZAT. NEREUȘIT. NESATISFĂCĂTOR. PROST. SLAB.

STÎNGACI adj. neajutorat, neîndemînatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

Intrare: stângaci
stângaci adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stângaci
  • stângaciul
  • stângaciu‑
  • stângace
  • stângacea
plural
  • stângaci
  • stângacii
  • stângace
  • stângacele
genitiv-dativ singular
  • stângaci
  • stângaciului
  • stângace
  • stângacei
plural
  • stângaci
  • stângacilor
  • stângace
  • stângacelor
vocativ singular
plural
Intrare: stângăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stângăci
  • stângăcire
  • stângăcit
  • stângăcitu‑
  • stângăcind
  • stângăcindu‑
singular plural
  • stângăcește
  • stângăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stângăcesc
(să)
  • stângăcesc
  • stângăceam
  • stângăcii
  • stângăcisem
a II-a (tu)
  • stângăcești
(să)
  • stângăcești
  • stângăceai
  • stângăciși
  • stângăciseși
a III-a (el, ea)
  • stângăcește
(să)
  • stângăcească
  • stângăcea
  • stângăci
  • stângăcise
plural I (noi)
  • stângăcim
(să)
  • stângăcim
  • stângăceam
  • stângăcirăm
  • stângăciserăm
  • stângăcisem
a II-a (voi)
  • stângăciți
(să)
  • stângăciți
  • stângăceați
  • stângăcirăți
  • stângăciserăți
  • stângăciseți
a III-a (ei, ele)
  • stângăcesc
(să)
  • stângăcească
  • stângăceau
  • stângăci
  • stângăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)