nesigur, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~secur / Pl: ~i, ~e / E: ne- + sigur] 1 Care nu oferă siguranță Si: incert, îndoielnic, (îvr) neadeverit. 2 Pe care nu poți conta Si: incert, îndoielnic. 3 (Spc) Lipsit de stabilitate, de rezistență. 4 (Spc) Primejdios. 5 (D. ființe) Lipsit de convingere. 6 (D. ființe) Lipsit de încredere în sine. 7 (D. oameni) Lipsit de fermitate Si: ezitant, nehotărât (1), șovăielnic. 8 (Pex; d. oameni) Timid. 9 (Pex; d. oameni) Stângaci. 10-14 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care denotă (lipsă de convingere) (lipsă de încredere) (lipsă de fermitate) (timiditate sau) stângăcie. 15 Lipsit de claritate Si: confuz, neclar. 16 Care nu se vede, nu se distinge bine Si: confuz, neclar. 17 (Pex) Care se află încă în formare. 18 Care nu s-a definitivat încă.

NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format,nu s-a definitivat încă. – Pref. ne- + sigur.

NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranță, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistență. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, șovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acțiunile și manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat încă. – Ne- + sigur.

NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. Fără siguranță, nehotărît, dezorientat. Femeia se uită de la unul la altul cu ochi nesiguri, apoi porni repede spre casă. DUMITRIU, N. 234. Dușmanii! strigă înăbușit Tomșa, și-și strecură privirea-i nesigură spre Husein. SADOVEANU, O. VII 9. Privea la început în jurul ei sfioasă, nesigură. BART, E. 102. ♦ Neprecis, dubios. Nu poate face nimic pentru noi și... ne trimite la un viitor nesigur. GHICA, A. 597.

nesigur a. 1. care nu e sigur: știre nesigură; 2. schimbător, pe care nu ne putem bizui: timp nesigur; 3. fig. nehotărît: ora cea nesigură a morții; 4. care se află în nesiguranță. ║ n. ceeace nu e sigur.

* nesigúr, -ă adj. Care nu e sigur, nu se știe cu siguranță, incert: știre nesigură. Schimbăcĭos, variabil: timp nesigur. Nehotărît, indefinit: oră nesigură. Îndoĭos, problematic: reușită nesigură. Periculos: drum nesigur.

nesecur, ~ă a vz nesigur

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. nesígură, pl. nesígure

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. sg. nesígură, pl. nesígure

NESÍGUR adj. 1. v. expus. 2. dubios, imprecis, incert, îndoielnic, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. v. tulbure. 4. precar, (fig.) șubred. (O situație ~.) 5. contestabil, discutabil, incert, îndoielnic. (Rezultate ~.) 6. v. împleticit. 7. ezitant, nehotărât, șovăielnic, șovăitor. (O atitudine ~.)

NESIGUR adj. 1. expus, periculos, primejdios. (Un loc ~.) 2. dubios, incert, îndoielnic, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. incert, tulbure. (Treceau printr-o perioadă ~.) 4. precar, (fig.) șubred. (O situație ~.) 5. discutabil, incert, îndoielnic. (Rezultate ~.) 6. clătinat, împiedicat, împleticit, poticnit, șovăielnic, șovăitor, (rar) clătinător, șovăind, șovăit. (Un mers ~.) 7. ezitant, nehotărît, șovăielnic. (O atitudine ~.)

Nesigur ≠ neșovăielnic, neșovăitor

AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoaște într-o împrejurare nesigură – Cicero, „De amicitia”, 17, 64, Ennius, „Fragmenta scenica”, 296. În românește îi corespunde proverbului: prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.

CERTA AMITTIMUS, DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urmărind lucruri nesigure – Plaut, „Pseudolus”, 685.