2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.

STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.

STAGNÁRE s. f. Faptul de a stagna; oprire pe loc, rămînere pe loc. Copiii căutau mereu satisfacții nesănătoase în afara coloniei. Care era cauza? Makarenko descoperise că motivul acestor dificultăți consta în stagnarea vieții coloniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 7/5. 2. Starea apei care nu curge.

stagnáre s. f., g.-d. art. stagnắrii; pl. stagnắri

stagnáre s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări

STAGNÁRE s. 1. (înv.) stagnație. (~ apei de ploaie.) 2. lâncezeală, lâncezire, trenare, (înv.) stagnație. (~ a activității economice.)

STAGNÁRE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].

stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.

STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza niciun progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.

STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.

STAGNÁ, stagnez, vb. I. Intranz. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se opri, a nu înainta, a nu se dezvolta, a nu progresa. Munca stagnează. ♦ (Despre ape) A nu curge, a nu se mișca.

stagná (a ~) vb., ind. prez. 3 stagneáză

stagná vb., ind. prez. 1 sg. stagnéz, 3 sg. și pl. stagneáză

STAGNÁ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viața orașului ~.)

STAGNÁ vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla în inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlaștină].

STAGNÁ vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare)

A STAGNÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemișcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnare

*stagnațiúne f. (lat. stagnátio, -ónis). Starea lucrurilor stagnante: stagnațiunea apelor, a lucrărilor. – Și -áție și -áre.

*stagnéz v. intr. (lat. stagnare, d. stagnam, ĭaz, baltă). Staŭ nemișcat, nu curg: apa lacurilor stagnează, (fig.) negoțu stagnează.

Intrare: stagna
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stagna stagnare stagnat stagnând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) stagnea (să) stagneze stagna stagnă stagnase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) stagnea (să) stagneze stagnau stagna stagnaseră
Intrare: stagnare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stagnare stagnarea
plural stagnări stagnările
genitiv-dativ singular stagnări stagnării
plural stagnări stagnărilor
vocativ singular
plural