stagnare sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: ~nări / E: stagna] 1 Oprire a cursului unei ape Si: (înv) stagnație (1), (reg) băltăcire (3), bălteală, băltire¹. 2 Încetare a mișcării unei ape sau a unui lichid în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: stagnație (2), (reg) băltăcire (1), bălteală, băltire¹. 3 Stare de inactivitate Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, (rar) tânjeală, (înv) stagnație (3). 4 Lipsă de progres Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, tânjeală, (înv) stagnație (4).

STAGNARE s. f. Faptul de a stagna; oprire pe loc, rămînere pe loc. Copiii căutau mereu satisfacții nesănătoase în afara coloniei. Care era cauza? Makarenko descoperise că motivul acestor dificultăți consta în stagnarea vieții coloniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 7/5. 2. Starea apei care nu curge.

STAGNARE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămînere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].

stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.

STAGNA, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza niciun progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.

stagna [At: BARCIANU / Pzi: 3 ~nează / E: fr stagner, lat stagnare] 1 vi (D. ape, pex; rar, d. lichide) A nu curge. 2 (D. ape, pex; rar, d. lichide) A-și înceta mișcarea în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: (reg) a băltăci (2), a bălti². 3 (Pan; d. mirosuri, căldură etc.) A continua să existe Si: a persista. 4 (Fig; d. procese, fenomene, acțiuni etc.) A sta pe loc Si: a lâncezi, a tânji, a trena. 5 (Fig; d. procese, fenomene, acțiuni etc.) A nu progresa.

STAGNA, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.

STAGNA, stagnez, vb. I. Intranz. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se opri, a nu înainta, a nu se dezvolta, a nu progresa. Munca stagnează. ♦ (Despre ape) A nu curge, a nu se mișca.

STAGNA vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla în inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlaștină].

STAGNA vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare)

A STAGNA pers. 3 ~ează intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemișcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnare

*stagnéz v. intr. (lat. stagnare, d. stagnam, ĭaz, baltă). Staŭ nemișcat, nu curg: apa lacurilor stagnează, (fig.) negoțu stagnează.

stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări

stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări

stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări

stagna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stagnez, 3 stagnează; conj. prez. 1 sg. să stagnez, 3 să stagneze

stagna (a ~) vb., ind. prez. 3 stagnează

stagna vb., ind. prez. 1 sg. stagnez, 3 sg. și pl. stagnează

stagnez, -nam 1 imp.

STAGNARE s. 1. (înv.) stagnație. (~ apei de ploaie.) 2. lâncezeală, lâncezire, trenare, (înv.) stagnație. (~ a activității economice.)

STAGNARE s. 1. (înv.) stagnație, (fig.) vegetare. (~ a activității economice.)

Stagnare ≠ progres

STAGNA vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viața orașului ~.)

STAGNA vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lîncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lîncezi, (rar fig.) a tînji. (Viața orașului ~.)