opțiuni
  • info

12 definiții pentru trena

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRENA, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se prelungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.

trena vi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~nez / E: fr traîner] (Liv) 1 (D. acțiuni) A se desfășura cu încetineală Si: a se lungi. 2 (Rar; d. lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență.

TRENA, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.

TRENA, trenez, vb. I. Intranz. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat sau lăsat din neglijență. Cu șezlongurile desfăcute, cu șalul Corinei trenînd pe unul din ele, terasa pensiunii are într-adevăr ceva de covertă pustie, noaptea. SEBASTIAN, T. 138. ♦ (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a tărăgăna.

TRENA vb. I. intr. 1. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a lîncezi, a tărăgăna. [< fr. traîner].

TRENA vb. intr. 1. (despre lucruri) a zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. (< fr. traîner)

A TRENA ~ez intranz. livr. 1) (despre acțiuni) A se desfășura extrem de încet; a se tărăgăna. 2) rar (despre lucruri) A zăcea uitat sau lăsat din neglijență. ~ pe pământ. /<fr. traîner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trena (a ~) vb., ind. prez. 3 trenează, imperf. 3 pl. trenau; conj. prez. 3 să treneze

trena (a ~) vb., ind. prez. 3 trenează

trena vb., ind. prez. 1 sg. trenez, 3 sg. și pl. trenează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRENA vb. 1. a întârzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acțiunea romanului ~.) 3. a lâncezi, a stagna. (Afacerile ~.)

TRENA vb. 1. a întîrzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acțiunea romanului ~.) 3. a lîncezi, a stagna. (Afacerile ~.)

Intrare: trena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trena
  • trenare
  • trenat
  • trenatu‑
  • trenând
  • trenându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • trenează
 (să)
  • treneze
  • trena
  • trenă
  • trenase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • trenează
 (să)
  • treneze
  • trenau
  • trenară
  • trenaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trenaverb

livresc
  • 1. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se prelungi. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: lâncezi prelungi tărăgăna
  • 2. rar (Despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: zăcea
    • format_quote Cu șezlongurile desfăcute, cu șalul Corinei trenînd pe unul din ele, terasa pensiunii are într-adevăr ceva de covertă pustie, noaptea. SEBASTIAN, T. 138. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.