10 definiții pentru stagnare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.

STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.

stagnare sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: ~nări / E: stagna] 1 Oprire a cursului unei ape Si: (înv) stagnație (1), (reg) băltăcire (3), bălteală, băltire1. 2 Încetare a mișcării unei ape sau a unui lichid în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: stagnație (2), (reg) băltăcire (1), bălteală, băltire1. 3 Stare de inactivitate Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, (rar) tânjeală, (înv) stagnație (3). 4 Lipsă de progres Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, tânjeală, (înv) stagnație (4).

STAGNÁRE s. f. Faptul de a stagna; oprire pe loc, rămînere pe loc. Copiii căutau mereu satisfacții nesănătoase în afara coloniei. Care era cauza? Makarenko descoperise că motivul acestor dificultăți consta în stagnarea vieții coloniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 7/5. 2. Starea apei care nu curge.

STAGNÁRE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].

stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stagnáre s. f., g.-d. art. stagnắrii; pl. stagnắri

stagnáre s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STAGNÁRE s. 1. (înv.) stagnație. (~ apei de ploaie.) 2. lâncezeală, lâncezire, trenare, (înv.) stagnație. (~ a activității economice.)

STAGNARE s. 1. (înv.) stagnație, (fig.) vegetare. (~ a activității economice.)

Intrare: stagnare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stagnare
  • stagnarea
plural
  • stagnări
  • stagnările
genitiv-dativ singular
  • stagnări
  • stagnării
plural
  • stagnări
  • stagnărilor
vocativ singular
plural

stagnare

  • 1. Faptul de a stagna; rămânere pe loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: oprire un exemplu
    exemple
    • Copiii căutau mereu satisfacții nesănătoase în afara coloniei. Care era cauza? Makarenko descoperise că motivul acestor dificultăți consta în stagnarea vieții coloniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 7/5.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Lipsă de activitate.
      surse: DEX '09 DN
  • 2. Starea apei care nu curge.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi stagna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN