vegeta vi [At: HELIADE, O. I. 365 / Pzi: ~tez,3 (înv) vegetă / E: fr végéter, lat vegetare, it vegetare] 1 (D. plante) A se dezvolta (4). 2 (D. oameni) A trăi fără a realiza ceva (important). 3 A avea o viață inactivă. 4 A duce o existență mediocră, obscură, fără perspective. 7 (Sst; sens etimologic, d. oameni) A avea funcții biologice asemănătoare cu acelea ale plantelor.

vegeta vb.I. intr. 1 (despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2 Fig. (despre oameni) A duce o viață obscură, lipsită de activitate, de perspective; a trăi fară a realiza nimic, fară a avea o activitate dinamică. La adînci bătrînețe vegetează într-un ungher (CAR.). ◊ Ext. Bizanțul a vegetat timp îndelungat sub stăpînirea turcească (HEL.). ◊ Fig. Unele cuvinte au ieșit din circulație, după ce au vegetat cîtva timp (PER.) • prez.ind -ez. /<fr. végéter, it. vegetare lat. vegetare.

VEGETA, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. În iunie și iulie soarele copleșitor calcinează iarba. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. 2. (Despre persoane) A trăi fără a realiza nimic; a duce o viață obscură, lipsită de perspective. V. lîncezi. Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge să vegeteze într-o viață animalică. REBREANU, R. I 82. Locotenentul Klaps... era așa de leneș, că toată ziua vegeta dormind. BART, E. 199.

VEGETA vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trăi, a crește. 2. (Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [< fr. végéter, cf. lat. vegetare].

VEGETA vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. (< fr. végéter, lat. vegetare)

A VEGETA ~ez intranz. 1) (despre plante) A se afla în proces de vegetație. 2) fig. (despre persoane) A duce o viață lipsită de interes și de activitate. /<fr. végéter

vegetà v. 1. a se nutri și crește (vorbind de vegetale); 2. fig. a trăi în inacțiune sau într’o stare mizeră.

*vegetéz v. intr. (lat. végeto, -áre, a vivifica d. végetus, viguros, derivat d. vegére, a fi vioĭ; fr. végéter). Cresc, mă dezvolt (vorbind de plante). Fig. Trăĭesc nemișcat, obscur, retras, uĭtat orĭ în mizerie: a vegeta într’o bĭată slujbă. V. lîncezesc, puchinesc, huzuresc.

vegeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vegetez, 3 vegetează; conj. prez. 1 sg. să vegetez, 3 să vegeteze

vegeta (a ~) vb., ind. prez. 3 vegetează

vegeta vb., ind. prez. 1 sg. vegetez, 3 sg. și pl. vegetează

VEGETA vb. v. lâncezi, stagna.

VEGETA vb. v. crește.

VEGETA vb. a crește, a se dezvolta, a trăi. (Ciupercile ~ în sol bogat.)

vegeta vb. v. LÎNCEZI.

Dietes vegeta (L.) N. E. Br. (syn. D. irioides Sw.; Moraea iridioides L.). Specie ce înflorește iul.-aug. Flori albe (cca 5 cm diametru) cu pete galbene sau maronii pe petalele exterioare, pe un peduncul înalt de cca 55 cm, cu multe frunze mici.