stăpânire sf [At: CHEIA ÎN. 75^v/20 / Pl: ~ri / E: stăpâni] 1 Dreptul de a folosi, de a dispune de cineva sau de ceva care îi aparține Si: stăpânire (1). 2 Posesiune, deținere efectivă, în baza unui drept recunoscut (sau impus) asupra unui bun material Si: posesiune. 3 (Ccr) Bun material (îndeosebi imobil sau pământ) aflat în deplina posesiune a cuiva Si: proprietate. 4 (Pgn) Avere (4). 5 (Îe) A pune (sau a lua în ori, înv, întru) ~ ceva sau pe cineva A deveni proprietar, stăpân (4-5, 15-16) (prin mijloace abuzive). 6 (Îrg) Proprietar. 7 Deținere sub influența, sub ascultarea, sub autoritatea, sub dominația ori sub administrarea unei țări, a unui teritoriu, a unui oraș, a unei colectivități etc. Si: cârmuire (3), conducere (1), dominare (1), guvernare (1), stăpânire (3), (rar) diriguire, (îvp) oblăduire, (pop) biruire (1), chivernisire (1), (înv) ocârmuire, (îvr) stăpânire (1). 8 (Pex) Domnie (7). 9 (Asr) Ocupație. 10 (Îe) A lua în ~ A ocupa. 11 (Rar; îe) Teritoriu ocupat. 12 (Îvp) Putere. 13 (Înv) Autoritate (4). 14 (Pex) Putere care guvernează un stat Si: cârmuire (3), guvern (1), stăpânire (7). 15 Personaje care reprezintă această putere Si: cârmuire (3), guvern (1), stăpânire (8). 16 Dobândire de cunoștințe (teoretice și practice) temeinice, de procedee, deprinderi etc. într-un domeniu de activitate, într-o meserie etc., pentru a putea lucra cu pricepere, cu îndemânare etc. Si: cunoaștere (1), posedare, știință, (arg) ginire. 17 (Șîs ~ de sine sau înv ~a sineșului) Capacitate de a avea control asupra propriilor porniri, de a nu-și exterioriza, de a nu-și manifesta emoțiile, sentimentele, stările (sufletești) etc. Si: abținere (1), autocontrol (1), autocontrolare, control (9), controlare (2), dominare (1), inhibare, inhibiție, înfrânare, oprire, reținere, (înv) stăpânire (9). 18 Capacitate de a acționa puternic asupra cuiva (impresionându-l, influențându-l, convingându-l) Si: dominare (1), dominație (1), înrâurire, putere. 19 Influență pe care cineva o are asupra cuiva Si: dominare (1), dominație (1), înrâurire, putere. 20 (Îe) A pune (sau, rar, a prinde) ~ (pe, ori, rar, peste ceva sau cineva) ori a lua în ~ ceva sau pe cineva A supune unei influențe, unei presiuni etc. Si: a poseda, a stăpâni (20), a subjuga. 21 (Îae) A urmări fără încetare Si: a poseda, a stăpâni (21), a subjuga. 22 (Îae) A ține sub puterea sa Si: a poseda, a stăpâni (22), a subjuga.

STĂPÂNIRE ~i f. 1) v. A STĂPÂNI și A SE STĂPÂNI. ◊ ~ de sine reținere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stăpâni

stăpânire f. 1. dominațiune: Negru-Vodă întinzându-și stăpânirea BĂLC.; 2. guvern: porunca stăpânirii; 3. posesiune, proprietate: moșia a intrat sub stăpânirea lui.

stăpânesc, ~ească a [At: (a. 1712) IORGA, S. D. VII, 113 / Pl: ~ești / E: stăpân + -esc] (Îvp) 1-6 Care aparține unui stăpân (1-2, 4-5, 10-11). 7-11 Care provine de la un stăpân (1-2, 4-5, 15-16). 12-17 De stăpân (1-2, 4-5, 10-11). 18-23 Al stăpânului (1-2, 4-5, 15-16). 24-25 Caracteristic stăpânului (27-28). 26-27 De stăpân (27-28). 28 De autoritate publică. 29-30 De stăpânire (7-8). 31-32 Al stăpânirii (7-8). 33 Al stăpânitorului. 34 (Pex) Domnesc (1). 35 Suveran.

stăpâni [At: NEAGOE, ÎNV. 12/17 / Pzi: ~nesc / E: stăpân] 1 vt (C.i. bunuri materiale) A fi în posesia a ceva Si: a avea (1), a deține (1), a poseda, (înv) a posesui. 2 vt A lua în posesie. 3 vt A fi stăpân pe … 4 vt(a) (D. persoane, grupuri de persoane, popoare etc.; c.i. țări, teritorii, orașe, colectivități etc.) A avea sub influența, sub ascultarea, sub autoritatea, sub dominația, sub guvernarea etc. sa Si: a cârmui (2), a conduce (4), a domina (1), a guverna (2), (rar) a dirigui (2). 5 vt(a) A subordona influenței sale Si: a cârmui (4), a conduce (5), a domina (1), a guverna (2), (rar) a dirigui (2). 6 vt (Asr) A ocupa. 7 vt (Asr) A captura (1). 8 vi A domni (1). 9 vt (C.i. ființe) A face inofensiv Si: a domoli (2), a domestici (5), a îmblânzi, a potoli. 10 vt A domina printr-o forță superioară, prin constrângere Si: a domoli (11), a domestici (5), a îmblânzi, a potoli. 11 vt A ține în frâu (prin metode severe) Si: a domoli (2), a domestici (5), a îmblânzi, a potoli. 12 vt (Pex) A opri, a împiedica (cu regularitate) de la comiterea unui act, a unei acțiuni nepotrivite, necontrolate, reprobabile Si: a struni, a înfrâna, a învinge. 13 vt (C.i. domenii de activitate sau de cunoaștere ori compartimente ale acestora, meserii, meșteșuguri, deprinderi, operații sau instrumente, utilaje etc.) A avea sau a dobândi cunoștințe (teoretice sau practice) temeinice pentru a putea lucra cu pricepere, cu îndemânare etc. Si: a cunoaște (1), a poseda, a ști, (arg) a gini (1). 14 vr (D.oameni) A avea controlul propriilor porniri Si: a se abține (2), a se autocontrola, a se controla (3), a se domina (2), a se inhiba, a se înfrâna, a răbda, a se reține. 15 vr A nu-și exterioriza sau a nu-și manifesta emoțiile, sentimentele stările (sufletești) etc. Si: a se abține (2), a se autocontrola, a se controla (3), a se domina (2), a se inhiba, a se înfrâna, a răbda, a se reține. 16 vr A nu executa o acțiune Si: a se abține (1), a se autocontrola, a se controla (3), a se domina (2), a se inhiba, a se înfrâna, a răbda, a se reține. 17 vr (C.i. manifestări, sentimente, stări sufletești etc.) A opune rezistență în declanșarea a ceva Si: a controla (3), a domina (2), a inhiba, a înăbuși, a înfrâna, a opri, a reține. 18 vt (C. i. manifestări, sentimente, stări sufletești etc.) A nu lăsa să izbucnească, să se manifeste Si: a controla (2), a domina (1), a inhiba, a înăbuși, a înfrâna, a opri, a reține. 19 vt (C. i. manifestări, sentimente, stări sufletești etc.) A supune autocontrolului Si: a controla (2), a domina (1), a inhiba, a înăbuși, a înfrâna, a opri, a reține. 20 vt (D. sentimente, convingeri, obiceiuri, idei etc.; c. i. oameni) A supune unei influențe, unei presiuni etc. Si: a domina (1), a poseda. 21 vt (D. sentimente, convingeri, obiceiuri, idei etc.; c. i. oameni) A urmări fără încredere Si: a domina (1), a poseda. 22 vt (D. sentimente, convingeri, obiceiuri, idei, etc.; c.i. oameni) A ține sub puterea sa Si: a domina (1), a poseda.

STĂPÎNI, stăpînesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea în proprietate bunuri materiale, animale etc.; a poseda. N-a avut neamuri care să-i alunge femeia și să-i stăpînească locul. GALAN, Z. R. 90. Omul de la «Singer» a coborît mașina din trăsură, a pus-o pe mama să iscălească tot felul de hîrtii, a încasat o sută de lei și i-a spus s-o stăpînească sănătoasă. PAS, Z. I 242. ◊ Fig. Sus senin și jos verdeață! Ce cuminte-i să trăiești Cînd ți-e dat să stăpînești Numai o viață. COȘBUC, P. I 263. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice, teoretice și practice, într-un anumit domeniu. Lucrătorul bolșevic iubește cultura, stăpînește tehnica din toate punctele de vedere și simte nevoia unei lecturi, a unui spectacol. SAHIA, U.R.S.S. 87. ◊ A stăpîni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri, a se abține (de la ceva); a avea stăpînire de sine, a se înfrîna, a se domina. Răzășii de aici se stăpînesc cu fălcile încleștate și așteaptă ceas potrivit ca să plătească dușmanului după cuviință. SADOVEANU, N. P. 23. Prietenă Elisabeta, îți înțelegem desperarea. Trebuie însă să te stăpînești. SAHIA, N. 42. Inima îi se sfîrșea. Dar îndat’ se stăpînea Și durerii nu se da. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. ♦ Tranz. (Complementul indică manifestarea reținută) A nu lăsa să izbucnească, să se manifeste. Da-abia mi-am mai stăpînit indignarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 125. Abia stăpînindu-și plînsul, îl îndepărtă puțin cu amîndouă mîinile, ca să se uite mult la el. BASSARABESCU, V. 23. [Harap-Alb] neputîndu-și stăpîni rîsul, zise cu mirare: Multe mai vede omul acesta cît trăiește. CREANGĂ, P. 240. Vizirul stăpînește mînia lui fierbinte. ALECSANDRI, P. III 346. ♦ Tranz. A opri sau a împiedica pe cineva de la ceva; a face inofensiv; a domoli, a potoli. Tovarăși, dați-mi o armă! Ofițerul și un soldat îl luară în brațe, îl stăpîniră. Îi repetau mereu: Nu se poate, tovarășe! DUMITRIU, V. L. 88. Feciorul cel mai mare al comisului... răpezind îndărăt brațul drept, încleștă pe tretin pe după gît ca într-un arc, stăpînindu-l. Nechezînd subțirel, căluțul se supuse. SADOVEANU, F. J. 66. 4. Tranz. Fig. (Despre idei, sentimente) A ține pe cineva sub influența sau sub stăpînirea sa; a domina. Îmi dau seama că este o nebunie ceea ce gîndesc acum. Că oamenii vor rîde. Însă pe mine mă stăpînesc aceste gînduri. SAHIA, N. 23. Rolla se afundă în viața plăcerilor cumpărate, în acea viață unde pasiunile stăpînesc pe om. GHEREA, ST. CR. II 321. Rău este că mă stăpînește frica. DRĂGHICI, R. 154. 5. Intranz. A cîrmui, a domni, a guverna, a conduce. Stăpînea în Moldova Bogdan Încrucișatul. SADOVEANU, O. I 247. În Ardeal stăpînea Sigismund Batori. ISPIRESCU, M. V. 9. Acolo stăpînește Un domn pe care țara întreagă îl urăște. ALECSANDRI, T. II 140. ◊ Tranz. Luminate împărate, să-ți stăpînești împărăția cu norocire! ISPIRESCU, L. 26.

STĂPÎNIRE, stăpîniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpîni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. Umbla vorba că, pe vremuri, stăpînirea satului se întindea peste tot pe unde ajunge acum stăpînirea boierească. GALAN, Z. R. 89. Am dori stăpîniri largi, cîmpuri cu holde și ape line. SADOVEANU, B. 7. ◊ (În construcție cu verbele «a pune», «a lua», «a da», «a avea» etc., cu sensul reieșind din acestea) Am în stăpînire trei poduri ș-o fîntînă. SADOVEANU, O. VII 270. V-oi învăța eu să puneți stăpînire pe lucrurile din lume, cornoraților! CREANGĂ, P. 48. Dormeai tu mult și bine Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata Împăratului-Roș, sărutîndu-l cu drag și dîndu-i iar paloșul în stăpînire. id. ib. 279. Răposatu tată-meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi să-mi vînd casa vrodată, să-mi păstrez în stăpînire cuiu ist mare din părete. ALECSANDRI, T. I 320. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. Pe Tudor din Vladimir l-au tăiat – în bucăți l-au tăiat... Tudor a pierit. Mai greu ca înainte a apăsat stăpînirea boierească norodul. STANCU, D. 9. V-am spus, cum mi se pare, de nu-ți fi uitat, Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat. Dar, fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpînirea lui. ALEXANDRESCU, M. 331. ◊ (Poetic) Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci... Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a pierde») Stăpînire de sine = calm, sînge rece, cumpăt. Oamenii se întorceau ca să-l vadă. Le zîmbea tuturor sfidător și stînjenit. Simțea că-l ghiciseră și-și pierdea stăpînirea de sine. DUMITRIU, N. 178. Niciodată nu i se mai întîmplase să-și piardă stăpînirea de sine. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, F. 253. A avea stăpînire asupra cuiva = a avea autoritate, putere asupra cuiva; a domina, a conduce pe cineva. Nic-a lui Costache cel răgușit, balcîz și răutăcios nu mai avea stăpînire asupra mea. CREANGĂ, A. 7. ♦ (Concretizat, rar) Țară, regiune aflată sub guvernarea cuiva. Ați putut să călcați... Puternica-mi stăpînire? TEODORESCU P. P. 103. 3. (Astăzi rar) Putere, autoritate de stat; persoană care reprezintă această autoritate. Doar n-o fi stînd de patru zile atîta norod, în ploaie, pentru salcia asta!... Dacă-mi spunea mie stăpînirea, o duceam singur la conac, încă de acum o săptămînă. GALAN, Z. R. 92. Mîniați de-a binele, cei doi reprezentanți ai stăpînirii luară cîte un toc și cîte o testea de hîrtie și începură să scrie, în două exemplare, cuvenitul proces-verbal. STĂNOIU, C. I. 105. Am aflat din izvor sigur că stăpînirea are nevoie de el ca să zidească un spital. ALECSANDRI, T. 769. Armata primea de la stăpînire leafă, hrană și veștminte. BĂLCESCU, O. I 15.

A SE STĂPÂNI mă ~esc intranz. A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se controla; a se domina. /Din stăpân

A STĂPÂNI ~esc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deține în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (țări, împărății) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanență și complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei țări; a fi domn al unei țări; a domni; a guverna. /Din stăpân

stăpânì v. 1. a fi stăpân, a guverna: să stăpânească țara în pace; 2. a domina: patima cel stăpânea; 3. fig. a înfrâna, a se reține: nu știe să se stăpânească.

stăpînésc v. intr. (d. stăpîn). Îs stăpîn: eŭ stăpînesc aicĭ. V. tr. Posed: să stăpînești sănătos casa pe care ți-aĭ făcut-o! Fig. Domin, țin în puterea mea: furia îl stăpînea, vizitiu nu maĭ putu stăpîni caiĭ. V. refl. Mă dominez, mă abțin, mă rețin, mă înfrînez: nu se maĭ putu stăpîni și începu a-l mustra.

stăpîníre f. Dominațiune: stăpînirea luĭ Mircea asupra Dobrogiĭ. Guvern: porunca stăpîniriĭ. Proprietate, posesiune: în (saŭ supt) stăpînirea mea, a lua în stăpînire.

stăpânire s. f., g.-d. art. stăpânirii; pl. stăpâniri

stăpânire s. f., g.-d. art. stăpânirii; pl. stăpâniri

stăpânire s. f., g.-d. art. stăpânirii; pl. stăpâniri

stăpâni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânesc, 3 sg. stăpânește, imperf. 1 stăpâneam; conj. prez. 1 sg. să stăpânesc, 3 să stăpânească

stăpâni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânesc, imperf. 3 sg. stăpânea; conj. prez. 3 să stăpânească

stăpâni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânesc, imperf. 3 sg. stăpânea; conj. prez. 3 sg. și pl. stăpânească

stăpânesc, -neam 1 imp.

STĂPÂNIRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate. 7. ocupație. (Dacia sub ~ romană.) 8. v. dominație. 9. v. cunoaștere. 10. cunoaștere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. v. abținere. 12. v. cumpăt. 13. reținere. (Arată multă ~.)

STĂPÂNIRE s. v. autoritate, influență, înrîurire, putere, stat, țară.

Stăpânire ≠ nestăpânire

STĂPÂNI vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăție.) 4. v. cunoaște. 5. a cunoaște, a poseda, a ști. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reține. 10. a(-și) birui, a(-și) înfrâna, a(-și) înfrânge, a(-și) învinge, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 11. v. abține. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.

STĂPÂNI vb. v. cuceri, lua, ocupa.

STĂPÎNI vb. 1. a avea, a deține, a poseda, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.) 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăție.) 4. a cunoaște, a pricepe, a ști, (fam.) a vedea. (~ mai multe meserii.) 5. a cunoaște, a poseda, a ști. (~ trei limbi străine.) 6. a controla, a domina. (~ spațiul aerian.) 7. a domina, a subjuga, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 8. a domina, a înfrîna, a învinge. (Și-a ~ durerea.) 9. a opri, a reține, (rar) a prididi, (fig.) a înghiți. (A-și ~ lacrimile.) 10. a(-și) birui, a(-și) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 11. a se abține, a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reține. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 12. a absorbi, a domina, a preocupa. (Îl ~ rezolvarea unei probleme.) 13. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 14. a domoli, a potoli, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avîntul.)

stăpîni vb. v. CUCERI. LUA. OCUPA.

STĂPÎNIRE s. 1. deținere, posedare, posesiune. (~ unui bun material.) 2. posesiune, proprietate. (Hrisov de ~.) 3. posesiune, (fig.) mînă. (Are în ~ documentele...) 4. cîrmuire. conducere, diriguire, domnie, guvernare, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 5. (concr.) cîrmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~ asupra...) 7. ocupație. (Dacia sub ~ romană.) 8. dominație, domnie, putere. (~ banului.) 9. cunoaștere, pricepere. (~ mai multor meserii.) 10. cunoaștere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. abținere, înfrînare, reținere. (~ de la ceva.) 12. calm, cumpăt, fire, (înv.) stăpînie, (fig.) sînge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ți pierzi ~.) 13. reținere. (Arată multă ~.)

stăpînire s. v. AUTORITATE. INFLUENȚĂ. ÎNRÎURIRE. PUTERE. STAT. ȚARĂ.

STĂPÎNIRE DE SINE. Subst. Stăpînire de sine, stăpînire (fig.), sînge rece, imperturbabilitate (rar); calm; prezență de spirit. Cumpăt, cumpătare, cumpăneală, cumpănire; echilibru (fig.), echilibrare (fig.), ponderație (rar), moderație, sobrietate, măsură, tact. Reținere, abținere, abstinență, abstențiune (rar), înfrînare (fig.), strunire (fig.); autocontrol. Răbdare, paciență (livr.). Adj. Stăpîn pe sine, stăpînit, cu stăpînire de sine, cu sînge rece, imperturbabil, calm, liniștit, potolit; cu prezență de spirit. Cumpătat, cumpănit, socotit, calculat, chibzuit, cu măsură, măsurat; echilibrat (fig.), ponderat, moderat; sobru, așezat, ordonat. Reținut, reticent, rezervat; abstinent. Răbdător, pacient (livr.). Vb. A se stăpîni (fig.), a avea stăpînire de sine, a-și păstra stăpînirea de sine, a-și păstra sîngele rece, a-și păstra calmul, a-și păstra (a nu-și pierde) cumpătul, a-și ține firea, a nu se pierde cu firea, a avea prezență de spirit. A se reține (fig.); a se abține, a se domina, a se înfrîna (fig.), a se struni (fig.); a se cumpăni; a se cumpăta (rar), a se echilibra, a se pondera, a se tempera, a se potoli, a se modera. A avea răbdare, a răbda. Adv. Cu stăpînire de sine, cu calm, cu sînge rece, cu cumpătare. V. ascetism, calm, comportare, disciplină, fermitate, renunțare, severitate, siguranță, temperament.

DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”).

REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stăpânește materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato cel Bătrân. Dezvolți cu ușurință un subiect pe care ești stăpân.

SUSTINE ET ABSTINE! (lat.) rabdă și stăpânește-te! – Versiunea latină a unei vechi maxime grecești, devenită deviza filozofului stoic Epictet. Indică două modalități ale rezistenței la rău și în general ale detașării: puterea de a îndura și aceea de a fi stăpân pe tine însuți, ferindu-te de patimile care-ți subminează libertatea morală.

Divide et impera (lat. „Împarte și stăpînește”) – Faimos adagiu roman ridicat la principiu de guvernămînt, care apare și sub forma mai puțin uzitată, dar mai explicită: divide et regnes (divide pentru a domni). Niccolo Machiavelli (vezi Machiavelism), care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, a rezumat-o în această formulă care i-a fost pusă în seamă. Dar ea e mult mai veche și Heinrich Heine o atribuie într-o scrisoare din Paris (12 ianuarie 1842) regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în anul 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între partide, între naționalități. Lenin scria: „Aceasta este tocmai o poziție… pe care absolutismul a cedat-o democratismului crescînd, pentru a-și păstra pozițiile principale, pentru a împărți și dezbina pe cei care revendicau transformări politice” (Opere, vol. 5, pag. 59-60). IST.

Sustine et abstine! (lat. „Îndură și abține-te!) – maxima filozofului stoic grec Epictet. O găsim – întrucît el n-a lăsat nici un rînd scris – în Convorbiri cu Epictet și în Encheiridion (Manualul lui Epictet), lucrări alcătuite de discipolul său Flavius Arrianius. Prin ”sustine et abstine", filozoful recomandă să îndurăm cu bărbăție vicisitudinile vieții și să ne ferim de pasiunile care ne îmbolnăvesc sufletul și ne distrug libertatea morală. De aceea maxima lui Epictet a devenit deviza stoicilor. FIL.