25 de definiții pentru posesiune / posesie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSESIÚNE, (2, 3) posesiuni, s. f. 1. (În forma posesie) Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru, deținere; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (Înv.) Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-.Var.: (1) posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis.

posesiune sf [At: VÎRNAV, F. M. I, 92v/3 / V: ~sesie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr possession, lat possessio, -onis] 1 Posedare (1). 2 Drept al unei persoane de a folosi și de a dispune de un bun aflat în proprietate. 3 Stăpânire efectivă a unui lucru bun. 4 (Iuz; de obicei în construcții cu verbe ca „a da”, „a ține”, „a lua”) Arendă. 5 Țară slab dezvoltată aflată sub dominația unui stat și lipsită de drepturi economice, politice etc. Si: colonie. 6 (Înv; ccr; îf posesie) Proprietate (mai întinsă de pământ) Si: domeniu, moșie1. 7 (Înv; ccr; îaf) Fermă. 8 Posedare (5).

POSESIÚNE, posesiuni, s. f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (Înv.) Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-.Var.: posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis.

POSESIÚNE, posesiuni, s. f. (Și în forma posesie) 1. Drept de stăpînire asupra unui obiect. Intrare în posesiune.Expr. (Ieșit din uz) A da (sau a lua, a ține) în posesie (sau în posesiune) = a da (a lua sau a ține) cu arendă. Primăvara iar vin [boierii] la țară, o dată cu cocostîrcii, dacă nu și-au dat moșiile în posesie. SP. POPESCU, M. G. 78. Spune-mi, mă rog, de mult ții moșia asta-n posesie? ALECSANDRI, T. 605. 2. (Mold., învechit) Moșie. Îți trebuia... moșii bune, posesii bune, castele bune și venituri bune. NEGRUZZI, S. III 288. 3. Colonie. Posesiunile britanice din Africa sudică. – Variantă: posésie s. f.

POSESIÚNE s.f. 1. Drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. Colonie, țară, teritoriu exploatat de o persoană sau de un stat. [Pron. -si-u-, var. posesie s.f. / cf. fr. possession, lat. possessio].

POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. colonie1 (2). 3. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. (< fr. possession, lat. possessio)

POSESIÚNE ~i f. 1) v. A POSEDA.A intra în ~ a deveni stăpân (a ceva). 2) înv. Proprietate de pământ; moșie. 3) Țară slab dezvoltată, aflată sub dominația unui stat expansionist; colonie. [G.-D. posesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. possession, lat. possessio, ~onis

posesiune f. 1. acțiunea de a poseda și lucrul posedat; 2. pl. pământuri posedate de o națiune: posesiunile engleze în Azia.

*posesiúne f. (lat. pos-séssio, -ónis. V. sesiune). Acțiunea de a poseda, de a stăpîni. Jur. Acțiunea de a poseda, pe un timp (cu chirie, în arendă): posesiunea nu implică numaĭ de cît proprietatea, dar poate deveni proprietate pin prescripțiune. Lucru posedat, maĭ ales pămînt: Algeria e o posesiune franceză.

POSÉSIE s. f. v. posesiune.

posèsie f. Mold. arendă: a luat în posesie chiar moșia asta AL. [Rus. POSESĬA (v. arendă)].

posésie f. (rus. posésiĭa, pol. posesya, d. lat. posséssio). Est. Arendă: a da saŭ a lua o moșie saŭ o vie în saŭ cu posesie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

posesiune (teritoriu) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. posesiunii; pl. posesiuni

posesiune (teritoriu) (-si-u-) s. f., g.-d. art. posesiunii; pl. posesiuni

posesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. posesiúnii; pl. posesiúni

posesie (deținere) (desp. -si-e) s. f., art. posesia (desp. -si-a), g.-d. posesii, art. posesiei

*posesie (deținere) (-si-e) s. f., art. posesia (-si-a), g.-d. posesii, art. posesiei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSESIÚNE s. v. arendă, domeniu, latifundiu, moșie.

POSESIÚNE s. 1. deținere, posedare, stăpânire. (~ unui bun material.) 2. v. proprietate. 3. stăpânire, (fig.) mână. (Are în ~ documentele...) 4. v. colonie.

posesiune s. v. ARENDĂ. DOMENIU. LATIFUNDIU. MOȘIE.

POSESIUNE s. 1. deținere, posedare, stăpînire. (~ unui bun material.) 2. proprietate, stăpînire. (Hrisov de ~.) 3. stăpînire, (fig.) mînă. (Are în ~ documentele...) 4. colonie, (înv.) slobozie. (O ~ spaniolă din America.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POSESIUNE. Subst. Posesiune, posedare, proprietate, stăpînire, deținere. Proprietate individuală; proprietate particulară; proprietate privată; proprietate colectivă; proprietate de stat; proprietate socialistă. Avere, avut, avuție, bunuri. Avere mobilă; avere imobilă; proprietate funciară. Posesiune ereditară, avere părintească, patrimoniu. Patrimoniu public, bun public, avut obștesc; avuție națională; patrimoniul statului. Posesor, proprietar, stăpîn, stăpînitor, deținător, patron. Clasă posedantă. Adj. Posedant (rar), stăpînitor. Proprietăresc, stăpînesc (rar). Vb. A poseda, a avea, a stăpîni, a avea în stăpînire, a deține. V. bogăție.

Intrare: posesiune / posesie
posesiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posesiune
  • posesiunea
plural
  • posesiuni
  • posesiunile
genitiv-dativ singular
  • posesiuni
  • posesiunii
plural
  • posesiuni
  • posesiunilor
vocativ singular
plural
  • silabație: -si-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posesie
  • posesia
plural
  • posesii
  • posesiile
genitiv-dativ singular
  • posesii
  • posesiei
plural
  • posesii
  • posesiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posesiune, posesiuni / posesie, posesiisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Faptul de a poseda; stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Intrare în posesiune. DLRLC
    • chat_bubble ieșit din uz A da (sau a lua, a ține) în posesie (sau în posesiune) = a da (a lua sau a ține) cu arendă. DLRLC
      • format_quote Primăvara iar vin [boierii] la țară, o dată cu cocostîrcii, dacă nu și-au dat moșiile în posesie. SP. POPESCU, M. G. 78. DLRLC
      • format_quote Spune-mi, mă rog, de mult ții moșia asta-n posesie? ALECSANDRI, T. 605. DLRLC
  • 2. învechit Proprietate (de pământ). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îți trebuia... moșii bune, posesii bune, castele bune și venituri bune. NEGRUZZI, S. III 288. DLRLC
  • 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: colonie
    • format_quote Posesiunile britanice din Africa sudică. DLRLC
  • 4. Delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. MDN '00
  • comentariu Pentru sensul (1.) se folosește forma posesie, iar pentru sensul (3.) se folosește forma posesiune. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.