3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLĂBÍT2, -Ă, slăbiți, -te, adj. 1. Care a pierdut din grăsime, din greutate; care a devenit slab. 2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate; debilitat. – V. slăbi.

SLĂBÍT2, -Ă, slăbiți, -te, adj. 1. Care a pierdut din grăsime, din greutate; care a devenit slab. 2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate; debilitat. – V. slăbi.

SLĂBÍT1 s. n. Faptul de a slăbi; slăbire. – V. slăbi.

SLĂBÍT1 s. n. Faptul de a slăbi; slăbire. – V. slăbi.

SLĂBÍT, -Ă, slăbiți, -te, adj. 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) Care a pierdut din grăsime, din greutate, care a devenit slab. Eleonora era foarte slăbită, devenise plăpîndă ca o flacără, pe care o poți stinge între două degete. DUMITRIU, N. 132. Pe fața lui slăbită, durerea lăsase spaimă. SADOVEANU, O. I 435. 2. (Despre ființe) Lipsit de putere, de energie; istovit. Bolnava anunță că se simte slăbită cu totul. C. PETRESCU, C. V. 171. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate, debilitat. Avea vederea slăbită de tot, nu putea citi. C. PETRESCU, Î. II 95. Un fel de foc nestins îi cutreieră... toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. EMINESCU, N. 10.

SLĂBÍ, slăbesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre ființe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. Intranz. (Despre ființe) A pierde din forță, din putere, din rezistență. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți fizice, psihice etc.) A nu mai funcționa normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, acțiuni) a-și încetini ritmul, a se domoli. 3. Tranz. A face să fie mai puțin strâns, mai puțin încordat, a da drumul din strânsoare; a lăsa liber, a slobozi. ◊ Expr. A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ține din scurt. – Din slab. Cf. bg. slabja, sb. slabiți.

SLĂBÍ, slăbesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre ființe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. Intranz. (Despre ființe) A pierde din forță, din putere, din rezistență. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți etc.) A nu mai funcționa normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, acțiuni) a-și încetini ritmul, a se domoli. 3. Tranz. A face să fie mai puțin strâns, mai puțin încordat, a da drumul din strânsoare; a lăsa liber, a slobozi. ◊ Expr. A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ține din scurt. – Din slab. Cf. bg. slabja, scr. slabiti.

SLĂBÍ, slăbesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre ființe, în opoziție cu îngrășa) A pierde din greutate, a scădea în greutate; a deveni (mai) slab. Slăbisem și-mi era teamă acum să nu afle că am slăbit din cauza ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. Era palid și grozav de abătutpentru prima oară observasem cît de tare slăbise. VLAHUȚĂ, O. A. 362. Băgă de seamă că fie-sa cea mică din ce în ce slăbea și se posomora. ISPIRESCU, L. 52. Dar ce-ai slăbit așa, Vidmă? CREANGĂ, P. 314. 2. Intranz. (Despre ființe și despre puterile lor) A pierde din forță, din rezistență. Unchiul Filoftei, care era tare ca un taur... slăbește și el. DUMITRIU, P. F. 25. Să nu uiți să mînînci și tu, ca să nu-ți slăbească puterile. SADOVEANU, B. 93. De la o vreme încep a-i slăbi puterile și cuprins de amețeală, pe loc cade jos. CREANGĂ, P. 215. Să cîntăm una de jale, De-al măicuții greu doruț Și de dorul de tăicuț, Că de cînd ne-a cătănit, Tare-or fi îmbătrînit Și tare or fi slăbit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. ◊ (Urmat de determinări indicînd partea corpului lipsită de forță) Au fost slăbit de picioare într-atîta, cît nu mai putea să meargă. SBIERA, P. 74. ♦ (Despre părți ale corpului, despre facultăți) A nu mai funcționa normal, a nu-și mai îndeplini bine funcția. Simțea cum îi slăbesc genunchii. BART, E. 253. La un neguțător mare Cărui vederea-i slăbise Fără nici o invitare Un doctor vestit venise. ALEXANDRESCU, M. 373. ♦ Tranz. (Despre facultăți fizice și intelectuale) A părăsi pe cineva, a înceta să mai funcționeze (bine). Se văieta c-au slăbit-o vederile și puterile. C. PETRESCU, R. DR. 240. ♦ (Despre abstracte) A pierde din tărie, din intensitate; a diminua. Și nădejdea și curajul pe care le avusese, acuma-i slăbiseră. SADOVEANU, O. VII 45. Îi slăbi pofta de muncă, parcă n-ar mai avea pentru cine să se ostenească. REBREANU, L. 57. ♦ (Despre acțiuni) A pierde din intensitate, a încetini ritmul. Lucrul în port slăbise. BART, E. 283. Ea privind pe cel rămas Nencetat în ochi îl ține: Și văzînd că-n urmă-i vine, Tot mai mult slăbește-n pas. COȘBUC, P. I 184. [Oltule] slăbește-ți virtejele, Să-ți văd pietricelele. ALECSANDRI, P. P. 284. 3. Tranz. (Mai ales cu privire la obiecte) A face să fie mai puțin strîns, mai puțin încordat, a da drumul din strînsoare; a lăsa, a slobozi. Tu, Harap-Alb... sabia să n-o slăbești din mînă. CREANGĂ, P. 225. Ea pînza o slăbește mutînd slobozitorul Pe sul, apoi o strînge ș-o prinde cu zăvorul. BELDICEANU, P. 68. Pluguleț... Eu de coarne te luai, De cînd n-aveam șapte ai (= ani), Și de-atunci nu te-am slăbit Decît iarna cînd e frig. ȘEZ. V 89. La bani turcii năvălea... Dar pe Badiul nu-l slăbea! ALECSANDRI, P. P. 125. (Refl.) Cum numai ațipise, i se slăbi căpăstrul din mînă și-atunci iapa babei s-a cam mai dus. SBIERA, P. 59. ◊ Expr. A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa pe cineva în pace, a nu da cuiva răgaz, a urmări de aproape, a ține din scurt. Artemie... vru să treacă înainte. Dar oamenii nu-l slăbiră. STĂNOIU, C. I. 18. Nu-l mai slăbea o tuse uscată ce-i sfărîma pieptul. VLAHUȚĂ, O. A. 122. Îl apuca [pe taur] de coarne, încăleca pe dînsul și nu-l slăbi pînă nu mi-l domestici. ISPIRESCU, U. 45. Dorul nu mă slăbește. CONACHI, P. 113. A nu slăbi (pe cineva) din... = a supraveghea, a urmări (pe cineva) cu ajutorul a... Să nu slăbiți din ochi nici o clipă casa de dincolo. CĂLINESCU, E. O. II 210. Doctorul Barbă-Roșie nu-l slăbea pe Neagu din ochi. BART, E. 218. Dete prin foc și prin apă, și după dînșii! tot după dînșii, și din goană nu-i slăbea. ISPIRESCU, L. 194. Hărsita de mătușa nu mă slăbea din fugă. CREANGĂ, A. 49. Cărțile să le dăm în mîni de oameni zdraveni, care să nu-i slăbească din vedere. ODOBESCU, S. I 83. A nu slăbi (pe cineva) cu... = a plictisi (pe cineva) cu..., a stărui prea insistent pe lîngă cineva. Badea... l-a poftit să-l slăbească cu dragostea. GALACTION, O. I 143. Cu-a mea dragoste-nfocată nici că te-oi slăbi. ALECSANDRI, T. 512. Nu-i slăbeau cu întrebatu, pînă ce... îl scoase din sărite. ȘEZ. I 247. ♦ Refl. (Despre sisteme tehnice) A deveni mai puțin rezistent; a se șubrezi.

A SLĂBÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre ființe) A deveni slab (pierzând din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultăți mintale etc.) A începe să nu mai funcționeze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, acțiuni etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lăsa să fie liber; a elibera. * A nu ~ pe cineva a urmări cu insistență pe cineva (incomodând). ~ește-mă! dă-mi pace! /Din. slab

slăbì v. 1. a deveni slab: a slăbit mult; 2. a destinde: a slăbi funia; 3. a lăsa din mână: sabia să n’o slăbești din mână CR.; 4. fig. a lăsa în pace pe cineva: slăbește-mă; 5. a pierde din vedere: nu-l slăbi din ochi.

slăbésc v. tr. (vsl. slabiti, a debilita, slabĭetĭ, a slăbi, a perde puterile). Fac slab: a slăbi funia, coarda, atacurile. Las din mînă, perd din ochĭ, nu maĭ observ, nu maĭ atac, las în pace: a nu slăbi frînele puteriĭ, a nu slăbi sabia din mînă, a nu-l slăbi pe dușman. Ia slăbește-mă cu politica! ĭa dă-mĭ pace cu politica! V. intr. Perd grăsimea, carnea saŭ tăria nervilor: am slăbit mult de atuncĭ. Devin maĭ puțin intens: canonada maĭ slăbise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slăbít adj. m., pl. slăbíți; f. sg. slăbítă, pl. slăbíte

slăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbésc, imperf. 3 sg. slăbeá; conj. prez. să slăbeáscă

slăbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbésc, imperf. 3 sg. slăbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. slăbeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLĂBÍT adj. 1. v. slab. 2. v. destins. 3. v. diminuat.

SLĂBIT adj. 1. slab, slăbănog, tras, uscățiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mîrced, (înv.) mișel, (fig.) supt. (O față ~.) 2. destins, discordat, relaxat. (Arc ~.) 3. diminuat, domolit, micșorat, potolit, redus, scăzut. (Forța mult ~ a vîntului.)

SLĂBÍ vb. 1. (reg.) a se ogărî, a se ogârji, a se pieuci, a zălezi, (înv.) a mârșăvi, a ostâmpi, (fam.) a se jigări, a se sfriji. (X a ~ foarte mult.) 2. a se trage. (A ~ la față.) 3. v. debilita. 4. v. lărgi. 5. v. destinde. 6. v. coborî. 7. v. atenua. 8. a se atenua, a ceda. (Boala ~.) 9. v. scuti.

SLĂBI vb. 1. (reg.) a se ogărî, a se ogîrji, a se pieuci, a zălezi, (înv.) a mîrșăvi, a ostîmpi, (fam.) a se jigări, a se sfriji. (X a ~ foarte mult.) 2. a se trage. (A ~ la față.) 3. a (se) debilita, a (se) slăbănogi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!) 4. a destinde, a lărgi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 5. a se destinde, a se relaxa. (Un arc care a ~.) 6. a coborî, a scădea. (Glasul i-a ~ de tot.) 7. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului a mai ~.) 8. (MED.) a se atenua, a ceda. (Boala ~.) 9. a scuti. (~-mă cu întrebările!)

arată toate definițiile

Intrare: slăbit (adj.)
slăbit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăbit
  • slăbitul
  • slăbitu‑
  • slăbi
  • slăbita
plural
  • slăbiți
  • slăbiții
  • slăbite
  • slăbitele
genitiv-dativ singular
  • slăbit
  • slăbitului
  • slăbite
  • slăbitei
plural
  • slăbiți
  • slăbiților
  • slăbite
  • slăbitelor
vocativ singular
plural
Intrare: slăbit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăbit
  • slăbitul
  • slăbitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • slăbit
  • slăbitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: slăbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slăbi
  • slăbire
  • slăbit
  • slăbitu‑
  • slăbind
  • slăbindu‑
singular plural
  • slăbește
  • slăbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slăbesc
(să)
  • slăbesc
  • slăbeam
  • slăbii
  • slăbisem
a II-a (tu)
  • slăbești
(să)
  • slăbești
  • slăbeai
  • slăbiși
  • slăbiseși
a III-a (el, ea)
  • slăbește
(să)
  • slăbească
  • slăbea
  • slăbi
  • slăbise
plural I (noi)
  • slăbim
(să)
  • slăbim
  • slăbeam
  • slăbirăm
  • slăbiserăm
  • slăbisem
a II-a (voi)
  • slăbiți
(să)
  • slăbiți
  • slăbeați
  • slăbirăți
  • slăbiserăți
  • slăbiseți
a III-a (ei, ele)
  • slăbesc
(să)
  • slăbească
  • slăbeau
  • slăbi
  • slăbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slăbit (adj.)

  • 1. Care a pierdut din grăsime, din greutate; care a devenit slab.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Eleonora era foarte slăbită, devenise plăpîndă ca o flacără, pe care o poți stinge între două degete. DUMITRIU, N. 132.
      surse: DLRLC
    • Pe fața lui slăbită, durerea lăsase spaimă. SADOVEANU, O. I 435.
      surse: DLRLC
  • 2. Lipsit de putere, de energie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: istovit un exemplu
    exemple
    • Bolnava anunță că se simte slăbită cu totul. C. PETRESCU, C. V. 171.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: debilitat 2 exemple
      exemple
      • Avea vederea slăbită de tot, nu putea citi. C. PETRESCU, Î. II 95.
        surse: DLRLC
      • Un fel de foc nestins îi cutreieră... toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. EMINESCU, N. 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi slăbi
    surse: DEX '09 DEX '98

slăbit (s.n.)

  • 1. Faptul de a slăbi.
    surse: DEX '09 sinonime: slăbire

etimologie:

  • vezi slăbi
    surse: DEX '09 DEX '98