5 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂNÁ2, sémăn, vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ◊ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de... – Lat. similare.

SEMĂNÁ2, sémăn, vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ◊ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de... – Lat. similare.

SEMĂNÁ1, sémăn, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A pune în pământ, a îngropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul Nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Fig. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. – Lat. seminare.

SEMĂNÁT, semănaturi, s. n. Semănare1; însămânțare. – V. semăna1.

SEMĂNÁT, semănaturi, s. n. Semănare1; însămânțare. – V. semăna1.

semăna2 vi [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: (pop) săm~ (Pzi: samăn și samen, 2 sameni, 3 samănă și samână), (înv) ~mina / Pzi: 1 semăn și (pop) seamăn, (reg) semen, 2 semeni, 3 seamănă și (reg) seamână, 4 semănăm, 5 semănați, 6 seamănă / E: ml similare] 1 (De obicei udp „cu”) A avea înfățișarea, trăsături sau unele caracteristici, calități, defecte etc. (foarte) asemănătoare sau identice cu cele ale unei persoane, ale unei ființe, ale unui obiect etc. Si: a aduce, a se asemăna, a se asemui, a se apropia, (pop) a se lovi, (îrg) a se răduce1 (1), (înv) a se arăduce, a se închipui, a se podobi (1), (reg) a se cumpăni, a semeri2 (4). 2 (De obicei udp „a” sau prin c „că”, îvp, „ca și cum”, „cum ca”) A da impresia de ... 3 (De obicei udp „a” sau prin c „că”, îvp, „ca și cum”, „cum ca”) A părea1.

semăna1 vt [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) sam~ (Pzi: samăn și samen), săm~, (îvr) ~mena, ~mâna / Pzi: 1 semăn și (pop) seamăn, (reg) seamen, 2 semeni și (reg) semini, seamini, 3 seamănă, 4 semănăm, 5 semănați, seamănă / E: ml seminare] 1 (Fșa; c. i. semințe) A pune sau a arunca în pământ (pregătit), pentru a face să încolțească, să se dezvolte și să rodească. 2 (C. i. terenuri agricole) A pune semințele necesare unei culturi Si: a însămânța, (pop) a pune, (reg) a sămânța. 3 (Pop; c. i. persoane) A arunca boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 4 (Rar; pex) A planta. 5 (Îvr) A îngropa. 6 (Îvr; îf sămăna) A zămisli. 7 (Pan; de obicei la participiu) A arunca în toate părțile Si: a împrăștia, a presăra, a risipi. 8 (Rar; fig; c. i. idei, principii, teorii, metode etc.) A propaga. 9 (Rar; fig; c. i. învățături morale, concepții, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) A propovădui (1). 10 (Fig; c. i. stări, sentimente etc. de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) A împrăștia, provocând efecte negative, nenorociri, necazuri etc.

semănat2 a [At: PLEȘOIANU, T., II, 47/6 / V: (pop) săm~, (înv) ~mân~ / Pl: ~ați, ~e / E: semăna1] 1 (D. semințe sau d. plante) Care a fost pus sau aruncat în pământ (pregătit), pentru a încolți, a se dezvolta și a rodi. 2 (D. terenuri agricole pregătite) Peste care au fost puse semințele necesare unei culturi Si: însămânțat, (pop) pus, (reg) sămânțat. 3 (Pop; d. persoane) Peste care s-au aruncat boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., când i se face o urare. 4 (Îvr) Îngropat. 5 (Îvr; îf sămănat) Zămislit. 6 (Pan) Aruncat în toate părțile Si: împrăștiat, presărat, risipit. 7 (Rar; fig; d. idei, principii, teorii, metode etc.) Propagat. 8 (Rar; fig; d. învățături morale, concepții, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) Propovăduit (1). 9 (Fig; d. stări, sentimente etc. de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) Care a fost împrăștiat, provocând efecte negative, nenorociri, necazuri etc.

semănat1 sn [At: PO 169/4 / V: (pop) săm~, (înv) semân~ / Pl: ~uri (înv) ~e / E: semăna1] 1 Semănare1 (1). 2 (Înv) Cultivare a plantelor. 3 (Mol) Urare de Anul Nou, la nuntă etc. însoțită de aruncarea boabelor de grâu, de orez, a bomboanelor etc. în direcția persoanei cărei îi este adresată această urare. 4 Timpul când se seamănă1 (1).

SEMĂNÁ1, sémăn, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A vârî în pământ, a îngropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Fig. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. – Lat. seminare.

SEMĂNÁ2, sémăn și seámăn, vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu cineva; a se asemui, a se asemăna, a aduce cu cineva. Nu semănau amîndouă surorile. Fiecare era frumoasă în felul ei. VLAHUȚĂ, O. A. I 108. Azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. Nu voi vorbi... nici de farmecul ochilor ei, nici de glasul ei ce semăna cu suspinul amorului, nici de a ei talie mlădioasă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) = a semăna mult cu altul, a fi leit altul. Îmi seamănă mie... bucățică tăietă. ALECSANDRI, T. I 173. ◊ Refl. reciproc (Cu pronunțare regională) Sîntem amîndoi prietini și tovarăși de 30 de ani; ne-am deprins unul cu altul, ne sămănăm în toate, parc-am fi făcuți tot pe-un calup. ALECSANDRI, T. 1231. 2. A părea, a arăta că..., a da impresia de... Băiatul nu e așa prost cît seamănă. NEGRUZZI, S. I 65. El sta înfipt pe șea și atît de neclintit, încît omul și dobitocul semănau un trup, un centaur. id. ib. 42. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «a» și indicînd obiectul comparației) Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare și terfelite de bucate, încît nu mai semăna a haine puse pe om. ISPIRESCU, L. 40. Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți priminești, Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac. ALECSANDRI, P. P. 144. La tulpina nucului Cîntă muma cucului, Și mai sus, pe vîrf de nuc, Îmi cîntă drăguțul cuc: Unde-l auz, Mă usuc, Parcă seamăn a pierdut. TEODORESCU, P. P. 345.

SEMĂNÁ1, sémăn, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică planta în discuție sau ogorul plantat) A pune sau a arunca (cu mîna sau cu mașini speciale) sămînța în pămîntul pregătit, pentru a face să încolțească și să rodească; a însămînța. Să-mi dați de semănat borceag, mei, lucernă chiar, orz, ovăz și puțin porumb. MIHALE, O. 83. Grădinarul îl învață cum... să semene flori. ISPIRESCU, L. 164. Cine seamănă vînt culege furtună sau semeni cenușă, iese pulbere sau cînd semeni spini nu poți s-aduni smochine (= rău faci, rău găsești). Răsare unde nu-l semeni, se spune despre acela care apare deodată într-un loc unde prezența lui nu e nici așteptată, nici dorită. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ Absol. Tot ară și seamănă, Și din gură blas temă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. (Expr.) Seamănă, dar nu răsare v. răsări. 2. Fig. A propaga idei dăunătoare, a răspîndi zvonuri false, a lăsa în urma sa un rău, o nenorocire. Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii și semănînd în drumul lor prăpădul. BOGZA, C. O. 101. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să ridicăm stavili, să semănăm zavistia și ura și să însuflăm lăcomia... prăzilor. RUSSO, O. 30.

SEMĂNÁT s. n. Acțiunea de a semăna1; însămînțare. La Pănoiu începuse semănatul porumbului și al floarei-soarelui. MIHALE, O. 439. Nu se vorbește decît despre... semănatul cu avionul. SAHIA, U.R.S.S. 93.

A SEMĂNÁ1 seámăn tranz. 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a însămânța. ~ grâu.Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presăra cu semințe de cereale dorind fericire în Noul An. 3) fig. A împrăștia uniform pe o suprafață. ~ flori în calea cuiva. 4) fig. (idei, gânduri, intrigi etc.) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. /<lat. seminare

A SEMĂNÁ2 seámăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a se asemăna; a se asemui. Seamănă cu fratele său.~ ca două picături de apă a avea foarte multe trăsături comune. 2) A avea aparența (de); a fi în aparență; a da semne (de); a părea; a se arăta. /<lat. similare

semănà v. 1. a pune semânța în pământ ca să răsară și să producă fruct: seamănă grâu; 2. fig. a răspândi, a întinde: a semăna calea cu roze, a semăna vrajbă. [Lat. SEMINARE].

semănà v. a fi asemenea: seamănă cu tată-său. [Lat. SIMILARE].

semănat n. 1. acțiunea de a semăna; 2. semănătură; 3. timpul când se seamănă.

3) seámăn V. intr. V. semăn 2.

2) sémăn (Munt.) și seámăn (Trans.), a semăná v. intr. (lat similo, similare, id.; pv. sp. sembrar, fr. sembler. V. seamăn 1, asemăn, simulez). Am asemănare, par a fi, par’că sînt, mă potrivesc în formă, în caracter, în sunet: cînele seamănă a lup (saŭ cu lupu), acest copil seămănă luĭ tata-su (saŭ cu tată-su), aceste cîntece seamănă între ele. Seamănă dar nu răsare, se zice în glumă despre o persoană care, Intr’o privință, seamănă cu alta maĭ distinsă, dar se deosebește în colo. De ex.: Acest copil seamănă cu Dante!. Răspuns: Seamănă (pin aluz. la semăn 1), dar nu răsare! – În est samăn, samenĭ, samănă.

1) sémăn (Munt.) și seámăn (Trans.), a semâná v. tr.(lat. sémino, semináre, id.; it. seminare, pv. semnar, fr. semer, sp. sembrar, pg. semear. V. seminar). Pun sămînța în pâmînt ca să răsară: el seamănă grîŭ, tu semeni un cîmp. Fig. Răspîndesc: a semăna discordie. Fac din ainte: seamănă la tinereță ca să aĭ ce să culegĭ la bătrineță. V. plantez, însemînțez.

semănát n., pl. urĭ. Acțiunea de a semăna (v. tr.). Timpu acesteĭ acțiunĭ. – în est să-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semăn, 2 sg. semeni, 3 seamănă; conj. prez. 1 sg. să semăn, 3 să semene; imper. 2 sg. afirm. seamănă

semănat (însămânțare) s. n., pl. semănaturi

semăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semăn, 2 sg. semeni, 3 seamănă; conj. prez. 3 să semene

semănat (însămânțare) s. n., pl. semănaturi

semăná (a însămânța, a avea trăsături comune) vb., ind. prez. 1 sg. sémăn, 3 sg. și pl. seámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. sémene

semănát (însămânțare) s. n., pl. semănáturi

semăna (ind. prez. 1 sg. semăn, 3 sg. și pl. seamănă)

semăn (grâu, semăn cu mama), semeni 2, seamănă 3, semene 3 conj., semănător adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMĂNÁ vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (~ cu sora lui.) 2. v. părea.

SEMĂNÁ vb. v. difuza, împrăștia, îngropa, planta, populariza, propaga, propovădui, pune, răsădi, răspândi, sădi, transplanta.

SEMĂNÁ vb. 1. (AGRIC.) a însămânța, (prin Mold. și Olt.) a sămânța. (Au ~ orzul.) 2. (AGRIC.) a pune. (Când ~ porumbul?) 3. v. răspândi.

SEMĂNÁT s. (AGRIC.) 1. v. semănătură. 2. însămânțare, însămânțat, punere, pus, semănare. (~ul porumbului.)

semăna vb. v. DIFUZA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNGROPA. PLANTA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. PUNE. RĂSĂDI. RĂSPÎNDI. SĂDI. TRANSPLANTA.

SEMĂNA vb. 1. a însămînța, (prin Mold. și Olt.) a sămînța. (Au ~ orzul.) 2. a pune. (Cînd ~ porumbul?) 3. a împrăștia, a presăra, a răspîndi, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)

SEMĂNA vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (~ cu sora lui.) 2. a arăta, a părea. (~ a fi mai mult o proză versificată.)

SEMĂNAT s. 1. însămînțare, însămînțat, semănare, semănătură, (reg.) sămînțare. (Vremea ~.) 2. punere, pus, semănare. (~ porumbului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

semăná (-eámăn, -át), vb.1. A se asemui, a avea asemănăre. – 2. A părea, a arăta. – Var. Mold. sămăna. Mold. seamin, siminare. Lat. sĭmĭlāre (Pușcariu 1504; REW 7925), cf. it. (somigliare), prov., cat. semblar, fr. sembler, sp. (semejar), port. (semelhar). Cf. și Sneyders de Vogel, Les mots d’identité dans les langues rom., Groningen 1947, 113-18. Der. seamăn, s. n. (asemănare), deverbal (după REW 7928 din lat. sĭmĭlis); semen, s. m. (aproapele), sing. reconstituit după pl. semeni al cuvîntului anterior; semănător, adj. (al fel, comparabil). – Cf. asemăna. – Din rom. provine rut. samanaty (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409).

semăná (-eámăn, -át), vb.1. A însămînța. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – Var. Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. Lat. sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), cf. it. seminare, prov. semenar, fr. semer, sp. sembrar, port. semear.Der. semănat, s. n. (însămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, s. m. (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, s. f. (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, s. f. (însămînțare, loc semănat). – Cf. sămînță.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a semăna ca două picături de apă expr. a semăna perfect.

a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.

Intrare: semăna (asemui)
verb (VT39)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semăna
  • semănare
  • semănat
  • semănatu‑
  • semănând
  • semănându‑
singular plural
  • seamănă
  • semănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semăn
  • seamăn
(să)
  • semăn
  • seamăn
  • semănam
  • semănai
  • semănasem
a II-a (tu)
  • semeni
(să)
  • semeni
  • semănai
  • semănași
  • semănaseși
a III-a (el, ea)
  • seamănă
(să)
  • semene
  • semăna
  • semănă
  • semănase
plural I (noi)
  • semănăm
(să)
  • semănăm
  • semănam
  • semănarăm
  • semănaserăm
  • semănasem
a II-a (voi)
  • semănați
(să)
  • semănați
  • semănați
  • semănarăți
  • semănaserăți
  • semănaseți
a III-a (ei, ele)
  • seamănă
(să)
  • semene
  • semănau
  • semăna
  • semănaseră
Intrare: semăna (însămânța)
verb (VT39)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semăna
  • semănare
  • semănat
  • semănatu‑
  • semănând
  • semănându‑
singular plural
  • seamănă
  • semănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semăn
  • seamăn
(să)
  • semăn
  • seamăn
  • semănam
  • semănai
  • semănasem
a II-a (tu)
  • semeni
(să)
  • semeni
  • semănai
  • semănași
  • semănaseși
a III-a (el, ea)
  • seamănă
(să)
  • semene
  • semăna
  • semănă
  • semănase
plural I (noi)
  • semănăm
(să)
  • semănăm
  • semănam
  • semănarăm
  • semănaserăm
  • semănasem
a II-a (voi)
  • semănați
(să)
  • semănați
  • semănați
  • semănarăți
  • semănaserăți
  • semănaseți
a III-a (ei, ele)
  • seamănă
(să)
  • semene
  • semănau
  • semăna
  • semănaseră
Intrare: semănat (adj.)
semănat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Participiu „a semăna”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănat
  • semănatul
  • semănatu‑
  • semăna
  • semănata
plural
  • semănați
  • semănații
  • semănate
  • semănatele
genitiv-dativ singular
  • semănat
  • semănatului
  • semănate
  • semănatei
plural
  • semănați
  • semănaților
  • semănate
  • semănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: semănat (s.n.)
semănat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănat
  • semănatul
  • semănatu‑
plural
  • semănaturi
  • semănaturile
genitiv-dativ singular
  • semănat
  • semănatului
plural
  • semănaturi
  • semănaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: semânat
semânat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semăna, semănverb

intranzitiv
  • 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nu semănau amîndouă surorile. Fiecare era frumoasă în felul ei. VLAHUȚĂ, O. A. I 108. DLRLC
    • format_quote Azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. DLRLC
    • format_quote Nu voi vorbi... nici de farmecul ochilor ei, nici de glasul ei ce semăna cu suspinul amorului, nici de a ei talie mlădioasă. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
    • chat_bubble A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Îmi seamănă mie... bucățică tăietă. ALECSANDRI, T. I 173. DLRLC
      • format_quote reflexiv reciproc (Cu pronunțare regională) Sîntem amîndoi prietini și tovarăși de 30 de ani; ne-am deprins unul cu altul, ne sămănăm în toate, parc-am fi făcuți tot pe-un calup. ALECSANDRI, T. 1231. DLRLC
  • 2. A părea, a arăta, a face impresia de... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Băiatul nu e așa prost cît seamănă. NEGRUZZI, S. I 65. DLRLC
    • format_quote El sta înfipt pe șea și atît de neclintit, încît omul și dobitocul semănau un trup, un centaur. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
    • format_quote Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare și terfelite de bucate, încît nu mai semăna a haine puse pe om. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
    • format_quote Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți priminești, Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac. ALECSANDRI, P. P. 144. DLRLC
    • format_quote La tulpina nucului Cîntă muma cucului, Și mai sus, pe vîrf de nuc, Îmi cîntă drăguțul cuc: Unde-l auz, Mă usuc, Parcă seamăn a pierdut. TEODORESCU, P. P. 345. DLRLC
etimologie:

semăna, semănverb

tranzitiv
  • 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil pentru a o face să încolțească și să răsară. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Să-mi dați de semănat borceag, mei, lucernă chiar, orz, ovăz și puțin porumb. MIHALE, O. 83. DLRLC
    • format_quote Grădinarul îl învață cum... să semene flori. ISPIRESCU, L. 164. DLRLC
    • format_quote figurat Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Tot ară și seamănă, Și din gură blastemă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. DLRLC
    • 1.1. învechit A pune în pământ. DEX '09
      sinonime: îngropa
    • 1.2. popular A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul Nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. DEX '09 NODEX
      • format_quote A semăna flori în calea cuiva. NODEX
    • chat_bubble Cine seamănă vânt culege furtună sau semeni cenușă, iese pulbere sau când semeni spini nu poți s-aduni smochine = rău faci, rău găsești. DLRLC
    • chat_bubble Răsare unde nu-l semeni, se spune despre acela care apare deodată într-un loc unde prezența lui nu e nici așteptată, nici dorită. DLRLC
    • chat_bubble Seamănă, dar nu răsare. DLRLC
    • chat_bubble Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. NODEX
  • 2. A pune din loc în loc. DEX '09
  • 3. figurat A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii și semănînd în drumul lor prăpădul. BOGZA, C. O. 101. DLRLC
    • format_quote Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să ridicăm stavili, să semănăm zavistia și ura și să însuflăm lăcomia... prăzilor. RUSSO, O. 30. DLRLC
etimologie:

semănat, semănaturisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.