însămânța vt [At: DA ms / Pzi: ~țez / E: în- + sămânță] 1 A pune în pământ semințele unei culturi Si: a semăna. 2 A pune în apă icre sau pești de reproducție, pentru a obține culturi artificiale. 3 (Pex) A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. 4 (Pex) A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.

A ÎNSĂMÂNȚA ~ez tranz. 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a semăna. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducând în sol semințe de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundării artificiale. /în + sămânță

ÎNSĂMÎNȚA, însămînțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pămînt sămînța necesară unei culturi de cereale; a semăna. Ploaia bogată cade peste șesuri grase și negre, însămînțate de harnici colhoznici pînă la ultima palmă. STANCU, U.R.S.S. 36. ◊ Refl. pas. Pe terenurile gospodăriilor agricole de stat trebuie să se însămînțeze numai sămînță de soi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. A pune în apă icre sau pești de sămînță necesari unei culturi artificiale. A însămînța un iaz cu crapi. ♦ (Biol.) A depune pe un mediu nutritiv germenii unui microorganism în vederea cultivării lor. A însămînța bulionul cu o cultură de microbi.

însămînțéz, V. însemînțez.

*însemînțéz orĭ însă- v. tr. (d. semință, sămînță, după fr. ensemencer). Barb. Semăn 1.

însămânța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însămânțez, 3 însămânțează; conj. prez. 1 sg. să însămânțez, 3 să însămânțeze

însămânța (a ~) vb., ind. prez. 3 însămânțează

însămânța vb., ind. prez. 1 sg. însămânțez, 3 sg. și pl. însămânțează

însămânțez.

ÎNSĂMÂNȚA vb. v. semăna.

ÎNSĂMÎNȚA vb. a semăna, (prin Mold. și Olt.) a sămînța. (Au ~ orzul.)