33 de definiții pentru pus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.

PUS1 s. n. Faptul de a pune. ♦ Semănare, plantare. Prin Oltenia și Țara Romînească, popușoii nu se samănă prin azvîrlire, ci se pun, și vremea sau lucrarea aceasta se numește pusul, punerea sau puitura porumbului. PAMFILE, A. R. 69.

PUS2, -Ă, puși, -se, adj. Așezat undeva, pregătit pentru ceva. ◊ Expr. Masă pusă = masă pe care sînt pregătite farfuriile și tacîmurile pentru mîncare. Cu nepusă masă sau cu nepus în masă = pe nepregătite, pe neașteptate; p. ext. fără voie, forțat. S-a sculat cu nepus în masă, căci nu mai era de chip să doarmă, cum dormea, alte dăți pînă pe la amiază. CREANGĂ, P. 264. De-ar veni, să-mi aducă pasportu, m-aș porni cu nepusă masă. ALECSANDRI, T. I 195.

-PUS Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) picior”, „de picior”. [< fr. -pus, cf. gr. pous].

PUS s.n. (Med.) Exsudat patologic vâscos, care se formează în focarele de infecție; puroi. [< fr., lat. pus].

PUS s. n. exsudat patologic vâscos care se formează în focarele de infecție; puroi. (< fr., lat. pus)

PUS púsă (puși, púse) v. A PUNE.A aștepta cu masa pusă (sau întinsă) a) a aștepta cu masa pregătită; b) a aștepta cu bunăvoință, cu bucurie. /v. a pune

pus n. acțiunea de a pune: pusul mesei.

1) pus n. Acțiunea de a pune. V. nepus.

2) pus, -ă adj. Depus, așezat. S. n., pl. urĭ. Pus din mînă, un fel de farmece ale babelor.

SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă.Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

pun, pus, a púne v. tr. (lat. pono, pónere; it. porre, pv. ponre, fr. pondre, sp. poner, pg. pór). – Pun și puĭ, tu puĭ, să pun și să puĭ, tu să puĭ, să pună și să puĭe; punînd și puind; punător și puitor. V. apun. Cp. cu țin și vin). Așez, vîr, atîrn și las acolo: a pune o carte pe masă, o cheĭe’n broască, o sabie’n teacă, o haĭnă’n cuĭ, niște lemne’n foc. Stabișesc, așez, daŭ loc: a pune copiiĭ la masă și (fig.) pe cineva în funcțiune. Acomodez, ajustez, fixez, lipesc, cos: a pune coadă toporuluĭ, baĭoneta la pușcă, timbru petițiuniĭ, geamurĭ ferestrelor, guler cămășiĭ. Pun pe mine, mă îmbrac cu, mă încalț cu, mă încing cu: îmĭ pun pălăria, cravata, haĭna, ghetele, sabia, lădunca. Arunc, torn, vărs, amestec: a pune sare în bucate, rom în ceaĭ. Semăn, îngrop în pămînt: a pune grîŭ, popușoĭ. Depun, plasez: a pune banĭ în ipotecă, cu dobîndă. Supun la: a pune la probă, la încercare. Fig. Fixez, hotărăsc: a pune termin uneĭ polițe, unuĭ proces. Socotesc, consider: a pune o farfurie (spartă, adică paguba cauzată pin spargere) în leafa servitoareĭ, a pune (la socoteală) perderile accidentale, unde maĭ puĭ că toate se pot perde? Depun, întrebuințez, aplic: îmĭ pun toate silințele pentru reușită. Adresez, prezent: a pune o întrebare cuĭva. Compar, pun alăturea: nu pun eŭ asta cu aceĭa. Împing, sfătuĭesc, poruncesc, spun, impun: împăratu a pus să se facă un pod, cine te-a pus să pleci noaptea pe drum? A pune pe apă o corabie, a o face să plutească. A pune cu botu pe labe, a pune la locu luĭ, a învăța minte. A pune buza, a fi gata să plîngă, vorbind de copiiĭ micĭ. Îmĭ pun capu (saŭ sufletu) pentru ceva saŭ cineva, jur, garantez pentru. A pune la cale, a aranja, a organiza: a pune la cale un ospăț, un complot. A pune capu’n pămînt, plec capu rușinat orĭ descurajat. Îmĭ pun în cap ceva, mă hotărăsc să fac ceva. Îmĭ pun capu sănătos supt evanghelie, mă încurc într’o afacere care îmĭ va cauza marĭ neplăcerĭ, cînd astăzĭ îs foarte mulțămit. Îmĭ pun cenușă în cap, mă arăt foarte umilit, îmĭ recunosc vina. A pune în circulațiune, a face să circule. A pune în cofă, a înfunda pin știință. A pune cruce unuĭ lucru, a renunța la el, a considera ca perdut. A pune față în față, a confrunta. A pune în funcțiune, 1. a da cuĭva o funcțiune, 2. a face să se miște, a pune în mișcare (o mașină). A pune la îndoĭală un fapt, o vorbă, a te îndoi de. Îmĭ pun lacăt la gură (saŭ guriĭ), îmĭ impun tăcere. A pune în leafă, a socoti în leafă o pagubă cauzată. A pune în loc, a suplini lipsa, a substitui, a înlocui: pun un păzitor în locu altuĭa. A pune la loc, 1. a completa lipsa: a pune o santinelă la loc, 2. a așeza la locu hotărît, la locu obișnuit, în ordine: a pune lucrurile la loc cum eraŭ, 3. a regula, a învăța cu regula, a învăța minte, a pune cu botu pe labe: l-a pus la locu luĭ din doŭă vorbe. A pune în lucru, în lucrare, a începe a lucra, a pune să se înceapă o lucrare. A pune la lucru pe cineva, a pune la treabă, a pune să lucreze. A pune de mămăligă, a pune oala la foc ca să facĭ mămăligă, fig. a poposi cu o lucrare. A pune masa, a așterne fața de masă și a pune farfuriile (tacîmurile) ca să se aducă bucatele. A pune mîna, 1. a pune mîna ca să pipăĭ, să constațĭ, 2. a ajuta, a susține, a sprijini, a pune umăru: a pune mîna la nevoĭe. A pune mîna pe ceva, a apuca un chilipir, a da de un lucru bun, a ocupa saŭ a lua cu tine: a pune mîna pe veniturĭ, pe o provincie, pe banĭ. A pune mîna pe cineva, a-l aresta. A pune mîna pe condeĭ, a începe să scriĭ în literatură, în știință, în politică. A pune mîna unde nu-țĭ ferbe oala, a te amesteca unde n’aĭ drept. A pune în mișcare, a face să se pornească, să se miște (o mașină, o armată). A pune mîna pe sabie, a începe campania. A pune mînă de la mînă, a contribui, a cotiza. A pune nume, a da nume, a numi. A pune ochiĭ pe ceva, pe cineva, a ochi, a avea în vedere p. un scop: Rușiĭ pusese ochiĭ pe Constantinopol, colonelu și-a pus ochiĭ pe escadronu al doilea. A pune de-o (saŭ la o) parte, a rezerva, a economisi, a strînge. Îmĭ pun pofta’n cuĭ, mă șterg pe bot, rămîn cu gustu neîmplinit. Îmĭ pun sufletu, îmĭ pun capu, garantez. A pune în stare, a da posibilitate de: a pune țara în stare de apărare. A pune temeĭ, a pune bază, a considera drept serios, a avea încredere în. A pune cuĭva ulcica, a-ĭ face farmece cu ulcica, după credința poporuluĭ (V. fac). A pune umăru, a pune mîna, a ajuta la nevoĭe. A pune urechea la, a trage cu urechea ca să surprinzĭ, să auzĭ ce se petrece. A pune în vedere cuĭva, a-ĭ atrage atențiunea, a-ĭ spune. A pune o vorbă (bună) pentru cineva, a stărui p. el. V. refl. Mă așez, ĭaŭ loc șezînd: mă pun la masă, mă pun pe scaun. Încep de-a binele, mă apuc serios: mă pun la vorbă, la taĭfas, pe chef, pe băut și pe mîncat, pe plîns, pe studiŭ, pe latină. Mă supun: mă pun la dietă. Mă pun cu cineva, 1. mă compar cu el, mă ĭaŭ la întrecere: broasca s’a pus cu bou, 2. îmĭ pun mintea cu, mă amestec în vorbă cu: nu te pune cu nebunu, cu mojicu. Mă pun pentru cineva, garantez. Mă pun bine cu cineva saŭ pe lîngă cineva, mă lingușesc pe lîngă el ca să-mĭ fie favorabil la nevoĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUS adj. așternut, întins, pregătit. (Îl așteaptă cu masa ~.)

PUS s. 1. v. plantare. 2. v. semănat.

PUS adj. așternut, întins, pregătit. (Masă ~.)

PUS s. 1. plantare, plantat, punere, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.) 2. punere, semănare, semănat. (~ porumbului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pus, pusuri, s.n. – 1. (mag.) Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care se formează în focarele de infecție: „Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pă tine / Cu mătura le-om mătura” (Bilțiu, 1990: 298). – Cf. depus, așezat (Scriban); lat. pus „puroi; gunoi, murdărie” (MDA).

pus, -uri, s.n. – 1. (mag.) Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care se formează în focarele de infecție: „Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pă tine / Cu mătura le-om mătura” (Bilțiu 1990: 298). – Lat. pus „puroi; gunoi, murdărie”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis.

a fi pus la clift expr. (intl.) a fi îmbrăcat elegant.

a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat.

a fi pus pe goană expr. (intl.) a fi urmărit de poliție.

a fi pus pe rele expr. (er.) a avea apetit sexual; a fi excitat.

cu capsa pusă expr. nervos, irascibil.

pus la marele fix / la patru ace expr. îmbrăcat elegant.

pus la popreală expr. închis, încarcerat.

pus la stâlpul infamiei expr. supus oprobriului public; acuzat.

pus la zid expr. 1. condamnat la moarte prin împușcare. 2. care este ținta criticilor formulate de un grup de persoane.

pus pe liber / pe verde expr. concediat, dat afară din serviciu.

Intrare: pus
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pus
  • pusul
  • pusu‑
  • pu
  • pusa
plural
  • puși
  • pușii
  • puse
  • pusele
genitiv-dativ singular
  • pus
  • pusului
  • puse
  • pusei
plural
  • puși
  • pușilor
  • puse
  • puselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)