opțiuni
  • info

10 definiții pentru pus (punere)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.

pus1 sn [At: MAN. SĂNĂT. 48/26 / E: pune] 1-3 Punere (1-2, 6). 4 Îmbrăcare. 5 Încălțare. 6-7 Punere (10, 18). 8 (Pop) Turnare a unui lichid într-un recipient. 9 (Reg) Semănare prin așezarea semințelor în brazdă. 10 (Reg; pex) Perioadă de timp în care se seamănă.

PUS1 s. n. Faptul de a pune. ♦ Semănare, plantare. Prin Oltenia și Țara Romînească, popușoii nu se samănă prin azvîrlire, ci se pun, și vremea sau lucrarea aceasta se numește pusul, punerea sau puitura porumbului. PAMFILE, A. R. 69.

pus n. acțiunea de a pune: pusul mesei.

1) pus n. Acțiunea de a pune. V. nepus.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pus s. n.

pus s. n.

pus s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUS s. 1. v. plantare. 2. v. semănat.

PUS s. 1. plantare, plantat, punere, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.) 2. punere, semănare, semănat. (~ porumbului.)

Intrare: pus (punere)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pus
  • pusul
  • pusu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pus
  • pusului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pussubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pune MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.