punere sf [At: BIBLIA (1688), 69¹/22 / Pl: (rar) ~ri / E: pune] 1 Așezare într-un anumit loc, pe ceva, sub ceva etc. Si: pus¹ (1). 2 Plasare în locul dinainte stabilit ca fiindu-i propriu sau cel mai potrivit Si: pus¹ (2). 3 (Reg; îs) ~a capului (sau ~ de cap) Omorâre. 4 (Reg; îas) Dezastru. 5 (Fiz; îs) ~ la pământ Legare a unui circuit electric cu pământul sau cu o masă metalică în contact cu pământul. 6 Aranjare într-un anumit fel, după un anumit tipic Si: pus¹ (3). 7 (Îs) ~ la cale Plănuire a unei acțiuni. 8 Îmbrăcare. 9 Încălțare. 10 Aplicare sau prindere prin lipire etc. Si: pus¹ (6). 11 (Înv) Sfat demn de pus în aplicare. 12 (Înv; îs) ~ în lucrare Tranzacție. 13 (Înv; îas) Aplicare în practică. 14 (Îs) ~ în libertate Eliberare din detenție. 15 (Îs) ~ în scenă Regizare a unui spectacol. 16 (Îas; fig) Înscenare. 17 (Tip; îs) ~ în pagină Paginație. 18 (Tip; îas) Așezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește Si: pus¹ (7). 19 (Udp „în”) Începere a activității. 20 (Înv; îs) ~ înainte Propunere.

PUNERE s. f. Acțiunea de a (se) pune; așezare, instalare, depunere, începere a unei acțiuni. Punerea în fabricație a unor noi produse de larg consum. ◊ Punere în scenă = regia și montarea unei piese de teatru. (Regional) Punerea capidui = moarte. Numai trei mîndre-am avut... Cea din capul satului Mi-i punerea capului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 95. (Tehn.) Punere la pămînt = legare intenționată a unui circuit electric cu pămîntul sau cu o masă metalică în contact cu pămîntul.

punere f. acțiunea de a (se) pune și rezultatul ei; punere sub acuzare, deciziune prin care un preventiv e pus în acuzare.

púnere f. Acțiunea de a saŭ de a se pune: punere în lucrare, în scenă, în libertate, în vînzare, supt acuzațiune.

punere s. f., g.-d. art. punerii; pl. puneri

punere s. f., g.-d. art. punerii; pl. puneri

punere s. f., g.-d. art. punerii, pl. puneri

PUNERE s. 1. v. așternere. 2. punere în scenă v. regie. 3. v. aplicare. 4. v. coasere. 5. v. înhămare. 6. v. înjugare. 7. v. plantare. 8. v. semănat. 9. v. băgare. 10. v. încuiere. 11. v. fixare.

PUNERE s. 1. așezare, așternere, întindere. (~ feței de masă.) 2. punere în scenă = înscenare, montare, regie, artă regizorală, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. (~ la un spectacol.) 3. aplicare. (După ~ ștampilei.) 4. coasere. (~ unui petic la pantaloni.) 5. înhămare, înhămat, prindere. (~ cailor la căruță.) 6. înjugare, înjugat, prindere. (~ boilor la car.) 7. plantare, plantat, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ unor puieți.) 8. pus, semănare, semănat. (~ porumbului.) 9. băgare, băgat, introducere, vîrîre, vîrît. (~ vinului în sticle.) 10. închidere, încuiere, tragere. (~ zăvorului la ușă.) 11. fixare, precizare, stabilire. (~ unui diagnostic.)

punere, puneri s. f. Acțiunea de a pune și rezultatul ei. ◊ Punerea mâinilor v. mână. ◊ Punere în mormânt = înmormântare. ♦ Icoană pictată pe epitaf, reprezentând luarea lui Iisus de pe cruce și înmormântarea Lui. – Din pune.

PÚNERE (< pune) s. f. Acțiunea de a (se) pune. ◊ (ELT.) Punere la pământ = defect în instalațiile electrice, constând în punerea accidentală a unui conductor, aflat sub tensiune, în legătură conductoare cu pământul (prin ruperea unui cablu, prin străpungerea izolației electrice dintre conductorul sub tensiune și un conductor legat la pământ etc.). (REL.) Punerea în mormânt = scenă finală a ciclului Patimilor, în care trupul lui Hristos mort, înfășurat în giulgiu, este purtat pe brațe spre mormântul pregătit de Iosif din Arimateea și Nicodim, fiind urmat de Maica Domnului și femeile pioase.