10 definiții pentru punere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚNERE s. f. Acțiunea de a (se) pune și rezultatul ei. – V. pune.

PÚNERE s. f. Acțiunea de a (se) pune și rezultatul ei. – V. pune.

PÚNERE s. f. Acțiunea de a (se) pune; așezare, instalare, depunere, începere a unei acțiuni. Punerea în fabricație a unor noi produse de larg consum.Punere în scenă = regia și montarea unei piese de teatru. (Regional) Punerea capidui = moarte. Numai trei mîndre-am avut... Cea din capul satului Mi-i punerea capului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 95. (Tehn.) Punere la pămînt = legare intenționată a unui circuit electric cu pămîntul sau cu o masă metalică în contact cu pămîntul.

punere f. acțiunea de a (se) pune și rezultatul ei; punere sub acuzare, deciziune prin care un preventiv e pus în acuzare.

púnere f. Acțiunea de a saŭ de a se pune: punere în lucrare, în scenă, în libertate, în vînzare, supt acuzațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

púnere s. f., g.-d. art. púnerii; pl. púneri

púnere s. f., g.-d. art. púnerii, pl. púneri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÚNERE s. 1. v. așternere. 2. punere în scenă v. regie. 3. v. aplicare. 4. v. coasere. 5. v. înhămare. 6. v. înjugare. 7. v. plantare. 8. v. semănat. 9. v. băgare. 10. v. încuiere. 11. v. fixare.

PUNERE s. 1. așezare, așternere, întindere. (~ feței de masă.) 2. punere în scenă = înscenare, montare, regie, artă regizorală, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. (~ la un spectacol.) 3. aplicare. (După ~ ștampilei.) 4. coasere. (~ unui petic la pantaloni.) 5. înhămare, înhămat, prindere. (~ cailor la căruță.) 6. înjugare, înjugat, prindere. (~ boilor la car.) 7. plantare, plantat, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ unor puieți.) 8. pus, semănare, semănat. (~ porumbului.) 9. băgare, băgat, introducere, vîrîre, vîrît. (~ vinului în sticle.) 10. închidere, încuiere, tragere. (~ zăvorului la ușă.) 11. fixare, precizare, stabilire. (~ unui diagnostic.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

púnere, puneri s. f. Acțiunea de a pune și rezultatul ei. ◊ Punerea mâinilor v. mână.Punere în mormânt = înmormântare. ♦ Icoană pictată pe epitaf, reprezentând luarea lui Iisus de pe cruce și înmormântarea Lui. – Din pune.

PÚNERE (< pune) s. f. Acțiunea de a (se) pune. ◊ (ELT.) Punere la pământ = defect în instalațiile electrice, constând în punerea accidentală a unui conductor, aflat sub tensiune, în legătură conductoare cu pământul (prin ruperea unui cablu, prin străpungerea izolației electrice dintre conductorul sub tensiune și un conductor legat la pământ etc.). (REL.) Punerea în mormânt = scenă finală a ciclului Patimilor, în care trupul lui Hristos mort, înfășurat în giulgiu, este purtat pe brațe spre mormântul pregătit de Iosif din Arimateea și Nicodim, fiind urmat de Maica Domnului și femeile pioase.

Intrare: punere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punere
  • punerea
plural
  • puneri
  • punerile
genitiv-dativ singular
  • puneri
  • punerii
plural
  • puneri
  • punerilor
vocativ singular
plural