4 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. Agent secret = persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic sau al criminalității. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele fundamentale ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este pedepsită penal. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

SECRETÁ, pers. 3 secrétă, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secretează] – Din fr. sécréter.

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ◊ Agent secret = agent de siguranță; detectiv. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

SECRETÁ, pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secrétă] – Din fr. sécréter.

SĂCRÉT, -EÁTĂ, săcreți, -te, adj. (Popular; și în formele secret, sicret, sîcret) 1. (Despre locuri, case) Pustiu, nelocuit. Ce vînturi te poartă prin locurile aceste secrete? RETEGANUL, P. II 65. Li se mai urîseră și lor prin cei codri săcreți. id. ib. I 45. Lung îi drumul și sîcret. ȘEZ. VI 122. 2. Afurisit, blestemat. Durerea acestor sîcrete ciolane. ȘEZ. II 20. ◊ (Substantivat, ca epitet pe lîngă un nume) Își mai astîmpărase puțin sicreata de foame. PAMFILE, S.T. 160. Vor scăpa de săcreata de cătănie. RETEGANUL, P. V 81. Luă arcul încordat, Cum e bun de săgetat, Ș-o sicreată De săgeată. La HEM 1487. ◊ (Substantivat, în imprecații) Mînca-te-ar sicreata, moarte, Rea ești și fără dreptate. MARIAN, Î. 281. Lasă-l sîcretului de tutun. ȘEZ. XIX 137. – Variante: secrét, -eátă, sicrét, -eátă, sîcrét, -eátă adj.

SECRÉT1, secrete, s. n. 1. Ceea ce se ține ascuns, tăinuit, ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni). V. mister, taină. Secretul mîniei mele rămăsese ascuns. GALACTION, O. I 104. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui său... el muri... mut pînă-n ultimul moment. EMINESCU, N. 39. Acest secret mintea omenească nu-l poate încă pătrunde. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Ceea ce nu trebuie spus nimănui, ceea ce nu se difuzează în public. În sat trece drept omul care știe toate secretele de la telegraf, dar e giuruit să le tacă. PĂUN-PINCIO, P. 99. Destăinuesc secrete intime de poet Ce nu sînt ale mele... ALECSANDRI, T. II 200. ◊ Secret de stat = problemă cunoscută de un număr restrîns de persoane deținînd funcții de conducere în stat și a cărei divulgare ar pune în pericol siguranța statului. Secret profesional v. profesional. 2. Sistem (ingenios) constituind cheia succesului, a reușitei într-o întreprindere, procedeu special și eficace pentru a obține ceva. Secretul, cum ți-am repetat de atîtea ori, era simplu. C. PETRESCU, C. V. 158. Secretul eroului nostru fu de o simplitate nespusă. HASDEU, I. V. 42. Eu singur știu secretul prin care într-o clipă Renumele-i de fală să cadă. ALECSANDRI, T. II 246. ♦ Metodă, formulă de lucru, de fabricație necunoscută altora. Au venit la noi să ne spioneze... Să ne smulgă secretul! BARANGA, I. 170. ♦ Truc, șmecherie. Aveam și la sigiliu un secret al meu. Puneam ceară roșie, iscăleam «Marin» și pe toată lungimea iscăliturii trăgeam vizibil o dungă. BARANGA, I. 202. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (și greu de realizat) a unei științe, a unei arte. Armonia asta este marele secret al artei. CARAGIALE, O. III 251. 4. (Învechit) Discreție. În politică tactul, consecvența și secretul țin întîiul loc. GHICA, A. 781. Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat... căruia datora ascultare și supunere cu pericolul vieții și al averii, păstrînd secretul cel mai absolut. id. S. A. 148. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. Inspectorul trecuse pe la secție adineaori; cercetase la secret... și liberase pe cele trei femei. CARAGIALE, M. 36. ◊ Expr. A pune (sau a băga) pe cineva la secret = a închide pe cineva, a întemnița. – Pl. și: secreturi (MACEDONSKI, O. I 262, NEGRUZZI, S. II 239).

SECRÉT2, -Ă, secreți, -te, adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămîne necunoscut (celor din afara unui anumit cerc); care are caracter confidențial. Uneori un acord secret se stabilește între contrabandiști, agenți vamali și santinelele de pe maluri. BART, E. 326. Numele membrilor trebuie a rămînea secrete. GHICA, A. 461. În vremea aceasta sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. ◊ Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. Eram de opinie d-a forma o societate secretă. GHICA, A. 422. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente) Păstrat în taină, nemărturisit. M-am despărțit de tine cu inima plină de secretă compătimire. GALACTION, O. I 227. Inima ei era zdrobită de vro durere secretă. ALECSANDRI, O. P. 11. 2. Ascuns, mascat privirilor. Ușă secretă. Mecanism secret.Un pîrău secret într-un peisaj de la începutul vremurilor. IBRĂILEANU, A. 12. ◊ Agent secret = agent de siguranță (v. agent); detectiv.

SECRÉT, -EÁTĂ adj. v. săcret.

SECRETÁ, secretez și (rar) secrét, vb. I. Tranz. A produce secreții. Dar gîndul se oprise răcit și corpul imens nu mai secreta prin porii pielei nădușeala. C. PETRESCU, C. V. 291. ◊ Absol. Fig. În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande; la capătul lor boabele de apă apar organic, ca pe o frunte omenească stropii de sudoare. BOGZA, C. O. 123.

SECRÉT3, -EÁTĂ adj. v. săcret.

secrét1 (se-cret) adj. m., pl. secréți; f. secrétă, pl. secréte

secrét2 (se-cret) s. n., pl. secréte

!secretá (a ~) (se-cre-) vb., ind. prez. 3 secrétă

secrét s. n. (sil. -cret), pl. secréte

secrét adj. m. (sil. -cret) pl. secréți; f. sg. secrétă, pl. secréte

secretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. și pl. secrétă/secreteáză

SECRÉT adj., s. 1. adj. v. nemărturisit. 2. adj. confidențial, încifrat, tainic. (Dispoziții ~.) 3. adj. v. tăinuit. 4. adj. v. ezoteric. 5. adj. v. ilegal. 6. adj. v. ascuns. 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde printr-o intrare ~.) 8. adj. codificat, încifrat. (Un mesaj ~.) 9. s. taină, (rar) arcan, (înv. și pop.) tăinicie, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziș. (Are ~ele ei.) 10. s. taină, (înv. și pop.) meșteșug. (Nu i-a putut smulge ~ul.) 11. s. v. discreție. 12. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.)

SECRÉT, -Ă adj. 1. Tainic, tăinuit, ascuns. 2. Mascat, ascuns privirii. [< lat. secretus, cf. fr. secret].

SECRÉT s.n. 1. Ceea ce este ținut în taină, ceea ce nu se dă publicității; mister, taină. 2. Mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, a unei arte. [Pl. -te, -turi. / < lat. secretum, cf. fr. secret].

SECRETÁ vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreție. [P.i. -tez și secrét. / < fr. sécréter].

Intrare: secreta (3 -tă)
secreta (3 -tă) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) secreta secretare secretat secretând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) secre (să) secrete secreta secretă secretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) secre (să) secrete secretau secreta secretaseră
Intrare: secret (s.n.)
secret (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secret secretul
plural secrete secretele
genitiv-dativ singular secret secretului
plural secrete secretelor
vocativ singular
plural
secret (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secret secretul
plural secreturi secreturile
genitiv-dativ singular secret secretului
plural secreturi secreturilor
vocativ singular
plural
Intrare: săcret (adj., pustiu)
secret (f. secreată) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secret secretul secrea secreata
plural secreți secreții secrete secretele
genitiv-dativ singular secret secretului secrete secretei
plural secreți secreților secrete secretelor
vocativ singular
plural
Intrare: secret (adj., ascuns)
secret (f. secretă) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secret secretul secre secreta
plural secreți secreții secrete secretele
genitiv-dativ singular secret secretului secrete secretei
plural secreți secreților secrete secretelor
vocativ singular
plural