9 definiții pentru secreta (3 -tă)

SECRETÁ, pers. 3 secrétă, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secretează] – Din fr. sécréter.

SECRETÁ, pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secrétă] – Din fr. sécréter.

SECRETÁ, secretez și (rar) secrét, vb. I. Tranz. A produce secreții. Dar gîndul se oprise răcit și corpul imens nu mai secreta prin porii pielei nădușeala. C. PETRESCU, C. V. 291. ◊ Absol. Fig. În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande; la capătul lor boabele de apă apar organic, ca pe o frunte omenească stropii de sudoare. BOGZA, C. O. 123.

!secretá (a ~) (se-cre-) vb., ind. prez. 3 secrétă

secretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. și pl. secrétă/secreteáză

SECRETÁ vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreție. [P.i. -tez și secrét. / < fr. sécréter].

SECRETÁ vb. tr. (despre glande) a produce o secreție. (< fr. sécréter)

A SECRETÁ pers. 3 ~eáză tranz. (despre glande) A produce o secreție. [Sil. se-cre-; Și secretă] /<fr. sécréter

*secretéz v. tr. (fr. Sécréter, d. sécrétion, secrețiune). Scot, produc (un lichid): ficatu secretează bila.

Intrare: secreta (3 -tă)
secreta (3 -tă) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: -cre-
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secreta
  • secretare
  • secretat
  • secretatu‑
  • secretând
  • secretându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • secre
(să)
  • secrete
  • secreta
  • secretă
  • secretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • secre
(să)
  • secrete
  • secretau
  • secreta
  • secretaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)