18 definiții pentru mister (taină)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTÉR1, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit; taină; secret, enigmă. 2. Dogmă creștină pe care Biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Scrieri dramatice medievale în versuri, inițial cu caracter religios, reprezentate cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistériu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

mister1 sn [At: ȘINCAI, C. 7/2 / V: (înv) ~riu sn (Pl: ~rii, rar, ~rie), ~tirie sf, ~tiriu / Pl: ~e, (asr) ~uri / E: fr mystère, lat mysterium, ngr μυστήριον] 1 Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești Si: taină. 2 Ceea ce este încă necunoscut, nedescoperit, nepătruns sau neînțeles de mintea omenească Si: enigmă, secret, taină. 3 Taină de care e înconjurat ceva sau cineva Si: obscuritate, (rar) misteriozitate. 4 (Lpl) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată în aer liber la sărbătorile religioase. 5 (Ant; lpl) Ritualuri religioase secrete în Grecia și Roma, la care luau parte numai cei inițiați.

MISTÉR1, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau nedescoperit; taină; secret. 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistériu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

MISTÉR, mistere, s. n. 1. Ceea ce e încă necunoscut, nedescoperit, nepătruns de minte; taină. E atît mister și atîta frumusețe în această undă de aer parfumat care rătăcește așa prin văzduh! SANDU-ALDEA, U. P. 66. Pădurea te-adumbrea cu bucurie Și-ți povestea viața ei intimă Cu tot misterul ei, lăsîndu-ți ție Doar greutatea de-a găsi o rimă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 156. Am căutat misterul în lumi necunoscute: pe oameni, pe natură, pe toți am întrebat. BOLINTINEANU, O. 197. ♦ Secret. 2. (În evul mediu, în țările catolice occidentale, la pl.) Dramă religioasă cu subiect din biblie. – Pl. și: (rar) misteruri (CARAGIALE, O. III 132, EMINESCU, O. IV 120). – Variantă: (învechit) mistériu (EMINESCU, N. 32) s. n.

MISTÉR s.n. 1. Ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. ♦ Taină; secret. 2. Doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ♦ Dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este dată și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (În evul mediu în țările catolice) Dramă religioasă cu subiect biblic și hagiografic. [Cf. fr. mystère, lat. mysterium – lucru ascuns].

MISTÉR1 s. n. 1. (pl.) ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. 2. doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ◊ dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii. 3. lucrare dramatică medievală cu subiect biblic și hagiografic. 4. ceea ce este necunoscut, neînțeles, încă inexplicabil; taină; secret. (< fr. mystère, lat. mysterium, gr. mysterion)

MISTÉR ~e n. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns de rațiune; taină; enigmă. 2) rel. Dogmă creștină considerată ca fiind inaccesibilă rațiunii omenești. 3) (în antichitatea greco-romană) Ansamblu de teze și de practici religioase, cunoscute numai persoanelor inițiate. 4) (în evul mediu) Operă dramatică cu caracter religios. /<fr. mystere, lat. mysterium

mister n. 1. cult secret în religiunea politeistă: misterele Eleuzine; 2. în religiunea creștină: taină, adevăr mai presus de rațiune; 3. fig. ceeace e secret, ascuns: au văzut în repegiune ale Africei misteruri AL.; 4. în evul-mediu: piesă de teatru despre un subiect biblic.

*mistér n., pl. e, vechĭ urĭ (fr. mystère, d. vgr. mystérion). Cult secret în religiunile antice: misterele din Eleusina. În religiunea creștinească, taĭnă, adevăr maĭ pe sus de rațiune: Împărtășania e un mister. Lucru secret, ascuns: misterele politiciĭ, naturiĭ. În evu mediŭ, pĭesă teatrală cu subĭect religios și în care intervine Dumnezeŭ, sfințiĭ, îngeriĭ, draciĭ ș. a. A face mister dintr’un lucru, a-l ținea secret. A iniția pe cineva într’un mister, a-ĭ descoperi niște lucrurĭ secrete.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mistér2 s. n., pl. mistére

mistér s. n., pl. mistére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MISTÉR s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.) 2. v. taină.

MISTER s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.) 2. (BIS.) taină.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mister v. dramă liturgică.

MISTERE (< fr. mystère < lat. lit. misterium) Drame practicate în evul mediu, asemănătoare oarecum miracolelor. Misterele au ca subiect evenimente biblice. Există de asemenea și mistere care nu au o sursă religioasă (Misterul asediului orașului Orléans, al cărui subiect este eliberarea Orléans-ului de către Jeanne dArc; Misterul distrugerii cetății Troia) și care se caracterizează prin naivitatea și simplitatea limbajului. Originea misterelor a fost căutată în ritualurile religioase antice, ritualuri ce aveau un caracter secret, la care participau numai cei inițiați (misterele eleusine, sărbătorite la Eleusis, în Atica, și închinate zeiței Demeter și Core, sau misterele orfice, legate de cultul zeităților Mithra, Cibele, Isis). Ritualul cuprindea și reprezentări dramatice sub formă de pantomimă, ca, de exemplu, în misterele eleusine, răpirea Proserpinei san a Corei de Hades, zeul infernului, șederea în infern, căutarea ei de către Demeter, revenirea pe pămînt, simbol al pieirii și revenirii vegetației. În cultura occidentală, misterele s-au dezvoltat între secolele XIII-XVII, legate de organizarea unor reprezentații cu ocazia sărbătorilor sau în cinstea unor personalități. Actorii erau grupați în asociații sau confrerii, dintre care cea mai de seamă a fost Confreria Pasiunei, căreia regele Carol VI i-a dat monopolul reprezentării misterelor. Scrise în versuri, unele din ele numărînd peste 60 000 de versuri (misterele franceze Passion), reprezentarea lor dura zile și saptămîni și necesita între 100-500 de persoane, în afara figurației. Aceste reprezentații aveau loc în aer liber, în fața bisericilor, în interpretarea unor artiști amatori ce aparțineau diferitelor bresle meșteșugărești.

Intrare: mister (taină)
mister (taină) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mister
  • misterul
  • misteru‑
plural
  • mistere
  • misterele
genitiv-dativ singular
  • mister
  • misterului
plural
  • mistere
  • misterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)