truc¹ sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: fr truc] 1 Manevră abilă prin care se maschează realitatea Si: stratagemă. 2 Viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop Si: șiretlic, tertip (3).

TRUC¹, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop. Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol. CĂLINESCU, E. O. I 49. Trei sute cincizeci de cuvinte sau de locuțiuni, care toate înseamnă o formalitate de îndeplinit... un truc, o stratagemă. C. PETRESCU, C. V. 93.

TRUC s.n. 1. Manevră abilă de a face ceva mascînd realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată). [Pron. și trüc. / < fr. truc, it. trucco, cf. prov. truc – lovitură].

TRUC¹ s. n. 1. manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. mecanism, procedeu scenic menit a crea o iluzie. (< fr. truc)

TRUC¹ ~uri n. 1) Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șotie; tertip; șiretlic; stratagemă. 2) Procedeu folosit de iluzioniști. /<fr. truc

*truc n., pl. urĭ (fr. truc, d. gasconu truc, lovitură; d. truca, a lovi). Viclenie p. a reuși într’o afacere, stratagemă în luptă: a afla trucu.

truc (manevră; cadru) s. n., pl. trucuri

truc (manevră, cadru) s. n., pl. trucuri

truc (manevră, cadru) s. n., pl. trucuri

truc

TRUC s. v. subterfugiu.

TRUC s. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, viclenie, vicleșug, (rar) sireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)