15 definiții pentru truc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUC1, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care cineva încearcă să mascheze realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie. – Din fr. truc.

TRUC1, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care cineva încearcă să mascheze realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie. – Din fr. truc.

TRUC2, trucuri, s. n. Cadrul suspendat pe una sau pe două osii și pe care se montează suprastructura unui vagon de tramvai. – Din fr. truc, truck.

TRUC2, trucuri, s. n. Cadrul suspendat pe una sau pe două osii și pe care se montează suprastructura unui vagon de tramvai. – Din fr. truc, truck.

TRUC1, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop. Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol. CĂLINESCU, E. O. I 49. Trei sute cincizeci de cuvinte sau de locuțiuni, care toate înseamnă o formalitate de îndeplinit... un truc, o stratagemă. C. PETRESCU, C. V. 93.

TRUC2, trucuri, s. n. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii, care circulă în special pe calea ferată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

truc (manevră, cadru) s. n., pl. trúcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRUC s.n. 1. Manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată). [Pron. și trüc. / < fr. truc, it. trucco, cf. prov. truc – lovitură].

TRUC1 s. n. 1. manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. mecanism, procedeu scenic menit a crea o iluzie. (< fr. truc)

TRUC2 s. n. cadru suspendat pe una sau pe două osii, pe care se montează caroseria unui vagon de tramvai. (< fr. truc, engl. truck)

TRUC1 ~uri n. 1) Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șotie; tertip; șiretlic; stratagemă. 2) Procedeu folosit de iluzioniști. /<fr. truc

TRUC2 ~uri n. Ramă montată pe roți care se deplasează prin rulare pe șine. /<fr. truck, germ. Truck

*truc n., pl. urĭ (fr. truc, d. gasconu truc, lovitură; d. truca, a lovi). Viclenie p. a reuși într’o afacere, stratagemă în luptă: a afla trucu.

truc (manevră, cadru) s. n., pl. trúcuri

TRUC s. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, viclenie, vicleșug, (rar) sireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

Intrare: truc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truc
  • trucul
  • trucu‑
plural
  • trucuri
  • trucurile
genitiv-dativ singular
  • truc
  • trucului
plural
  • trucuri
  • trucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)