2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

secătuit, a [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 362 / V: (îrg) săc~, (reg) săcăduit / Pl: ~iți, ~e / E: secătui] 1-8 Secat2 (1, 3-5, 7-10). 9 (Fig; d. oameni sau d. colectivități umane, d. țări, ținuturi etc.) Care a rămas fără (aproape) nimic Si: secat2 (6), sleit2, stors2, supt2, istovit, vlăguit. 10 (D. mijloace materiale, în special d. bani, fonduri etc., d. bogății naturale etc.) Consumat (aproape) în întregime. 11 (Pex; d. pământ, sol) Sărăcit . 12 (Spc; d. rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) Care s-a epuizat prin exploatare. 13 (Spc; d. terenuri, suprafețe agricole etc.) Care a devenit nefertil, neroditor etc. (din cauza exploatării neraționale) Si: sărăcit.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui.

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. Stors, sleit; lipsit de... Plumbul se transformă în așchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. SAHIA, N. 35. Și totuși furnica omenească se încăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. ◊ Fig. Le vom zvîrli din pieptul unor ofticoși secătuiți de viață. ARDELEANU, D. 300.

SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui.

SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui.

secătui vtf [At: CIHAC, I, 252 / V: (reg) săc~ / Pzi: ~esc / E: secat2 + -ui] 1 vtf (Rar; c. i. râuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor, bălți, lacuri, fântâni etc.) A seca2 (1). 2 vrp (Rar; spc) A deseca (1). 3 vt (Rar; pgn; c. i. recipiente sau echivalente ale acestora) A goli (5). 4 vt (Rar; pex; c. i. oasele, membrele corpului omenesc) A face să rămână fără mușchi. 5-6 vt (Fig; c. i. posibilități, capacități, disponibilități etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A seca2 (6-7). 7-8 vi (Rar; d. râuri, izvoare etc. sau d. cursurile, albiile lor, d. bălți, lacuri, fântâni etc. sau d. apele acestora) A seca2 (12-13). 9-10 vi (Rar; d. plante, vegetație, d. fructe sau semințe) A seca2 (17-18). 11 vtf (Fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A face să rămână fără (aproape) nimic. 12 vt (C. i. mijloace materiale, în special financiare, bogății naturale etc.) A consuma (aproape) tot Si: a slei, a stoarce, a istovi, a vlăgui, (rar) a seca2 (8), (îrg) a scurge. 13 vtf (Spc; c. i. rezerve de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A epuiza (în cea mai mare parte sau total). 14 vi (Rar; spc; d. rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A se termina. 15 vtf (Spc; c. i. terenuri, suprafețe agricole etc.) A face sa devină neroditor, nefertil, sărac (prin exploatare nerațională) Si: a sărăci. 16 vt (Rar; pex) A seca2 (9).

SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de avere, de putere etc.; a slei, a vlăgui, a istovi, a epuiza. (Fig.) Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită. BART, S. M. 46. ♦ A face să devină neproductiv; a sărăci. Arendașii... secătuiau pămîntul, părăgineau acareturile. SANDU-ALDEA, U. P. 146. 2. A epuiza rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcămînt sau dintr-un cîmp de mină.

A SECĂTUÍ ~iésc 1. tranz. 1) A face să nu mai dispună; a slei. ~ de puteri. 2) (soluri fertile) A face să se secătuiască. 2. intranz. (despre rezerve) A dispărea complet; a seca. /a seca + suf. ~ui

A SE SECĂTUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre soluri) A deveni neroditor. 2) (despre persoane) A-și slăbi organismul, alimentându-se cu hrană puțină și lipsită de calorii. /a seca + suf. ~ui

săcătuit a. Mold. sleit de puteri. [V. secătuì].

secătuì v. Mold. a seca de puteri, a slei.

secătuĭésc v. tr. (d. sec, secat, ca păcătuĭesc d. păcat). Storc de puterĭ, sleĭesc, sfîrșesc: ogor secătuit.Est. Pop. săc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secătuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. secătuiésc, imperf. 3 sg. secătuiá; conj. prez. 3 să secătuiáscă

secătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. secătuiésc, imperf. 3 sg. secătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. secătuiáscă

secătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. secătuiesc, conj. secătuiască)

secătuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: secătuit
secătuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secătuit
  • secătuitul
  • secătuitu‑
  • secătui
  • secătuita
plural
  • secătuiți
  • secătuiții
  • secătuite
  • secătuitele
genitiv-dativ singular
  • secătuit
  • secătuitului
  • secătuite
  • secătuitei
plural
  • secătuiți
  • secătuiților
  • secătuite
  • secătuitelor
vocativ singular
plural
săcăduit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcătuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: secătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secătui
  • secătuire
  • secătuit
  • secătuitu‑
  • secătuind
  • secătuindu‑
singular plural
  • secătuiește
  • secătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secătuiesc
(să)
  • secătuiesc
  • secătuiam
  • secătuii
  • secătuisem
a II-a (tu)
  • secătuiești
(să)
  • secătuiești
  • secătuiai
  • secătuiși
  • secătuiseși
a III-a (el, ea)
  • secătuiește
(să)
  • secătuiască
  • secătuia
  • secătui
  • secătuise
plural I (noi)
  • secătuim
(să)
  • secătuim
  • secătuiam
  • secătuirăm
  • secătuiserăm
  • secătuisem
a II-a (voi)
  • secătuiți
(să)
  • secătuiți
  • secătuiați
  • secătuirăți
  • secătuiserăți
  • secătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • secătuiesc
(să)
  • secătuiască
  • secătuiau
  • secătui
  • secătuiseră
săcătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

secătuit săcăduit săcătuit

  • exemple
    • Plumbul se transformă în așchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. SAHIA, N. 35.
      surse: DLRLC
    • Și totuși furnica omenească se încăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54.
      surse: DLRLC
    • figurat Le vom zvîrli din pieptul unor ofticoși secătuiți de viață. ARDELEANU, D. 300.
      surse: DLRLC
  • 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi secătui
    surse: DEX '98 DEX '09

secătui săcătui

  • 1. tranzitiv A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.
    exemple
    • figurat Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită. BART, S. M. 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sărăci attach_file un exemplu
      exemple
      • Arendașii... secătuiau pămîntul, părăgineau acareturile. SANDU-ALDEA, U. P. 146.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Secat + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09