secătuit, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 362 / V: (îrg) săc~, (reg) săcăduit / Pl: ~iți, ~e / E: secătui] 1-8 Secat² (1, 3-5, 7-10). 9 (Fig; d. oameni sau d. colectivități umane, d. țări, ținuturi etc.) Care a rămas fără (aproape) nimic Si: secat² (6), sleit², stors², supt², istovit, vlăguit. 10 (D. mijloace materiale, în special d. bani, fonduri etc., d. bogății naturale etc.) Consumat (aproape) în întregime. 11 (Pex; d. pământ, sol) Sărăcit . 12 (Spc; d. rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) Care s-a epuizat prin exploatare. 13 (Spc; d. terenuri, suprafețe agricole etc.) Care a devenit nefertil, neroditor etc. (din cauza exploatării neraționale) Si: sărăcit.