schimonosit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 49 / V: (îrg) ~mosit, (reg) șc~, (îvr) ~nisit / Pl: ~iți, ~e / E: schimonosi] 1 (D. ființe sau d părți ale corpului lor, mai ales d. față) Care și-a schimbat în rău aspectul, forma, natura, care a devenit urât, respingător (sub aspect fizic). 2 (Pgn) Care este urât, respingător (ca aspect fizic). 3 (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) Strâmbat, contractat temporar într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obicei neplăcute). 4 (Înv) Fandosit (3). 5 (Fig) (D. cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat sau scris, reprodus greșit Si: (înv) schingiuit² (2), (reg) scâlciat (5), stâlcit.

SCHIMONOSIT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. 1. Stricat, pocit, deformat, scîlciat, desfigurat, sluțit. Putea să rezulte... o limbă schimonosită. IBRĂILEANU, SP. CR. 21. Își află copiii slabi... și schimonosiți, iar la plecarea lui îi lăsase pe toți frumoși. RETEGANUL, P. II 6. Fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau. CREANGĂ, P. 303. 2. (Mai ales despre față și despre gură) Strîmbat printr-o grimasă. Ridică securea și, cu fața schimonosită de ură, răcni. DUMITRIU, B. F. 114. O gură cu mustață roșe plînge Cu dinții strînși, Scîrbos schimonosită. CAMIL PETRESCU, V. 79. – Variantă: schimosit, -ă (RUSSO, S. 92) adj.

schimonosit a. pocit.

SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

schimbosi v vz schimonosi

schimonisi v vz schimonosi

schimonisit, ~ă a vz schimonosit

schimonosi [At: PSALT. HUR. 96^v/21 / V: (îrg) ~mosi, (reg) ~mbosi, șchimbonosi, șchimosi, (îvr) ~nisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ασχημονῶ (aor ασχημαινω)] 1 vr (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A-și schimba în rău aspectul, forma, natura, devenind urât, respingător (sub aspect fizic). 2 vr (D. aspectul unor ființe sau al unor părți ale corpului lor) A se schimba în rău, devenind respingător Si: a se poci. 3 vr (D. oameni) A face grimase (1) Si: (pfm) a se scălâmbăia (3), (reg) a se opăci¹. 4 vr (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) A se contracta într-o strâmbătură, într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obiei neplăcute) A se strâmba. 5 vr (Îrg) A face nazuri Si: a se fandosi (2). 6 vtf (Fig; c. i. cuvinte, vorbirea, limba etc.) A pronunța sau a scrie, a reproduce sau a face să pronunțe, să scrie sau să reproducă incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a schingui (2), a scâlcia (6), a stâlci. 7 vtf (Îvr; fig; îf schimosi) A rușina. corectat(ă)

schimosi v vz schimonosi

schimosit, ~ă a vz schimonosit corectat(ă)

SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosi (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.

A SCHIMONOSI ~esc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa

A SE SCHIMONOSI mă ~esc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /<ngr. ashímosa

schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].

schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].

schimosésc (est) și schimonisit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo, oar. -imisa, urîțesc, și ashimono, aor. -imónisa, mă port necuviĭncios; ashimosyni, uricĭune. V. schimă). Urîțesc, desfigurez: a schimosi un copil (tunzîndu-l urît, îmbrăcîndu-l urît ș.a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturĭ orĭ pin semn). V. refl. Mă strîmb, mă afectez, fac mofturĭ, mă izmenesc: ĭa nu te maĭ schimonosĭ, ci cîntă cum se cade!

schimosít (est) și schimonosít (vest), -ă adj. Care se schimonosește izmenit, afectat, nenatural: o mahalagĭoaĭcă schimonosită. Subst. Cine-ĭ schimosiĭa ceĭa?

schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, 3 sg. schimonosește, imperf. 1 schimonoseam; conj. prez. 1 sg. să schimonosesc, 3 să schimonosească

schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, imperf. 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 să schimonosească

schimonosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, imperf. 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 sg. și pl. schimonosească

schimonosesc, -seam 1 imp.

SCHIMONOSIT adj. 1. v. desfigurat. 2. v. urât. 3. v. stâlcit.

SCHIMONOSIT s. v. stâlcire.

SCHIMONOSIT adj. 1. deformat, desfigurat, pocit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urît, urîțit, (reg.) stropșit, zgîmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.) 2. diform, hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 3. deformat, denaturat, pocit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (O pronunțare ~ a cuvintelor.)

SCHIMONOSIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)

SCHIMONOSI vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.

SCHIMONOSI vb. 1. v. desfigura. 2. v. maimuțări. 3. v. stâlci.

schimonosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.

SCHIMONOSI vb. 1. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăla, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. si Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 2. a se maimuțări, a se poci, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a deforma, a denatura, a poci, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)

schimosi, schimosesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schimonosi. 2. a ridiculiza. 3. a afecta, a se ismeni, a face mofturi.