2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (4)
- relaționale (8)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHIMONOSIT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. Pocit, deformat, sluțit. ♦ (Despre față și despre gură) Strâmbat, contractat într-o grimasă (trecătoare). [Var.: (reg.) schimosit, -ă adj.] – V. schimonosi.
SCHIMONOSIT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. Pocit, deformat, sluțit. ♦ (Despre față și despre gură) Strâmbat, contractat într-o grimasă (trecătoare). [Var.: (reg.) schimosit, -ă adj.] – V. schimonosi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
schimonosit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 49 / V: (îrg) ~mosit, (reg) șc~, (îvr) ~nisit / Pl: ~iți, ~e / E: schimonosi] 1 (D. ființe sau d părți ale corpului lor, mai ales d. față) Care și-a schimbat în rău aspectul, forma, natura, care a devenit urât, respingător (sub aspect fizic). 2 (Pgn) Care este urât, respingător (ca aspect fizic). 3 (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) Strâmbat, contractat temporar într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obicei neplăcute). 4 (Înv) Fandosit (3). 5 (Fig) (D. cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat sau scris, reprodus greșit Si: (înv) schingiuit2 (2), (reg) scâlciat (5), stâlcit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIMONOSIT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. 1. Stricat, pocit, deformat, scîlciat, desfigurat, sluțit. Putea să rezulte... o limbă schimonosită. IBRĂILEANU, SP. CR. 21. Își află copiii slabi... și schimonosiți, iar la plecarea lui îi lăsase pe toți frumoși. RETEGANUL, P. II 6. Fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau. CREANGĂ, P. 303. 2. (Mai ales despre față și despre gură) Strîmbat printr-o grimasă. Ridică securea și, cu fața schimonosită de ură, răcni. DUMITRIU, B. F. 114. O gură cu mustață roșe plînge Cu dinții strînși, Scîrbos schimonosită. CAMIL PETRESCU, V. 79. – Variantă: schimosit, -ă (RUSSO, S. 92) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimonosit a. pocit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCHIMOSI vb. IV v. schimonosi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCHIMOSI vb. IV v. schimonosi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCHIMOSI vb. IV v. schimonosi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIMOSIT, -Ă adj. v. schimonosit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCHIMOSIT, -Ă adj. v. schimonosit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCHIMOSIT, -Ă adj. v. schimonosit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimbosi v vz schimonosi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimonisi v vz schimonosi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimonisit, ~ă a vz schimonosit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimonosi [At: PSALT. HUR. 96v/21 / V: (îrg) ~mosi, (reg) ~mbosi, șchimbonosi, șchimosi, (îvr) ~nisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ασχημονῶ (aor ασχημαινω)] 1 vr (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A-și schimba în rău aspectul, forma, natura, devenind urât, respingător (sub aspect fizic). 2 vr (D. aspectul unor ființe sau al unor părți ale corpului lor) A se schimba în rău, devenind respingător Si: a se poci. 3 vr (D. oameni) A face grimase (1) Si: (pfm) a se scălâmbăia (3), (reg) a se opăci1. 4 vr (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) A se contracta într-o strâmbătură, într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obiei neplăcute) A se strâmba. 5 vr (Îrg) A face nazuri Si: a se fandosi (2). 6 vtf (Fig; c. i. cuvinte, vorbirea, limba etc.) A pronunța sau a scrie, a reproduce sau a face să pronunțe, să scrie sau să reproducă incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a schingui (2), a scâlcia (6), a stâlci. 7 vtf (Îvr; fig; îf schimosi) A rușina. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimosi v vz schimonosi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimosit, ~ă a vz schimonosit corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosi (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCHIMONOSI ~esc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCHIMONOSI mă ~esc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /<ngr. ashímosa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schimosésc (est) și schimonisit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo, oar. -imisa, urîțesc, și ashimono, aor. -imónisa, mă port necuviĭncios; ashimosyni, uricĭune. V. schimă). Urîțesc, desfigurez: a schimosi un copil (tunzîndu-l urît, îmbrăcîndu-l urît ș.a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturĭ orĭ pin semn). V. refl. Mă strîmb, mă afectez, fac mofturĭ, mă izmenesc: ĭa nu te maĭ schimonosĭ, ci cîntă cum se cade!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schimosít (est) și schimonosít (vest), -ă adj. Care se schimonosește izmenit, afectat, nenatural: o mahalagĭoaĭcă schimonosită. Subst. Cine-ĭ schimosiĭa ceĭa?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, 3 sg. schimonosește, imperf. 1 schimonoseam; conj. prez. 1 sg. să schimonosesc, 3 să schimonosească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, imperf. 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 să schimonosească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
schimonosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, imperf. 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 sg. și pl. schimonosească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schimonosesc, -seam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHIMONOSIT adj. 1. v. desfigurat. 2. v. urât. 3. v. stâlcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHIMONOSIT s. v. stâlcire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHIMONOSIT adj. 1. deformat, desfigurat, pocit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urît, urîțit, (reg.) stropșit, zgîmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.) 2. diform, hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 3. deformat, denaturat, pocit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (O pronunțare ~ a cuvintelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIMONOSIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIMONOSI vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHIMONOSI vb. 1. v. desfigura. 2. v. maimuțări. 3. v. stâlci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schimonosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIMONOSI vb. 1. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăla, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. si Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 2. a se maimuțări, a se poci, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a deforma, a denatura, a poci, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
schimosi, schimosesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schimonosi. 2. a ridiculiza. 3. a afecta, a se ismeni, a face mofturi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
schimonosit, schimonosităadjectiv
- 1. Deformat, desfigurat, pocit, scâlciat, sluțit, stricat, urât. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Putea să rezulte... o limbă schimonosită. IBRĂILEANU, SP. CR. 21. DLRLC
- Își află copiii slabi... și schimonosiți, iar la plecarea lui îi lăsase pe toți frumoși. RETEGANUL, P. II 6. DLRLC
- Fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau. CREANGĂ, P. 303. DLRLC
- 1.1. (Despre față și despre gură) Contractat într-o grimasă (trecătoare). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: contractat strâmbat
- Ridică securea și, cu fața schimonosită de ură, răcni. DUMITRIU, B. F. 114. DLRLC
- O gură cu mustață roșe plînge Cu dinții strînși, Scîrbos schimonosită. CAMIL PETRESCU, V. 79. DLRLC
-
-
etimologie:
- schimonosi DEX '98 DEX '09
schimonosi, schimonosescverb
- 1. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. DLRLC
- O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. DLRLC
- Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. DLRLC
- Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. DLRLC
-
-
- Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. DLRLC
- Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. DLRLC
- 2.1. A face nazuri. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- aschimoníso (viitorul lui aschimonó). DEX '09 DEX '98