2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂPÁT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat. 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. 4. Omis. – V. scăpa.

SCĂPÁT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat. 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. 4. Omis. – V. scăpa.

scăpat2, ~ă [At: NECULCE, L. 112 / Pl: ~ați, ~e / E: scăpa] 1-2 smf, a (Om, ființă, obiect) Care a izbutit să iasă ori să fie scos dintr-o situație critică, primejdioasă, neplăcută. 3-4 smf, a (Spc) Dezrobit. 5 a (Pop; d. plante cultivate) Care nu a fost îngrijit, lucrat, cules la timpul oportun. 6 a (D. trenuri) Care circulă cu o viteză ce depășește viteza maximă admisă pentru circulație pe liniile cu pante mari (la coborâre). 7 a Care a fost rostit fiindcă vorbitorul nu s-a mai putut stăpâni ori din nebăgare de seamă, involuntar. 8 a Care n-a mai putut fi ținut (strâns) în mână, în gură etc. și i s-a dat drumul (fără voie). 9 a (Înv; pbl; pcf) Scăpătat2 (5).

scăpat1 sn [At: DDRF / E: scăpa] 1 (Rar) Scăpare (1). 2 (Reg) Asfințit (al unui astru, al zilei). 3 (Pex) Momentul asfințitului.

SCĂPÁT, -Ă, scăpați, -te, adj. Salvat, eliberat. ◊ Expr. A face (pe cineva) scăpat = a lăsa (pe cineva) să se elibereze, să fugă, a înlesni scăparea (cuiva).

scăpat a. a-l face scăpat, a-l lăsa să plece.

scăpát, -ă adj. (d. scap). Salvat. A face pe cineva scăpat, a-l lăsa să plece. Vechĭ. Scăpătat.

SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde pe cineva care s-a smuls din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile prin care era imobilizat etc. 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.

scăpa [At: COD. VOR. 94/29 / Pzi: scap, (pop) scăp, (reg) schep / E: ml *excapare] 1 vi (D. ființe; adesea urmat ori precedat de determinări introduse prin prepoziții) A izbuti să iasă dintr-o situație critică, primejdioasă, neplăcută etc. Si: (îvp) a se mântui. 2 vi (Reg; îe) A ~ ca din gheara ursului (cu părul vâlvoi) A ieși cu greu și bătut dintr-o situație primejdioasă. 3 vi (Reg; îe) A ~ chel (sau tuns) A ieși bătut. 4 vi (Reg; îe) A ~ ciul sau scurt (de coadă) A ieși dintr-o situație primejdioasă cu greutate și cu oarecare pagubă. 5 vi (Spc) A reuși să se vindece ori să se îndrepte după o boală (gravă). 6 vi (Pan; d. bunuri) A se menține neatins, în bune condiții, reușind să depășească unele condiții nefavorabile în care s-a aflat ori s-ar fi putut afla. 7 vt (Pan; c. i. bunuri) A reuși să pună la adăpost, a feri de primejdie, de pierdere, de distrugere, de dispariție, de trecerea în stăpânirea altcuiva. 8 vt (C. i. ființe) A nu mai putea ține sau menține sub control, lăsând să fugă, să dispară. 9 vt (C. i. ființe) A lăsa involuntar (din neatenție, din neglijență), să plece, să fugă, să dispară. 10 vt (Îe) A nu ~ (pe cineva) din ochi (sau din priviri, din vedere) A ține (pe cineva) sub continuă ori strictă supraveghere. 11 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din ochi (sau din priviri, din vedere) A nu mai reuși să vadă, să supravegheze (pe cineva). 12 vt (Pop; c. i. plante cultivate) A neglija să execute o lucrare agricolă la timpul oportun, cu efecte dăunătoare. 13 vt (Rar) A se strecura prin..., a străbate puțin prin... 14 vt A reuși să iasă, să pornească, să se arate etc. (învingând un obstacol, strecurându-se prin sau pe lângă el). 15 vt (Îvr; d. tipărituri) A fi pe punctul de a apărea. 16-17 vit (Teh; d. vehicule) A circula pe o cale în pantă cu o viteză care nu mai permite oprirea în timp oportun. 18-19 vit (Teh; d. trenuri) A depăși viteza maximă admisă pentru circulație pe liniile cu pante mari. 20 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să se elibereze, înlăturând pe cineva care îl urmărește și îi produce neajunsuri, neplăceri. 21 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să nu mai aibă a face cu cineva. 22 vi (D. ființe; de obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A reuși să se debarasaze de ceva. 23 vi (Îe) (Cu determinări locale; adesea prin lărgirea sensului) A se îndrepta sau a reuși să se îndrepte către... pentru a-și afla salvarea, refugiul. 24 vi (Cu determinări locale; adesea prin lărgirea sensului) A căuta sau a-și afla salvarea, refugiul (undeva). 25 vi (Reg; d. păsări) A reuși să scoată pui. 26 vi (Rar; d. soare) A trece dincolo de ...(pe cer, la orizont). 27 vi (Îrg) A avea dorința de a ... Si: (îrg) a-i veni (...). 28 vr (Înv; în contexte figurate) A se clinti (2). 29 vr (Înv; în contexte figurate) A aluneca (3). 30 vr (Înv; în contexte figurate) A cădea (1). 31 vr (D. oameni) A nu se putea reține de a zice sau de a face ceva (rău, nepotrivit, intim etc.). 32 vr (Înv; d. oameni) A nu-și (putea) respecta (în mod accidental) promisiunea, angajamentul. 33 vi A exterioriza ceva (nepotrivit, intim etc.) ca urmare a faptului că nu se poate stăpâni. 34 vt (Îe) A ~ o vorbă A comite (din imprudență) o indiscreție. 35 vt (Spc) A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. 36 vi (Spc) A nu-și putea stăpâni necesitățile fiziologice (defecarea și urinarea), a face pe sine. 37 vt (Adesea cu determinări introduse prin pp „din”) A nu mai (putea) ține (strâns) în mână, în gură etc., a da drumul fără voie lăsând să cadă. 38 vt (Îe) A(-i) ~ din (sau, înv, de a) mână A pierde un bun prilej de a face sau de a obține ceva avantajos. 39 vt (Îae) A pierde de sub control, a nu mai putea domina ceva sau pe cineva. 40-41 vtr A lăsa să alunece sau a aluneca fără voie (în urma destinderii, a relaxării, a oboselii etc.) 42 vr (Reg) A se cufunda fără voie, accidental, într-o apă, într-un smârc etc. 43-44 vtr (Înv; cu determinări introduse prin pp „de”) A (se) lipsi de... 45 vi A nu mai regăsi (momentan) în memorie, a nu reuși (momentan) să-și amintească. 46 vi (De obicei cu determinări introduse prin pp „de”) A izbuti să facă astfel încât să evite pe cineva ori să nu suporte ceva ce-i este dăunător, nefavorabil, neplăcut Vz sustrage, eschiva. 47 vi A nu (putea) sesiza, percepe, pricepe, înțelege, reține, preciza, identifica. 48 vt (Adesea cu determinarea „din vedere”) A trece cu vederea Si: a omite, a neglija. 49 vt (De obicei complementul este „pilejul”, „ocazia”) A nu ști sau a nu reuși să folosească, să valorifice (o împrejurare favorabilă). 50-51 vti A nu reuși să prindă, să apuce, să obțină, să dețină, să cucerească, să identifice. 52 vt (Spc) A nu reuși să facă, să realizeze la timp. 53 vt (spc) A face, a ajunge prea târziu. 54 vt A pierde întârziind.

SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.

SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde, a ieși din...; a se libera, a se salva. Din mînile ei abia a scăpat cu părul vîlvoi băiatul lui Blănuță. SADOVEANU, O. VIII 144. La ușă nu știu cine a vrut să-l prindă, dar Jap l-a mușcat de mînă și-a scăpat afară. GALACTION, O. I 308. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. REBREANU, R. II 17. ◊ Fig. Tăcu, lăsînd să scape din sînul ei o oftare. NEGRUZZI, S. I 18. ♦ A se strecura prin..., a străbate, a ieși. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 35. 2. Intranz. A ieși dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a se apăra, a evita. Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Orb de-aș fi fost, de cît amar scăpam! De n-aș fi fost de feliu, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. EMINESCU, N. 73. În sfîrșit, am să scap de-o grijă. ALECSANDRI, T. I 35. ◊ Expr. A scăpa ieftin v. ieftin. A scăpa teafăr = a rămîne viu, a supraviețui unei primejdii. Se bătură și se bătură pînă ce armăsarul... fu răzbit și biruit; iară Galben-de-Soare scăpase teafăr. ISPIRESCU, L. 28. A scăpa cu viață (sau cu zile) = a-și salva viața dintr-o mare primejdie. Cum am scăpat și eu cu zile, Nici aș putea să-ți spun, copile. IOSIF, PATR. 6. Maica mea... de-abia scăpă cu zile. MACEDONSKI, O. I 70. Acum cred eu, frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mier cum am scăpat cu viață. CREANGĂ, P. 188. A scăpa ea prin urechile acului = a ieși cu mare greutate dintr-o încurcătură sau dintr-o primejdie. Numai acum, cînd se uita în urmă, își da seama de primejdia din care a scăpat ca prin urechile acului. VLAHUȚĂ, O. A. III 63. Cît mă vezi de voinic, de-abia am scăpat... ca prin urechile acului. CREANGĂ, P. 202. A scăpa (ca) din gura lupului v. gură (I 1). A nu scăpa nici în gaură de șarpe sau (Mold.) nici în borta șoarecelui = a nu putea în nici un chip înlătura sau evita un pericol iminent. Nici în borta șoarecelui nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. A scăpa cu fața curată v. față (I 1). A scăpa ca pe mîneca cămășii v. cămașă. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos v. dos. A scăpa printre degete v. deget.Tranz. Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. Am hotărît să te fur în astă-noapte, pentru ca să te scap... de călugărie. ALECSANDRI, T. I 56. ◊ Expr. A scăpa (pe cineva) din gheara (sau ghearele) cuiva v. gheară. ♦ A se debarasa, a se descotorosi (de ceva sau de cineva). Cumnatelor, zise... Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă. CREANGĂ, P. 12. 3. Tranz. A da drumul fără voie unui obiect ținut în mînă, fiind prea greu; a lăsa să cadă din cauza unei emoții puternice. De violența emoțiunii care-l stăpînea, cînd fu să pună oala jos, pe vatră, o scăpă din mîini. GALACTION, O. I 149. Neculaie Cîmpeanu scăpă țigara de spaimă. C. PETRESCU, S. 171. Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd răsteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. ◊ Expr. A scăpa (ceva) din mînă = a pierde de sub control. A scăpa din mînă (o ocazie, o afacere etc.) = a pierde un prilej bun, o ocazie bună. A scăpa hățurile din mînă v. hăț2. ♦ A lăsa (involuntar, din neatenție) un animal să se desprindă din legătura care îl ține; a lăsa să plece (mai ales să se ducă într-un loc oprit). Au dat băiatului calul în mînă, zicîndu-i să-l țîiă bine de frîu ca să nu-l scape. SBIERA, P. 76. Bătrînii aceștia erau orbi amîndoi, pentru că scăpaseră odată oile pe moșia zînelor. id. ib. 35. 4. Intranz. (Despre soare) A coborî spre asfințit, a fi în declin, a trece de... Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76. Soarele scăpa la chindie. De sus, o ploaie de raze cădea pe frunzele verzi. DUNĂREANU, N. 30. 5. Refl. A face sau a spune ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpîni, a nu se putea reține (de a spune sau de a face un lucru). Împărăteasa s-a scăpat de a spus bucătăriței. ȘEZ. II 112. ◊ (Tranz., în expr.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție; a spune ceva în mod imprudent, fără voie; a-l lua pe cineva gura pe dinainte. De teamă să nu-l ia gura pe dinainte, să scape vreo vorbă și să-și piardă și capul, se duse și el la marginea unui eleșteu, săpa o gropiță... și striga acolo înfundat: Împăratul Midas are urechi de măgar! ISPIRESCU, U. 112. 6. Tranz. A pierde ocazia de a vedea ceva, de a se folosi de ceva; a nu sosi la timp, a nu apuca, a nu mai prinde (întîrziind). Mă temeam că ți-am telefonat tîrziu și că scapi trenul. BARANGA, I. 161. Abia avui vreme a-mi schimba hainele, ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. 7. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă; a omite. Bătrînul vorbea serios, liniștit, iar Dima și Fomete îl ascultau încruntați, căutînd să nu scape înțelesul vorbelor. GALAN, Z. R. 31. ◊ Expr. A scăpa ceva din vedere = a omite, a neglija. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi sau din vedere = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observare, a privi tot timpul (la cineva sau la ceva). Fătul babei se ținea tot de dînsa ca să n-o scape din ochi. SBIERA, P. 142. O ținea de aproape și n-o scăpa din vedere nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 120. ♦ Intranz. A trece neobservat, a nu fi luat în seamă. Importanța socială a artei... scapă cu desăvîrșire [parnasienilor]. IONESCU-RION, C. 101. ◊ Expr. A-i scăpa cuiva din vedere = a fi omis; a nu fi observat, a nu fi băgat în seamă. Va fi în stare a vă da toate lămuririle care acum îmi scapă mie din vedere. ALECSANDRI, S. 20. corectată

A SCĂPÁ scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntar să cadă din mână. ◊ ~ din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. ~ hățurile din mână, a pierde inițiativa într-o acțiune. 2) A lăsa din neatenție să iasă de sub control. ~ mieii din țarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuși să prindă. ~ trenul. ~ momentul.~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a ține sub continuă observație. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a izbăvi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reuși să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viața (sau cu zile) a-și salva viața dintr-o mare primejdie; a supraviețui. ~ ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieși din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărții îmi scapă. /<lat. excappare

A SE SCĂPÁ mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare

SCĂPA vb. (Mold.) 1. A se mișca, a cădea, a aluneca. Pămîntul ... L-ai întemeiatu-l ca să nu să scape. DOSOFTEI, PS. Puțîn de n-am smintit din cărare, Să mă scap în gios cătră pierdzare. DOSOFTEI, PS. 2. A se priva, a se lipsi de ceva. A: Să va sărăci de toate, după cum scrie pravila besearicii, de tot binele ce va fi avînd de la besearică să va scăpa. PRAV. S-au scăpat și de aveare și de cuconi și de femeaie. DOSOFTEI, VS. Folositoarele meale cuvinte neînțălegînd, de toate s-au scăpat si s-au depărtat. CD 1698, 25v; cf. VARLAAM; URECHE (gl.); CD 1698, 25r; CD 1770, 30r. // B: Nu ne lipsi de ceale cerești pentru ceale pământești, (de} care ne-am scăpat. M 1698 oct., 36v, col. II; cf. M 1776, 51r, col. II. Etimologie: lat. *excappare.

scăpà v. (activ) 1. a trage din nevoie, a libera: n’am putut scăpa nimic, l’am scăpat de moarte; 2. a lăsa să cază, să treacă: a scăpa un lucru din mână; fig. a scăpa vorba; 3. a pierde: a scăpa trenul. ║ (neutru) 1. a ieși din pericol, a fi prezervat: de ce se teme omul, nu scapă; 2. a se desface: a scăpa de datorii; 3. a fugi: hoții au scăpat; 4. a ieși din memorie: această vorbă îmi scapă; 5. a evita: a scăpa de moarte. [Lat. *EXCAPPARE, a lepăda mantaua, de unde noțiunea de liberare].

scap și scăp, a scăpá v. tr. (lat. * ex-cappare, d. cappa, manta cu glugă, adică, „a ĭeși din manta, a scăpa”; it. scappare, pv. sp. pg. scapar, fr. échapper. D. rom. vine rut. skapaty. V. capelă). Liberez, salvez, mîntuĭesc, zmulg din pericul; șĭ-a scăpat copiiĭ din incendiŭ, l-a scăpat de (saŭ de la) moarte, l-a scăpat de boală și de sărăcie. Nu pot să maĭ țin, țin răŭ în cît îmĭ cade din mînă saŭ fuge: a scăpa paharu, calu, hoțu, (fig.) vorba. Perd, nu apuc: a scăpa trenu, hoțu, ocaziunea. V intr. Rămîn neatins (nevătămat), nu-s lovit de pericul: a scăpa de moarte, de faliment, de amendă, de războĭ, de boală (fie că m’a apucat războĭu saŭ boala, fie că numaĭ m’a amenințat). Mă liberez din, mă desfac de, fug, evadez: a scăpa de datoriĭ, de grijĭ, din războĭ, din închisoare, din grajd, din lanțurĭ, de supt pază. Uĭt, nu pot prinde cu memoria (după fr.): o vorbă, un nume care îmĭ scapă. V. refl. Mă desfac, mă liberez: m’am scăpat de grijĭ, ni pot să mă scap de acest cerșitor. Cad (cînd mă țin agățat): m’am scăpat, dar n’am căzut răŭ. Nu-mĭ maĭ pot ținea (urina): copilu s’a scăpat în pat. A scăpa teafăr, a rămînea nevătămat. A scăpa ușor saŭ ĭeftin, a ĭeși cu puțină pagubă dintr’un pericul. A scăpa cu fața curată, a ĭeși necompromis dintr’o afacere. A scăpa din vedere, a trece cu vederea, a omite, a uĭta. Trans. Bucov. Nu-mĭ scapă a, n’am gust să.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 scapă; conj. prez. 3 să scape

scăpá vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. și pl. scápă; conj. prez. 3 sg. și pl. scápe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂPÁT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mântuit. (Ești un om ~.) 2. v. pierdut.

SCĂPAT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mîntuit. (Ești un om ~.) 2. pierdut, ratat. (O ocazie ~.)

SCĂPÁ vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieși. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.

SCĂPÁ vb. v. ajunge, intenționa, plănui, proiecta, veni.

scăpa vb. v. AJUNGE. INTENȚIONA. PLĂNUI. PROIECTA. VENI.

SCĂPA vb. 1. a se desprinde, a se elibera, a se libera. (A ~ din strînsoare.) 2. a-i cădea. (Îi ~ pîinea din mînă.) 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. a elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. a se elibera, a ieși, a se libera. (A ~ din închisoare.) 6. a (se) elibera, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (A ~ din armată.) 7. a evada, a fugi. (A ~ din lagăr.) 8. a salva, a scoate, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 9. (fig.) a se scutura. (A ~ de sărăcie.) 10. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (A ~ de un musafir nedorit.) 11. a se debarasa, a se descotorosi, (fig.) a se curăța. (Satul a ~ de acel trîndav.) 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (A ~ de un viciu.) 14. a se eschiva, a fugi, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu mai poate ~ de...) 15. a pierde. (A ~ o mare ocazie.) 16. a omite. (A ~ o literă la corectură.) 17. a se strecura. (În text au ~ cîteva erori de tipar.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scăpá (-ap, -át), vb.1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greșeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligație sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuși ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîștigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greșeală, a greși. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Pușcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă.

a scăpa la găteală expr. a scăpa laba.

a scăpa laba expr. (intl.) a băga mâna în buzunarul cuiva.

scăpa, scap v. r. 1. a simți imperios nevoia de urinare sau defecare. 2. (d. bărbați) a avea ejaculare precoce. 3. a deconspira fără voie un secret.

Intrare: scăpat
scăpat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpat
  • scăpatul
  • scăpatu‑
  • scăpa
  • scăpata
plural
  • scăpați
  • scăpații
  • scăpate
  • scăpatele
genitiv-dativ singular
  • scăpat
  • scăpatului
  • scăpate
  • scăpatei
plural
  • scăpați
  • scăpaților
  • scăpate
  • scăpatelor
vocativ singular
plural
Intrare: scăpa
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăpa
  • scăpare
  • scăpat
  • scăpatu‑
  • scăpând
  • scăpându‑
singular plural
  • sca
  • scăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scap
(să)
  • scap
  • scăpam
  • scăpai
  • scăpasem
a II-a (tu)
  • scapi
(să)
  • scapi
  • scăpai
  • scăpași
  • scăpaseși
a III-a (el, ea)
  • sca
(să)
  • scape
  • scăpa
  • scăpă
  • scăpase
plural I (noi)
  • scăpăm
(să)
  • scăpăm
  • scăpam
  • scăparăm
  • scăpaserăm
  • scăpasem
a II-a (voi)
  • scăpați
(să)
  • scăpați
  • scăpați
  • scăparăți
  • scăpaserăți
  • scăpaseți
a III-a (ei, ele)
  • sca
(să)
  • scape
  • scăpau
  • scăpa
  • scăpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăpat, scăpaadjectiv

  • 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) scăpat = a lăsa (pe cineva) să se elibereze, să fugă, a înlesni scăparea (cuiva). DLRLC
  • 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. DEX '09 DEX '98
  • 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. DEX '09 DEX '98
  • 4. Omis. DEX '09 DEX '98
    sinonime: omis
etimologie:
  • vezi scăpa DEX '98 DEX '09

scăpa, scapverb

  • 1. intranzitiv A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Din mînile ei abia a scăpat cu părul vîlvoi băiatul lui Blănuță. SADOVEANU, O. VIII 144. DLRLC
    • format_quote La ușă nu știu cine a vrut să-l prindă, dar Jap l-a mușcat de mînă și-a scăpat afară. GALACTION, O. I 308. DLRLC
    • format_quote I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. REBREANU, R. II 17. DLRLC
    • format_quote figurat Tăcu, lăsînd să scape din sînul ei o oftare. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
    • 1.1. A se strecura prin... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 35. DLRLC
    • 1.2. A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a se apăra de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: evita
      • format_quote Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. DLRLC
      • format_quote Orb de-aș fi fost, de cît amar scăpam! De n-aș fi fost de feliu, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. EMINESCU, N. 73. DLRLC
      • format_quote În sfîrșit, am să scap de-o grijă. ALECSANDRI, T. I 35. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Am hotărît să te fur în astă-noapte, pentru ca să te scap... de călugărie. ALECSANDRI, T. I 56. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa ieftin. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa teafăr = a rămâne viu, a supraviețui unei primejdii. DLRLC
        • format_quote Se bătură și se bătură pînă ce armăsarul... fu răzbit și biruit; iară Galben-de-Soare scăpase teafăr. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa cu viață (sau cu zile) = a-și salva viața dintr-o mare primejdie. DLRLC
        • format_quote Cum am scăpat și eu cu zile, Nici aș putea să-ți spun, copile. IOSIF, PATR. 6. DLRLC
        • format_quote Maica mea... de-abia scăpă cu zile. MACEDONSKI, O. I 70. DLRLC
        • format_quote Acum cred eu, frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mier cum am scăpat cu viață. CREANGĂ, P. 188. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa ca prin urechile acului = a ieși cu mare greutate dintr-o încurcătură sau dintr-o primejdie. DLRLC
        • format_quote Numai acum, cînd se uita în urmă, își da seama de primejdia din care a scăpat ca prin urechile acului. VLAHUȚĂ, O. A. III 63. DLRLC
        • format_quote Cît mă vezi de voinic, de-abia am scăpat... ca prin urechile acului. CREANGĂ, P. 202. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa (ca) din gura lupului. DLRLC
      • chat_bubble A nu scăpa nici în gaură de șarpe sau (Moldova) nici în borta șoarecelui = a nu putea în niciun chip înlătura sau evita un pericol iminent. DLRLC
        • format_quote Nici în borta șoarecelui nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa cu fața curată. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa ca pe mâneca cămășii. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa pe (sau prin) ușa din dos. DLRLC
      • chat_bubble A scăpa printre degete. DLRLC
      • chat_bubble tranzitiv A scăpa (pe cineva) din gheara (sau ghearele) cuiva. DLRLC
    • 1.3. intranzitiv tranzitiv A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cumnatelor, zise... Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă. CREANGĂ, P. 12. DLRLC
    • 1.4. tranzitiv A nu mai putea prinde pe cineva care s-a smuls din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile prin care era imobilizat etc. DEX '09
  • 2. tranzitiv A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De violența emoțiunii care-l stăpînea, cînd fu să pună oala jos, pe vatră, o scăpă din mîini. GALACTION, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Neculaie Cîmpeanu scăpă țigara de spaimă. C. PETRESCU, S. 171. DLRLC
    • format_quote Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd răsteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. DLRLC
    • 2.1. A lăsa (involuntar, din neatenție) un animal să se desprindă din legătura care îl ține; a lăsa să plece (mai ales să se ducă într-un loc oprit). DLRLC
      • format_quote Au dat băiatului calul în mînă, zicîndu-i să-l țîiă bine de frîu ca să nu-l scape. SBIERA, P. 76. DLRLC
      • format_quote Bătrînii aceștia erau orbi amîndoi, pentru că scăpaseră odată oile pe moșia zînelor. SBIERA, P. 35. DLRLC
    • chat_bubble A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a pierde de sub control (pe cineva sau ceva). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A scăpa hățurile din mînă. DLRLC
  • 3. intranzitiv rar (Despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76. DLRLC
    • format_quote Soarele scăpa la chindie. De sus, o ploaie de raze cădea pe frunzele verzi. DUNĂREANU, N. 30. DLRLC
  • 4. reflexiv A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Împărăteasa s-a scăpat de a spus bucătăriței. ȘEZ. II 112. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De teamă să nu-l ia gura pe dinainte, să scape vreo vorbă și să-și piardă și capul, se duse și el la marginea unui eleșteu, săpa o gropiță... și striga acolo înfundat: Împăratul Midas are urechi de măgar! ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
  • 5. tranzitiv A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mă temeam că ți-am telefonat tîrziu și că scapi trenul. BARANGA, I. 161. DLRLC
    • format_quote Abia avui vreme a-mi schimba hainele, ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
  • 6. tranzitiv A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: omite
    • format_quote Bătrînul vorbea serios, liniștit, iar Dima și Fomete îl ascultau încruntați, căutînd să nu scape înțelesul vorbelor. GALAN, Z. R. 31. DLRLC
    • 6.1. intranzitiv A trece neobservat, neluat în seamă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Importanța socială a artei... scapă cu desăvîrșire [parnasienilor]. IONESCU-RION, C. 101. DLRLC
    • chat_bubble A scăpa ceva din vedere = neglija, omite. DLRLC
    • chat_bubble A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fătul babei se ținea tot de dînsa ca să n-o scape din ochi. SBIERA, P. 142. DLRLC
      • format_quote O ținea de aproape și n-o scăpa din vedere nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 120. DLRLC
  • 7. intranzitiv A nu reuși momentan să-și amintească de... DEX '09
    • chat_bubble A-i scăpa cuiva din vedere = a fi omis; a nu fi observat, a nu fi băgat în seamă. DLRLC
      • format_quote Va fi în stare a vă da toate lămuririle care acum îmi scapă mie din vedere. ALECSANDRI, S. 20. DLRLC
  • 8. reflexiv A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.