3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂPĂRÁT s. n. Faptul de a scăpăra.V. scăpăra.

SCĂPĂRÁT s. n. Faptul de a scăpăra.V. scăpăra.

scăpărat sn [At: PONTBRIANT / Pl: ? / E: scăpăra] 1-6 Scăpărare (1-2, 6-7, 11-12).

SCĂPĂRÁT s. n. Scăpărare. Mi se păru că stă în fața mea Achates, cel mai mare meșter al vechimii în scăpărat cu amînarul. HOGAȘ, M. N. 116. ◊ Fig. (Cu pronunțare regională) Din frămîntătura minților, din scaparatul ideilor ies priceperea și adivărul. RUSSO, S. 85.

SCĂPĂRÁ, scápăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire. ◊ Expr. Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. și intranz. (Despre foc și flăcări) A arunca, a împrăștia scântei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scânteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică. – Et. nec.

SCĂPĂRÁ, scápăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire. ◊ Expr. Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. și intranz. (Despre foc și flăcări) A arunca, a împrăștia scântei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scânteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică. – Et. nec.

scăpăra2 vi [At: DLR / Pzi: 3 scapără / E: s- + căpăra] (Reg; d. must) A fierbe (pentru a deveni vin) Si: (reg) a căpăra (2).

scăpăra1 vi [At: BIBLIA (1688), 381/49 / Pzi: scapăr / E: nct] 1 (D. oameni) A lovi cremenea cu amnarul și a scoate scântei (pentru a aprinde iasca sau fitilul) sau a freca între ele alte ustensile (ori părți ale unei ustensile) de aprins focul. 2 (D. oameni) A scoate scântei ori a aprinde focul scăpărând (1). 3 (Îe) Cât ai ~ din amnar (Într)-o clipă. 4 (Pgn; d. corpuri dure) A scoate scântei prin lovire. 5 (Rar; îe) A-i ~ fălcile A mânca foarte lacom. 6 (Îe) Fuge (sau aleargă) de (îi) scapără picioarele (sau călcâiele, potcoavele, etc.) Fuge foarte repede, din toate puterile. 7 (Îrg; îe) A-i ~ (cuiva) picioarele (sau călcâiele) sau a ~ din picioare A azvârli, a arunca picioarele în toate părțile, a lovi din picioare. 8 (Îae) A bate din picioare de neastâmpăr, de nerăbdare. 9 (Îae) A fi extrem de nerăbdător sau de dornic. 10 (Reg; îe) Scaperi în... Se spune despre un teren pietros, nisipos, neproductiv. 11 (Îae) Se spune despre cineva care e foarte sărac. 12 (Îe) A-i ~ buza (de ceva) A dori, a avea nevoie foarte mult de ceva. 13 (Rar; pgn; d. corpuri incandescente) A scoate flăcări, scântei (în timp ce arde). 14 (Mai ales despre surse de lumină) A produce o lumină mai puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Vz a licări, a luci. 15 (Mai ales d. surse de lumină) A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a sclipi, a scânteia Vz a străluci. 16 (Pop) A fulgera (1). 17 (Reg; d. stele) A cădea (lăsând pentru puțin timp o dâră luminoasă). 18 (Mar; Trs; pan) A clipi (din ochi). 19 vt (C. i. indică surse de lumină) A împrăștia în mod intermitent (și cu intensitate). 20 (D. ochi, privire; adesea urmat de determinări care arată cauza ori felul) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic, o senzație intensă Vz a luci, a scânteia (5), a sclipi. 21 (D. ochi, privire; adesea urmat de determinări care arată cauza ori felul; pex) A simți (brusc) o senzație intensă (de durere), de obicei exteriorizată în privire. 22 (Rar; îe) A-i ~ gura A avea o senzație de usturime intensă. 23 (D. oameni; determinat prin „din ochi”) A avea o privire strălucitoare, vie, care trădează un sentiment puternic, a privi pătrunzător Si: a scânteia (5). 24 (Fig; d. idei, imagini, sentimente) A se ivi brusc, fulgerător (și pentru scurt timp). 25 (Fig; d. idei, imagini, sentimente) A se exterioriza cu intensitate, cu violență Si: a izbucni. 26 (Rar; d. ființe) A dori intens ceva. 27 (Rar; fig; d. ființe) A fremăta.

SCĂPĂRÁ, scápăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scîntei prin lovirea cremenei cu amnarul (pentru a aprinde ceva). N-am foc, Floreo! Adică am, dar scapăr greu. PREDA, Î. 136. Cît stătură pe loc, după obiceiul muntenilor, scăpărară și aprinseră un foc de vreascuri. SADOVEANU, F. J. 376. Într-o strană am găsit lemn putred... și scăpărînd... am aprins focul. GALACTION, O. I 81. ◊ Expr. Cît ai scăpăra din amnar v. amnar1. ♦ (Despre pietre sau alte corpuri dure) A produce scîntei (prin ciocnire). Cremenile drumurilor scăpărau sub copite. SADOVEANU, O. I 130. Sub copitele pintenogului pietrele scăpărau. ODOBESCU, la TDRG. Dar cînd se urca, Și murgul călca, Piatra scăpăra. ALECSANDRI, P. P. 62. ◊ Fig. Și mai vîrtos decît slovele mele... Și mai dihai decît strunele cîntului, Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc, de lumină. DEȘLIU, G. 34. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) buza (de ceva) v. buză (1). A-i scăpăra (cuiva) picioarele = a fugi foarte repede; a-i sfîrîi călcîiele. Băiatul a fost făcut scăpat și-a fugit ca un iepure, de-i scăpărau picioarele. PAS, Z. I 125. Cînd mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi, de-mi scăpărau picioarele. CREANGĂ, A. 6. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. Mă uitam pe furiș... și tot scăpăram din picioare, așteptînd cu neastîmpăr să vie un... școlar de afară. CREANGĂ, A. 5. ♦ Tranz. (Despre foc, flăcări) A arunca, a împrăștia scîntei. Cînd se înnoptă de-a binelea, flăcările mari izbucniră prin coperiș, ca o coroană luminoasă, scăpărînd milioane de scîntei. REBREANU, R. II 205. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a se produce; a izbucni. Fulgerele albastre, ca niște lungi hangere care se loveau între ele, se încrucișau și scăpărau scurt. STANCU, U.R.S.S. 83. Un fulger scăpără deodată-n noapte și un tunet îndepărtat urmă după el. SANDU-ALDEA, U. P. 193. În întunericul ce crescuse, un fulger scăpără și o fereastră își lumină rama. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. 2. A scînteia, a străluci, a luci. Timp îndelungat el umbla dar mereu după bălțile ce-i scăpărau de departe sub razele lunei. SLAVICI, N. II 130. Sara, pe deal, buciumul sună cu jale, Turmele-l urc’, stelele scapără-n cale. EMINESCU, O. I 231. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scînteietoare. Vii și oțeloși, ca un tăiș, scăpărară ochii lui Alexe. MIHALE, O. 461. În întunerec desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. REBREANU, R. I 66. Ochii scapără și inimile se îndîrjesc de o parte și de alta. VLAHUȚĂ, R. P. 24. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii (de foame, de furie, de durere) = a simți o durere foarte puternică (de foame, de furie etc.). Era cu părul lucios, zbîrlit, și-i scăpărau ochii de furie. DUMITRIU, N. 221. Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. Cozmin închise ochii, și în acea clipă îi scăpără iarăși tabloul de la început: un cap... afundat într-o pernă. DELAVRANCEA, la TDRG. La început... vorbe stinghere și sfărmături de idei scăpărau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, N. 35. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. Sînt clipe... așa de lungi, încît un gînd de groază are vreme să-ți scapere prin minte. BART, S. M. 19. În fuga vieții, cîte lucruri interesante nu observi, cîte cugetări luminoase nu-ți scapără prin minte! VLAHUȚĂ, O. A. 224. Tot aștepta ca să-i mai scapere prin cap vreun cuget bun. SBIERA, P. 184. ♦ Fig. A deveni limpede, luminos, clar. Ciudate întîmplări ale vieții cu o clipă mai înainte neștiute și acuma scăpărînd deodată. SADOVEANU, N. P. 274.

A SCĂPĂRÁ scápăr 1. intranz. 1) A produce scântei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a două corpuri tari). ◊ Cât ai ~ din amnar într-o clipă. A-i ~ cuiva călcâiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a străfulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scânteietoare. ◊ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flămând. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre gânduri,idei etc.) A se ivi fulgerător. ◊ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc în minte. 2. tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scântei) A face să se împrăștie. Flăcările scapără scântei. /Orig. nec.

scăpărà v. 1. a scoate scântei lovind cremenea cu amnarul; 2. fig. a fi plin de foc, a arde de mânie: ochii leului scapără. [Origină necunoscută].

scápăr, a scăpărá v. intr. (lat. *excaperare, a se descreți, a se lumina, d. capĕrare, a se’ncreți, a se posomorî. V. capăr 1. Cp. cu chĭondorîș. Se conj. ca supăr). Se zice cînd ĭese scînteĭ din întîlnirea a doĭ norĭ cu electricitate de sens contrar saŭ cînd izbeștĭ cremenea cu amnaru: a scăpăra din amnar. V. impers. Scapără, fulgeră. Fig. A-țĭ scăpăra ochiĭ de furie, a fi foarte furios. Fam. A trage cuĭva o palmă în cît să-ĭ scapere ochiĭ, a-ĭ aplica o palmă foarte tare. Fugea de-ĭ scăpăraŭ călcîĭele, fugea grozav. A-țĭ scăpăra pin minte, a-țĭ veni o ideĭe subită. A scăpăra de inteligență, a fi foarte inteligent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scăpărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scápăr, 3 scápără; conj. prez. 3 să scápere

scăpărá vb., ind. prez. 1 sg. scápăr, 3 sg. și pl. scápără; conj. prez. 3 sg. și pl. scápere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂPĂRÁT s. 1. scăpărare. (Folosirea cremenei pentru ~.) 2. v. sclipire.

SCĂPĂRAT s. 1. scăpărare. (Folosirea cremenei pentru ~.) 2. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)

arată toate definițiile

Intrare: scăpărat (part.)
scăpărat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpărat
  • scăpăratul
  • scăpăratu‑
  • scăpăra
  • scăpărata
plural
  • scăpărați
  • scăpărații
  • scăpărate
  • scăpăratele
genitiv-dativ singular
  • scăpărat
  • scăpăratului
  • scăpărate
  • scăpăratei
plural
  • scăpărați
  • scăpăraților
  • scăpărate
  • scăpăratelor
vocativ singular
plural
Intrare: scăpărat (s.n.)
scăpărat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpărat
  • scăpăratul
  • scăpăratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scăpărat
  • scăpăratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scăpăra
verb (VT37)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăpăra
  • scăpărare
  • scăpărat
  • scăpăratu‑
  • scăpărând
  • scăpărându‑
singular plural
  • scapără
  • scăpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scapăr
(să)
  • scapăr
  • scăpăram
  • scăpărai
  • scăpărasem
a II-a (tu)
  • scaperi
(să)
  • scaperi
  • scăpărai
  • scăpărași
  • scăpăraseși
a III-a (el, ea)
  • scapără
(să)
  • scapere
  • scăpăra
  • scăpără
  • scăpărase
plural I (noi)
  • scăpărăm
(să)
  • scăpărăm
  • scăpăram
  • scăpărarăm
  • scăpăraserăm
  • scăpărasem
a II-a (voi)
  • scăpărați
(să)
  • scăpărați
  • scăpărați
  • scăpărarăți
  • scăpăraserăți
  • scăpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • scapără
(să)
  • scapere
  • scăpărau
  • scăpăra
  • scăpăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scăpărat (s.n.)

  • 1. Faptul de a scăpăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scăpărare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mi se păru că stă în fața mea Achates, cel mai mare meșter al vechimii în scăpărat cu amînarul. HOGAȘ, M. N. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat cu pronunțare regională Din frămîntătura minților, din scaparatul ideilor ies priceperea și adivărul. RUSSO, S. 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scăpăra
    surse: DEX '98 DEX '09

scăpăra

  • 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • N-am foc, Floreo! Adică am, dar scapăr greu. PREDA, Î. 136.
      surse: DLRLC
    • Cît stătură pe loc, după obiceiul muntenilor, scăpărară și aprinseră un foc de vreascuri. SADOVEANU, F. J. 376.
      surse: DLRLC
    • Într-o strană am găsit lemn putred... și scăpărînd... am aprins focul. GALACTION, O. I 81.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare (Despre pietre sau corpuri dure) A scoate scântei prin ciocnire.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Cremenile drumurilor scăpărau sub copite. SADOVEANU, O. I 130.
        surse: DLRLC
      • Sub copitele pintenogului pietrele scăpărau. ODOBESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Dar cînd se urca, Și murgul călca, Piatra scăpăra. ALECSANDRI, P. P. 62.
        surse: DLRLC
      • figurat Și mai vîrtos decît slovele mele... Și mai dihai decît strunele cîntului, Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc, de lumină. DEȘLIU, G. 34.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Băiatul a fost făcut scăpat și-a fugit ca un iepure, de-i scăpărau picioarele. PAS, Z. I 125.
        surse: DLRLC
      • Cînd mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi, de-mi scăpărau picioarele. CREANGĂ, A. 6.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mă uitam pe furiș... și tot scăpăram din picioare, așteptînd cu neastîmpăr să vie un... școlar de afară. CREANGĂ, A. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. tranzitiv A aprinde un chibrit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. tranzitiv intranzitiv (Despre foc și flăcări) A arunca, a împrăștia scântei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd se înnoptă de-a binelea, flăcările mari izbucniră prin coperiș, ca o coroană luminoasă, scăpărînd milioane de scîntei. REBREANU, R. II 205.
        surse: DLRLC
    • 1.8. (Despre fulgere) A se ivi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ivi izbucni produce attach_file 3 exemple
      exemple
      • Fulgerele albastre, ca niște lungi hangere care se loveau între ele, se încrucișau și scăpărau scurt. STANCU, U.R.S.S. 83.
        surse: DLRLC
      • Un fulger scăpără deodată-n noapte și un tunet îndepărtat urmă după el. SANDU-ALDEA, U. P. 193.
        surse: DLRLC
      • În întunericul ce crescuse, un fulger scăpără și o fereastră își lumină rama. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16.
        surse: DLRLC
    • 1.9. figurat A apărea, a se ivi deodată, fulgerător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cozmin închise ochii, și în acea clipă îi scăpără iarăși tabloul de la început: un cap... afundat într-o pernă. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • La început... vorbe stinghere și sfărmături de idei scăpărau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, N. 35.
        surse: DLRLC
      • 1.9.1. expresie A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
        exemple
        • Sînt clipe... așa de lungi, încît un gînd de groază are vreme să-ți scapere prin minte. BART, S. M. 19.
          surse: DLRLC
        • În fuga vieții, cîte lucruri interesante nu observi, cîte cugetări luminoase nu-ți scapără prin minte! VLAHUȚĂ, O. A. 224.
          surse: DLRLC
        • Tot aștepta ca să-i mai scapere prin cap vreun cuget bun. SBIERA, P. 184.
          surse: DLRLC
      • 1.9.2. figurat A deveni limpede, luminos, clar.
        exemple
        • Ciudate întîmplări ale vieții cu o clipă mai înainte neștiute și acuma scăpărînd deodată. SADOVEANU, N. P. 274.
          surse: DLRLC
  • exemple
    • Timp îndelungat el umbla dar mereu după bălțile ce-i scăpărau de departe sub razele lunei. SLAVICI, N. II 130.
      surse: DLRLC
    • Sara, pe deal, buciumul sună cu jale, Turmele-l urc’, stelele scapără-n cale. EMINESCU, O. I 231.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Vii și oțeloși, ca un tăiș, scăpărară ochii lui Alexe. MIHALE, O. 461.
        surse: DLRLC
      • În întunerec desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. REBREANU, R. I 66.
        surse: DLRLC
      • Ochii scapără și inimile se îndîrjesc de o parte și de alta. VLAHUȚĂ, R. P. 24.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie A-i scăpăra (cuiva) ochii = a fi foarte flămând.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23.
          surse: DLRLC
      • 2.1.2. expresie A-i scăpăra (cuiva) ochii = a fi foarte furios.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Era cu părul lucios, zbîrlit, și-i scăpărau ochii de furie. DUMITRIU, N. 221.
          surse: DLRLC
      • 2.1.3. expresie A-i scăpăra (cuiva) ochii = a simți o durere foarte puternică.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: