2 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

ROADE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (Tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.

ROS, ROASĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; uzat, deteriorat; subțiat, măcinat. 2. Fig. Mâncat, măcinat, consumat, chinuit de... – V. roade.

roade1 [At: PSALT. 166 / Pzi: rod, (îrg) roz Cj 3: și să roază / E: ml rodere] 1 vt A rupe cu dințiii, cu gura, puțin câte puțin, fărâme dintr-un obiect tare (de obicei dintr-un aliment, pentru a mânca). 2 vt (Îe) A ~ (cuiva) urechile (sau capul) A plictisi (pe cineva) repetându-i mereu același lucru. 3 vt (Îe) A (nu) avea (ceva) de ros A (nu) fi bogat. 4 vt (Îae) A (nu) fi în slujbă. 5 vt (Îe) A ~ litrele A-i plăcea (cuiva) băutura. 6 vt (Îe) A ~ pe cineva ca pe un picior de porc A bate pe cineva la cap. 7 vt (Fig; d. stări sufletești, gânduri, sentimente etc.) A preocupa fără încetare Si: a chinui (4), a consuma (3), a frământa (19), a tortura. 8 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la inimă A umple de neliniște, de supărare Si: a chinui (5). 9 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la ficați A regreta (ceva). 10 vr (D. oameni) A se dușmăni. 11 vr (Reg; îe) A te ~ cu cineva în gură A te ciorovăi cu cineva. 12 vt A exploata (1). 13 vt A distruge în ascuns Si: a măcina, a submina. 14 vt A morfoli (ceva) în gură fără a fărâmița sau a mânca Si: a mesteca. 15-16 vtr A (se) distruge (un material, un obiect) printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare Si: a (se) rupe (46-47), a (se) uza, (reg) a (se) rumega (6). 17 vt (Îe) A ~ cuiva pragul A vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. 18 vt A eroda (1). 19 vt (Mai ales d. încălțăminte) A (se) răni pielea (prin faptul că ceva apasă mereu asupra ei). 20 vr (Fig) A se șlefui. 21 vi (Arg) A învăța mecanic Si: a toci.

ros, roasă a [At: DRLU / Pl: roși, roase / E: roade] (De obicei urmat de determinări) 1 Măcinat (la suprafață) prin acțiunea (lentă) a unui agent exterior. 2 Uzat prin întrebuințare îndelungată. 3 (Fig) Care a avut mult de-a face cu ceva. 4 (Fig) Care e plictisit de ceva. 5 (Fig) Care este măcinat, consumat de... 6 (Mun; d. băuturi) Vechi.

ROADE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.

ROS, ROASĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; uzat, deteriorat; subțiat, măcinat. ♦ Fig. Care a avut mult de-a face cu..., care e plictisit de..., care e consumat de... 2. Fig. Mâncat, măcinat, consumat, chinuit de... – V. roade.

ROADE, rod, vb. III. 1. Tranz. A rupe cu dinții, puțin cîte puțin, mici fărîme dintr-un obiect tare (de obicei dintr-un aliment, pentru a mînca). Să rod pîinea uscată a străinului. DELAVRANCEA, O. II 258. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș, Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor. NEGRUZZI, S. I 167. Căprioare, sorioare, sculați în două picioare, Roadeți poala codrului, Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale. ◊ Expr. A roade (cuiva) urechile = a plictisi (pe cineva) repetîndu-i mereu același lucru, revenind mereu asupra aceluiași subiect; a-i împuia cuiva capul. Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca să-i prăpădească [pe copii]. SBIERA, P. 169. Aista-i groful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahița? ALECSANDRI, T. 1036. ◊ Intranz. Cariu-n grindă s-aude-acum rozînd. COȘBUC, P. II 51. Ospătînd la masă... rodeam la un picioruț de rață. SBIERA, P. 80. Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară; Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. 2. Tranz. Fig. (Despre gînduri, sentimente, stări sufletești) A preocupa fără încetare, a frămînta, producînd suferințe, chinuind, torturînd. Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare. REBREANU, R. I 80. Își ascundea gelozia care începuse s-o roadă. BART, E. 319. Marcu bea și nu prea bea. Căci amar grija-l rodea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. ◊ (Impersonal) Îl rodea să întrebe ce s-a mai întîmplat, dar se sfia. REBREANU, I. 36. ◊ (În legătură cu «inimă», «rărunchi» etc.) Trist și mut, își ascundea chinul sufletesc care-i rodea ca un vierme inima rănită. BART, E. 59. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. Săracă inimă-ntreagă, Cum o roade-o goangă neagră. HODOȘ, P. P. 70. ◊ Intranz. Ca să alunge gîndul care rodea în el, schimbă altăceva: ce voiam să te rog? C. PETRESCU, Î. II 60. ♦ A distruge în ascuns, a submina. Urîtul și întristarea îi rodeau sănătatea. SADOVEANU, O. I 309. 3. Tranz. A morfoli în gură fără a fărîmița sau a mînca. În cele din urmă el începu să-și roadă mustața cu dinții și să zîmbească în el. SLAVICI, O. I 170. Copilul... rodea o bucată de mănușă de piele. DRĂGHICI, R. 26. Din barbă-și rodea Și se necăjea. TEODORESCU, P. P. 494. 4. Tranz. A distruge (un material) pe încetul printr-o acțiune îndelungată de măcinare, de frecare; a toci, a uza printr-o întrebuințare îndelungată. (Fig.) Anii rod arginților zimții, Copiii cărunțesc și mor părinții. BENIUC, V. 83. ◊ Expr. A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. Mă îmbrac repede și pornesc să le rod pragul oamenilor. C. PETRESCU, O. P. I 267. ♦ A freca suprafața pielii de pe un deget, picior etc. (producînd răni, jupuiri). A început a scrîșni și a da dracului o cizmă care-l roade la piciorul stîng. SADOVEANU, O. VI 233. ◊ Refl. I se rosese degetele torcînd la lînă. BOLINTINEANU, O. 377. 5. Refl. Fig. A se șlefui, a se ciopli, a căpăta maniere, a se civiliza. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Eș, doar ne-om mai roade puțintel și noi. ALECSANDRI, T. 482. Se vede, a zis bătrînul, că... nu te-ai ros în lume, de nu știi ce grăiești. NEGRUZZI, S. II 235. Îl trimit (pe fiul meu) la domnia-ta, ca să se mai roadă. FILIMON, la TDRG. – Prez. ind. și: roz.

ROS, ROASĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; subțiat, măcinat. Își potrivește surtucul cam boțit și ros la coate. SADOVEANU, O. V. 335. Să-i mai spui Să-mi cumpere o coasă, Cea veche nu știu este ori nu-i, Și-o fi acum și roasă De cînd rugina scurmă-n ea. COȘBUC, P. II 59. Și tu citești scrisori din roase plicuri. EMINESCU, O. I 119. Un pat de scînduri, acoperit cu o cergă roasă, un scaun... și o masă... ALECSANDRI, C. 27. ◊ (Cu arătarea agentului) Apoi intră, nu prin spărtura gardului, ci pe portița cu balamalele roase de rugină. DUMITRIU, P. F. 59. Pupitrul vechi și ros de coatele atîtor generații. BART, S. M. 11. ♦ Fig. Care a avut mult de-a face cu..., care e plictisit de... Era ros de tribunale și se pricepea în daraveri. VLAHUȚĂ, O. A. 207. Doar de lume am fugit... Lui Ivan i-s roase urechile de dînsa. CREANGĂ, P. 314. 2. Fig. Mîncat, consumat de... Oanță s-a arătat a fi un om ros de nevoi. SAHIA, N. 95. Penelopa, roasă de suferință, simți că un nou val de mînie îi turbură vederea. BART, E. 164. Păsăruică cu cunună, La ce cînți seara pe lună, Cînd inima mea nu-i bună? Că-i legată cu curele Și roasă de multe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 121.

A SE ROADE se roade intranz. A-și pierde integritatea (prin frecare, măcinare etc.). /<lat. roadere

A ROADE rod tranz. 1) A face să se roadă. 2) A rupe cu dinții (sau cu altceva) în bucăți mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu întrebări, rugăminți etc.). 3) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a frământa; a măcina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora puțin printr-o acțiune sistematică și îndelungată. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fără nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu încetul, puțin câte puțin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre încălțăminte neajustată) A face să simtă dureri (la picioare); a bate. Mă rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necăji, căutând nod în papură. /<lat. rodere

roade v. 1. a rupe sau sfărâma cu dinții, a mânca ceva tare: a roade un os; 2. a strica, a vătăma: rugina roade fierul; 3. fig. a consuma: necazul roade inima; 4. a turmenta: mă roade la inimă de foame; 5. fig. a ciopli: doar ne-om mai roade puțintel și noi AL. [Lat. RODERE].

ros a. uzat: haină roasă în coate. [Lat. ROSUS].

2) rod (est) și roz (vest), ros, a roáde v. tr. (lat. rodere, it. ródere, pv. roire, rozer, vfr. roure, sp. pg. roer. V. rost). Mănînc, micșorez pin frecare: șoariciĭ rod cărțile, pila roade feru, cizma l-a ros la gleznă. Atac pe cale chimică: rugina roade feru. Fig. Consum, chinuĭesc pin întristare saŭ grijĭ: grija asta-l rodea. Cĭoplesc, civilizez: trăise pintre boĭerĭ și se maĭ rosese. V. refl. Mă civilizez. Mă frec, mă vîntur: te rozĭ de atîta timp pe la bucătărie, și tot nu știĭ să facĭ o cĭorbă. A te roade ceva (la inimă), a te chinui, a nu te lăsa în pace.

ros, roásă adj. (d. rod). Atacat pin acțiunea pileĭ, a dinților saŭ a frecăturiĭ: cărțĭ roase de șoaricĭ, haĭne roase de vechime. Fig. Om ros pin lume, om cĭoplit, purtat pin lume.

roz v. tr. Vest. Rod.

Ortografice DOOM

roade (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, 2 sg. rozi, 3 sg. roade, imperf. 1 sg. rodeam, perf. s. 1 sg. rosei, 1 pl. roaserăm, m.m.c.p. 1 pl. roseserăm; conj. prez. 1 sg. să rod, 3 să roadă; ger. rozând; part. ros

roade (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. rosei, 1 pl. roaserăm; conj. prez. 3 să roadă; ger. rozând; part. ros

roade vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. rosei, 1 pl. roaserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. roadă; part. ros

roade (ind. prez. 1 sg. rod, conj. roadă)

rod, roadă 3 conj.

Etimologice

roade (rod, ros), vb. – A rupe cu dinții, pentru a mînca. – Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer. – Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s. f. (loc ros, rană); rosură, s. f. (roadere, rosătură).

Argou

a roade (cuiva) pragul expr. a vizita (pe cineva) prea des / prea stăruitor.

a-l roade (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva).

Sinonime

ROADE vb. v. chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.

ROADE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a mânca. (Nu-ți mai ~ unghiile!) 5. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)

ROS adj. 1. v. ponosit. 2. (GEOL., GEOGR.) v. erodat. 3. măcinat, mâncat, săpat. (Un mal ~.)

roade vb. v. CHINUI. CIVILIZA. CONSUMA. CULTIVA. FRĂMÎNTA. MUNCI. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. RAFINA. STILA. SUBMINA. TORTURA. URMĂRI.

ROADE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. a mînca. (Nu-ți mai ~ unghiile.) 4. a (se) distruge, a (se) mînca. (Moliile au ~ haina.) 5. a ataca, a mînca. (Rugina ~ fierul.) 6. (GEOGR., GEOL.) a (se) eroda, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (fig.) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) 7. a (se) măcina, a (se) mînca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 8. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)

ROS adj. 1. degradat, deteriorat, ponosit, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 2. (GEOL., GEOGR.) erodat, săpat, (reg.) coptorît, coptoroșit. (Teren ~.) 3. măcinat, mîncat, săpat. (Un mal ~.)

Intrare: roade
verb (VT632)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roade
  • roadere
  • ros
  • rosu‑
  • rozând
  • rozându‑
singular plural
  • roade
  • roadeți
  • rodeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rod
  • roz
(să)
  • rod
  • roz
  • rodeam
  • rosei
  • rosesem
a II-a (tu)
  • rozi
(să)
  • rozi
  • rodeai
  • roseși
  • roseseși
a III-a (el, ea)
  • roade
(să)
  • roadă
  • roază
  • rodea
  • roase
  • rosese
plural I (noi)
  • roadem
(să)
  • roadem
  • rodeam
  • roaserăm
  • roseserăm
  • rosesem
a II-a (voi)
  • roadeți
(să)
  • roadeți
  • rodeați
  • roaserăți
  • roseserăți
  • roseseți
a III-a (ei, ele)
  • rod
(să)
  • roadă
  • roază
  • rodeau
  • roaseră
  • roseseră
Intrare: ros
ros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ros
  • rosul
  • rosu‑
  • roasă
  • roasa
plural
  • roși
  • roșii
  • roase
  • roasele
genitiv-dativ singular
  • ros
  • rosului
  • roase
  • roasei
plural
  • roși
  • roșilor
  • roase
  • roaselor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roade, rodverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să rod pîinea uscată a străinului. DELAVRANCEA, O. II 258. DLRLC
    • format_quote În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș, Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
    • format_quote De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor. NEGRUZZI, S. I 167. DLRLC
    • format_quote Căprioare, sorioare, sculați în două picioare, Roadeți poala codrului, Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
    • format_quote Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale. DLRLC
    • format_quote Cariu-n grindă s-aude-acum rozînd. COȘBUC, P. II 51. DLRLC
    • format_quote Ospătînd la masă... rodeam la un picioruț de rață. SBIERA, P. 80. DLRLC
    • format_quote Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară; Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A roade (cuiva) urechile = a mânca foarte mult, păgubind pe cineva. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble tranzitiv A roade (cuiva) urechile = a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: plictisi
      • format_quote Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca să-i prăpădească [pe copii]. SBIERA, P. 169. DLRLC
      • format_quote Aista-i groful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahița? ALECSANDRI, T. 1036. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Despre gânduri, sentimente etc.: chinui, consuma, frământa, preocupa, tortura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare. REBREANU, R. I 80. DLRLC
    • format_quote Își ascundea gelozia care începuse s-o roadă. BART, E. 319. DLRLC
    • format_quote Marcu bea și nu prea bea. Căci amar grija-l rodea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. DLRLC
    • format_quote impersonal Îl rodea să întrebe ce s-a mai întîmplat, dar se sfia. REBREANU, I. 36. DLRLC
    • format_quote Trist și mut, își ascundea chinul sufletesc care-i rodea ca un vierme inima rănită. BART, E. 59. DLRLC
    • format_quote Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. DLRLC
    • format_quote Săracă inimă-ntreagă, Cum o roade-o goangă neagră. HODOȘ, P. P. 70. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Ca să alunge gîndul care rodea în el, schimbă altăceva: ce voiam să te rog? C. PETRESCU, Î. II 60. DLRLC
    • 2.1. A distruge în ascuns. DLRLC
      sinonime: submina
      • format_quote Urîtul și întristarea îi rodeau sănătatea. SADOVEANU, O. I 309. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional A morfoli ceva în gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În cele din urmă el începu să-și roadă mustața cu dinții și să zîmbească în el. SLAVICI, O. I 170. DLRLC
    • format_quote Copilul... rodea o bucată de mănușă de piele. DRĂGHICI, R. 26. DLRLC
    • format_quote Din barbă-și rodea Și se necăjea. TEODORESCU, P. P. 494. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Anii rod arginților zimții, Copiii cărunțesc și mor părinții. BENIUC, V. 83. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: freca
      • format_quote A început a scrîșni și a da dracului o cizmă care-l roade la piciorul stîng. SADOVEANU, O. VI 233. DLRLC
      • format_quote reflexiv I se rosese degetele torcînd la lînă. BOLINTINEANU, O. 377. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mă îmbrac repede și pornesc să le rod pragul oamenilor. C. PETRESCU, O. P. I 267. DLRLC
  • 5. reflexiv figurat rar A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Eș, doar ne-om mai roade puțintel și noi. ALECSANDRI, T. 482. DLRLC
    • format_quote Se vede, a zis bătrînul, că... nu te-ai ros în lume, de nu știi ce grăiești. NEGRUZZI, S. II 235. DLRLC
    • format_quote Îl trimit (pe fiul meu) la domnia-ta, ca să se mai roadă. FILIMON, la TDRG. DLRLC
etimologie:

ros, roasăadjectiv

  • 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își potrivește surtucul cam boțit și ros la coate. SADOVEANU, O. V. 335. DLRLC
    • format_quote Să-i mai spui Să-mi cumpere o coasă, Cea veche nu știu este ori nu-i, Și-o fi acum și roasă De cînd rugina scurmă-n ea. COȘBUC, P. II 59. DLRLC
    • format_quote Și tu citești scrisori din roase plicuri. EMINESCU, O. I 119. DLRLC
    • format_quote Un pat de scînduri, acoperit cu o cergă roasă, un scaun... și o masă... ALECSANDRI, C. 27. DLRLC
    • format_quote Apoi intră, nu prin spărtura gardului, ci pe portița cu balamalele roase de rugină. DUMITRIU, P. F. 59. DLRLC
    • format_quote Pupitrul vechi și ros de coatele atîtor generații. BART, S. M. 11. DLRLC
    • 1.1. figurat Care a avut mult de-a face cu..., care e plictisit de... DLRLC
      • format_quote Era ros de tribunale și se pricepea în daraveri. VLAHUȚĂ, O. A. 207. DLRLC
      • format_quote Doar de lume am fugit... Lui Ivan i-s roase urechile de dînsa. CREANGĂ, P. 314. DLRLC
  • 2. figurat Mâncat, măcinat, consumat, chinuit de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oanță s-a arătat a fi un om ros de nevoi. SAHIA, N. 95. DLRLC
    • format_quote Penelopa, roasă de suferință, simți că un nou val de mînie îi turbură vederea. BART, E. 164. DLRLC
    • format_quote Păsăruică cu cunună, La ce cînți seara pe lună, Cînd inima mea nu-i bună? Că-i legată cu curele Și roasă de multe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 121. DLRLC
etimologie:
  • vezi roade DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „roase” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3