17 definiții pentru putrefacție putrefacțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis.

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis.

putrefacție sf [At: BREZOIANU, A. 35/17 / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii / E: fr putréfaction] 1 Proces de descompunere a unor substanțe organice vii sau moarte, sub influența unor agenți externi normali sau patogeni Si: (liv) putrefiere, (îrg) putrejune (1), (asr) putrezeală (1), putreziciune (1), putrezire, (îvr) putrificațiune. 2 (Spc) Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un orgasnism viu, care constă în descompunerea sub acțiunea fermenților a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 3 (Fig; rar) Ineficiență. 4 (Îs) Bacterii de ~ Grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice.

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. Putrezire, dezagregare, descompunere a organismelor moarte. Cadavru intrat în putrefacție.Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice (vii sau moarte) de origine animală sau vegetală.

PUTREFÁCȚIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanțelor organice; putrezire, putrefiere, putrescență. ◊ Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice. 2. (Fig.) Destrămare, dezagregare morală. [Gen. -iei, var. putrefacțiune s.f. / cf. fr. putréfaction, lat. putrefactio].

PUTREFÁCȚIE s. f. 1. descompunere a substanțelor organice sub acțiunea unor bacterii; putrezire; putrescență. 2. (fig.) dezagregare morală. (< fr. putréfaction, lat. putrefactio)

PUTREFÁCȚIE ~i f. 1) Proces de descompunere a substanțelor organice (de natură animală sau vegetală) care se produce în natură sau în interiorul organismelor vii sub influența fermentației microbiene; putrezire. 2) fig. Stare de degradare morală; putreziciune. [G.-D. putrefacției] /<fr. putréfaction, lat. putrfactio, ~onis

putrefacțiune sf vz putrefacție

PUTREFACȚIÚNE s.f. v. putrefacție.

putrefacți(un)e f. 1. descompunerea corpurilor organizate după încetarea vieții; 2. starea corpului în putrefacțiune.

*putrefacțiúne f. (lat. putrefáctio, -ónis, d. puter, putris, putred, și fácere, a face. V. facțiune). Descompunere, putrezire a cărnurilor: frigu oprește putrefacțiunea. Starea cărniĭ putrede: cadavru intrat în putrefacțiune. – Și -ácție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

putrefácție (pu-tre-, -ți-e) s. f., art. putrefácția (-ți-a), g.-d. art. putrefácției; pl. putrefácții, art. putrefácțiile (-ți-i-)

putrefácție s. f. (sil. -tre-, -ți-e), art. putrefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. putrefácției; pl. putrefácții, art. putrefácțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTREFÁCȚIE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

PUTREFÁCȚIE s. descompunere, putrezire, (rar) putrefiere, putrescență, (înv.) putrejune, putrezeală, putreziciune. (~ unui cadavru.)

putrefacție s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.

PUTREFACȚIE s. descompunere, putrezire, (rar) putrefiere, (înv.) putrejune, putrezeală, putreziciune. (~ unui cadavru.)

Intrare: putrefacție
putrefacție substantiv feminin
  • silabație: -tre-, -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrefacție
  • putrefacția
plural
  • putrefacții
  • putrefacțiile
genitiv-dativ singular
  • putrefacții
  • putrefacției
plural
  • putrefacții
  • putrefacțiilor
vocativ singular
plural
putrefacțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrefacțiune
  • putrefacțiunea
plural
  • putrefacțiuni
  • putrefacțiunile
genitiv-dativ singular
  • putrefacțiuni
  • putrefacțiunii
plural
  • putrefacțiuni
  • putrefacțiunilor
vocativ singular
plural