PERVERSITATE, perversități, s. f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău, de a provoca suferință și de a se bucura de suferința altuia; deviere de la normal a instinctelor, a judecății; tendință (patologică) de a comite acte imorale; corupție, depravare, imoralitate; spec. anomalie sexuală. ♦ Fățărnicie, perfidie, falsitate. 2. Faptă, comportare de om pervers. – Din fr. perversité.

perversitate sf [At: IORGOVICI, O. 44/12 / Pl: ~tăți / E: fr perversité] 1 Înclinare spre rău Si: perversiune (1). 2 Plăcere de a face rău sau de a-l încuraja Si: perversiune (2). 3 Deviere de la normal a judecății, moralității Si: perversiune (3). 4 Tendință patologică de a comite acte imorale, agresive Si: perversiune (4). 5 Imoralitate. 6 Corupție. 7 Falsitate. 8 Perversiune (8).

PERVERSITATE, perversități, s. f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău; deviere de la normal a instinctelor, a judecății; tendință (patologică) de a comite acte imorale; corupție, depravare, imoralitate; spec. anomalie sexuală. ♦ Fățărnicie, perfidie, falsitate. 2. Faptă, comportare de om pervers. – Din fr. perversité.

PERVERSITATE, perversități, s. f. Depravare, corupție, imoralitate; anomalie sexuală. ♦ Pornire spre tot ce este rău; răutate.

PERVERSITATE s.f. Corupție, depravare; anomalie sexuală; perversiune. ♦ Perfidie, fățărnicie; răutate. [Cf. fr. perversité, lat. perversitas].

PERVERSITATE s. f. 1. tendință patologică de a săvârși acte imorale agresive. ◊ corupție, depravare; imoralitate; perversiune. 2. înclinație spre rău. (< fr. perversité, lat. perversitas)

PERVERSITATE ~ăți f. 1) Caracter pervers; imoralitate; depravare; corupție. 2) Comportare de om pervers. 3) Tendință patologică de a comite acte imorale. /<fr. perversité

perversitate f. caracterul celui pervers, depravațiune.

*perversitáte f. (lat. pervérsitas, -átis. V. di-versitate). Caracteru omulu pervers: a pedepsi perversitățile.

perversitate s. f., g.-d. art. perversității; pl. perversități

perversitate s. f., g.-d. art. perversității; pl. perversități

perversitate s. f., g.-d. art. perversității; pl. perversități

perversitate, -tăți.

PERVERSITATE s. v. corupție.

PERVERSITATE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)