14 definiții pentru perdiție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERDIȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.

PERDIȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.

perdiție sf [At: BARCIANU / V: (rar) ~iune / Pl: (rar) ~ii / E: fr perdition] 1 Stare de decădere morală în care se află cineva Si: pierzanie. 2 Ceea ce provoacă o decădere morală cuiva.

PERDIȚIE, perdiții, s. f. Pierzanie; desfrînare, desfrîu. După ochii cu care mă privește mama Ruxandra, înțeleg că sînt socotit un fel de geniu al răului și un demon al perdiției. C. PETRESCU, R. DR. 121.

PERDIȚIE s.f. Stricăciune morală; corupție. [Gen. -iei, var. perdițiune s.f. / < fr. perdition, lat. perditio].

PERDIȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)

PERDIȚIE ~i f. rar Stare de degradare morală; decădere. [G.-D. perdiției] /<fr. perdition

*perdițiúne f. (lat. perditio, -ónis). Acțiunea de a perde saŭ de a se perde sufletește: local de perdițiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perdiție (desp. -ți-e) s. f., art. perdiția (desp. -ți-a), g.-d. art. perdiției; pl. perdiții, art. perdițiile (desp. -ți-i-)

perdiție (-ți-e) s. f., art. perdiția (-ți-a), g.-d. art. perdiției; pl. perdiții, art. perdițiile (-ți-i-)

perdiție s. f. (sil. -ți-e), art. perdiția (sil. -ți-a), g.-d. art. perdiției; pl. perdiții, art. perdițiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERDIȚIE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbalare, dezmăț, imoralitate, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

Intrare: perdiție
perdiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdiție
  • perdiția
plural
  • perdiții
  • perdițiile
genitiv-dativ singular
  • perdiții
  • perdiției
plural
  • perdiții
  • perdițiilor
vocativ singular
plural
perdițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdițiune
  • perdițiunea
plural
  • perdițiuni
  • perdițiunile
genitiv-dativ singular
  • perdițiuni
  • perdițiunii
plural
  • perdițiuni
  • perdițiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perdiție, perdițiisubstantiv feminin

  • 1. Stare de decădere morală în care se află cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote După ochii cu care mă privește mama Ruxandra, înțeleg că sînt socotit un fel de geniu al răului și un demon al perdiției. C. PETRESCU, R. DR. 121. DLRLC
    • 1.1. Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.