putrefacție sf [At: BREZOIANU, A. 35/17 / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii / E: fr putréfaction] 1 Proces de descompunere a unor substanțe organice vii sau moarte, sub influența unor agenți externi normali sau patogeni Si: (liv) putrefiere, (îrg) putrejune (1), (asr) putrezeală (1), putreziciune (1), putrezire, (îvr) putrificațiune. 2 (Spc) Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un orgasnism viu, care constă în descompunerea sub acțiunea fermenților a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 3 (Fig; rar) Ineficiență. 4 (Îs) Bacterii de ~ Grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice.