2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSNICÍ vb. IV v. pustnici.

PUSNICÍ vb. IV v. pustnici.

PUSNICÍ vb. IV v. pustnici.

PÚSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic.

PÚSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic.

PÚSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic.

PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ.

PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ.

PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic.

postnec, ~ă smf vz pustnic

postnic2, ~ă smf vz pustnic

pustinic, ~ă smf vz pustnic

pustnic, ~ă [At: COD. TOD. 216 / V: pusnic, (înv) postnec, pos~, ~tinic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv поустиньникъ] 1-2 smf Om (laic sau) călugăr care trăiește izolat de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: anahoret, (liv) ascet, eremit, schimnic, sihastru. 3-4 smf, a (Pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, izolată de societate etc.

pustnici [At: MINEIUL (1776), 179r2/34 / V: pusn~ / Pzi: ~icesc / E: pustnic] 1 vi A duce o viață de pustnic (1) Si: a sihăstri, (rar) a schimnici, (reg) a pustelnici. 2-3 vr A se face pustnic (1-2) Si: a se sihăstri, (rar) a se schimnici. 4-5 vr (Rar) A se stabili undeva ca pustnic (1-2).

PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic.

PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -e, s. m. și f. (Și în forma pusnic) Călugăr sau laic care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; anahoret, sihastru, eremit. V. ascet. Vinu-i bun și hora-mi place, Iar tu, doamne, fă-mi ce vrei. Numai pustnic nu mă face! COȘBUC, P. II 67. M-am tras în munții voștri și m-am făcut pustnic, să-mi spășesc păcatele. RETEGANUL, P. V 84. Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic, cu părul și barba vîlvoi. CARAGIALE, O. III 98. ♦ Fig. Persoană care trăiește izolată de lume (uneori pentru a se reculege, a trăi meditînd). Ai devenit o pusnică... o filozoafă... CAMIL PETRESCU, T. II 228. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte singuratic... Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară. ALECSANDRI, P. A. 161. – Variantă: púsnic, -ă s. m. și f.

PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Și în forma pusnici) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. Acest adăpost liniștit, în care pusnicesc șapte călugări. VLAHUȚĂ, R. P. 76. 2. Refl. A se face pustnic. Iar tu, mogzanule de Oșlobene... te-i face popă ca tată-tău, cînd s-or pusnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului. CREANGĂ, A. 78. – Variantă: pusnicí vb. IV.

PÚSTNIC ~ci m. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume ducându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce o viață izolată și aspră. /<sl. pustyniniku

A SE PUSTNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni pustnic; a se sihăstri; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un pustnic); a se sihăstri; a se schimnici. /Din pustnic

A PUSTNICÍ ~ésc intranz. 1) A fi pustnic; a sihăstri; a schimnici. 2) A face să se pustnicească. /Din pustnic

pustnic m. 1. cel ce trăiește în pustiu; 2. fig. om care trăiește retras. [Slav. PUSTYNĬNĬKŬ].

pustnicì v. 1. a se face pustnic (CR.); 2. a trăi ca pustnic.

arată toate definițiile

Intrare: pustnic
  • silabație: pust-nic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustnic
  • pustnicul
  • pustnicu‑
plural
  • pustnici
  • pustnicii
genitiv-dativ singular
  • pustnic
  • pustnicului
plural
  • pustnici
  • pustnicilor
vocativ singular
  • pustnicule
  • pustnice
plural
  • pustnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusnic
  • pusnicul
  • pusnicu‑
plural
  • pusnici
  • pusnicii
genitiv-dativ singular
  • pusnic
  • pusnicului
plural
  • pusnici
  • pusnicilor
vocativ singular
  • pusnicule
  • pusnice
plural
  • pusnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postnec
  • postnecul
plural
  • postneci
  • postnecii
genitiv-dativ singular
  • postnec
  • postnecului
plural
  • postneci
  • postnecilor
vocativ singular
  • postnecule
  • postnece
plural
  • postnecilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustinic
  • pustinicul
plural
  • pustinici
  • pustinicii
genitiv-dativ singular
  • pustinic
  • pustinicului
plural
  • pustinici
  • pustinicilor
vocativ singular
  • pustinicule
  • pustinice
plural
  • pustinicilor
Intrare: pustnici
  • silabație: pust-ni-ci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustnici
  • pustnicire
  • pustnicit
  • pustnicitu‑
  • pustnicind
  • pustnicindu‑
singular plural
  • pustnicește
  • pustniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustnicesc
(să)
  • pustnicesc
  • pustniceam
  • pustnicii
  • pustnicisem
a II-a (tu)
  • pustnicești
(să)
  • pustnicești
  • pustniceai
  • pustniciși
  • pustniciseși
a III-a (el, ea)
  • pustnicește
(să)
  • pustnicească
  • pustnicea
  • pustnici
  • pustnicise
plural I (noi)
  • pustnicim
(să)
  • pustnicim
  • pustniceam
  • pustnicirăm
  • pustniciserăm
  • pustnicisem
a II-a (voi)
  • pustniciți
(să)
  • pustniciți
  • pustniceați
  • pustnicirăți
  • pustniciserăți
  • pustniciseți
a III-a (ei, ele)
  • pustnicesc
(să)
  • pustnicească
  • pustniceau
  • pustnici
  • pustniciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pusnici
  • pusnicire
  • pusnicit
  • pusnicitu‑
  • pusnicind
  • pusnicindu‑
singular plural
  • pusnicește
  • pusniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pusnicesc
(să)
  • pusnicesc
  • pusniceam
  • pusnicii
  • pusnicisem
a II-a (tu)
  • pusnicești
(să)
  • pusnicești
  • pusniceai
  • pusniciși
  • pusniciseși
a III-a (el, ea)
  • pusnicește
(să)
  • pusnicească
  • pusnicea
  • pusnici
  • pusnicise
plural I (noi)
  • pusnicim
(să)
  • pusnicim
  • pusniceam
  • pusnicirăm
  • pusniciserăm
  • pusnicisem
a II-a (voi)
  • pusniciți
(să)
  • pusniciți
  • pusniceați
  • pusnicirăți
  • pusniciserăți
  • pusniciseți
a III-a (ei, ele)
  • pusnicesc
(să)
  • pusnicească
  • pusniceau
  • pusnici
  • pusniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pustnic, -ă pustnică pusnic pusnică postnec pustinic

  • exemple
    • Vinu-i bun și hora-mi place, Iar tu, doamne, fă-mi ce vrei. Numai pustnic nu mă face! COȘBUC, P. II 67.
      surse: DLRLC
    • M-am tras în munții voștri și m-am făcut pustnic, să-mi spășesc păcatele. RETEGANUL, P. V 84.
      surse: DLRLC
    • Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic, cu părul și barba vîlvoi. CARAGIALE, O. III 98.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume ducându-și viața în post și rugăciuni.
      surse: NODEX
    • 1.1. figurat Persoană care duce o viață retrasă și aspră.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ai devenit o pusnică... o filozoafă... CAMIL PETRESCU, T. II 228.
        surse: DLRLC
      • Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte singuratic... Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară. ALECSANDRI, P. A. 161.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Persoană care trăiește izolată de lume (uneori pentru a se reculege, a trăi meditând).
        surse: DLRLC

etimologie:

pustnici pusnici învechit

etimologie:

  • pustnic
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX