Definiția cu ID-ul 37307:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: pusnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ.