PUNGĂȘIE, pungășii, s. f. (Fam.) Faptă de pungaș; furt, hoție; escrocherie, înșelătorie. – Pungaș + suf. -ie.

pungășie sf [At: CARAGIALE, O. V, 411 / Pl: ~ii / E: pungaș + -ie] 1 Furt. 2 (Pex) Escrocherie.

PUNGĂȘIE, pungășii, s. f. Faptă de pungaș; furt, hoție; escrocherie, înșelătorie. – Pungaș + suf. -ie.

PUNGĂȘIE, pungășii, s. f. Faptă de pungaș; hoție, înșelătorie, escrocherie. Și vagoanele de grîu sustrase rechiziției, astă-iarnă, nu e pungășie? C. PETRESCU, Î. II 83 Vor trebui... să se apuce de pungășie. CARAGIALE, O. III 156.

PUNGĂȘIE ~i f. fam. Faptă de pungaș; impostură; potlogărie; șarlatanie. /pungaș + suf. ~ie

pungășie f. meserie și faptă de pungaș.

pungășíe f. (d. pungaș). Meseria de pungaș. Faptă de pungaș.

pungășie (fam.) s. f., art. pungășia, g.-d. art. pungășiei; pl. pungășii, art. pungășiile (desp. -și-i-)

pungășie (fam.) s. f., art. pungășia, g.-d. art. pungășiei; pl. pungășii, art. pungășiile

pungășie s. f., art. pungășia, g.-d. art. pungășiei; pl. pungășii, art. pungășiile

PUNGĂȘIE s. 1. v. furt. 2. (rar) borfășie. (E un găinar, se ocupă cu ~.) 3. v. escrocherie.

PUNGĂȘIE s. 1. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tâlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală. (Se cam ocupă cu ~.) 2. (rar) borfășie. (E un găinar, se ocupă cu ~.) 3. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (~ de om necinstit.)

pungășie, pungășii s. f. 1. furt, hoție 2. escrocherie, înșelătorie